Tudor Gheorghe Calotescu

Elixirul fericirii este zeama de cucută

poate şi cifra unu
golgota cui ne-a lăsat de ales între nimic şi nimic
şi doar un pic de cer sub o umbrelă
cât să-mi pară rău de inocenţa pierdută

sub o lună înşelător de plină
greierii cântă imnul scufundaţilor de pe titanic
de parcă ar şti unde începe dezastrul
cântă sălbatic şi fiecare animal domestic din mine
chiar şi albăstrelele promit să repete refrenul
ca pe o ploaie verde de dincolo de rai

tu să taci şi să visezi pe muţeşte
că de nu o să-ţi dau să împarţi infinitul la doi
ca să vezi şi tu cum se leagă neantul de neant
printr-o singură axiomă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai realizat că eşti femeie

mai întâi ţi-ai pus o frunză de vie
încă era vară în trupul tău
iar eu aşteptam cu nerăbdare toamna
ceasul strugurilor copţi
...................................................................
din când în când răscolesc străzile de tramvaie prea obosite
apoi sap de nebun în căutarea trăsurilor fermecate
şi strig şi strig şi strig prin mine
după lumi nenăscute
de mă doare ecoul din inimă
..........................................................
apoi s-au găsit destui care să facă o modă
din schimbatul frunzelor
chiar cu mult înainte de inventarea soldărilor

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subţire mai este cerul azi

aproape că avioanele plutesc pe sec
se aud gândurile piloţilor
se văd frânturi din visele pasagerilor
chiar se pot pipăi câteva zâmbete profesionale
iar aici jos printre flori abia mijite
o duzină de fluturi albi se străduiesc
să împodobească un pomişor de primăvară

iar tu te-ai întins între cele două imensităţi
aproape paralelă aproape levitând
căutând certitudini cu rază fixă
dintr-un singur punct
sau poate dintr-o virgulă

ţi-am sărutat îndoiala ca pe o regulă ciudată
între colocviul fluturilor de pe ramurile tinere
şi banala înseare de la capătul lumii

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pinguinii se îmbracă din ce în ce mai chic

după moda lansată în eter de cilly willy
asta la polul sud
dar la capătul celălalt al axei
imaginară desigur
(ca mai toate încercările de dinaintea geometriei)
eschimoşii urmăresc buclucaşa ciocănitoare woody
între două buletine de ştiri apocaliptice
şi o vânătoare de foci din plastic
desigur pentru amorul artei
doar sunt cioplitori în gheaţă ai păsării de foc

între timp televiziunea digitală a devenit singura distracţie
pentru extratereştrii aceia mici verzi şi cu ochii mari
sau cum s-or mai chema sufletele
scăpate pentru veşnicie de sub controlul gravitaţiei

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsucesc universul pe un bob de rouă

descarc cerul într-un respirat de gâză
umplu golul dintre două atingeri
cu dor
cu lacrimi
cu niciun pătrat de lună

inima mea nu ştie să bată în şoaptă
nu poate despărţi infinitul de sentimentul acesta sufocant
căruia îi spun dumnezeu din când în când
dar nu-i zidesc biserici
altarul se găseşte în fiecare floare
trebuie doar să învăţ rugăciunea
ca pe un firesc sentiment între două naşteri
desfac clipele în entităţi de etern
aşez timpul în plan
doar aşa îl pot măsura
când cu tic
când cu tac
iar când zborul nu mai e de-ajuns
împachetez aripile şi reînvăţ mersul

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că inima mea e un model expirat

un fel de locomotivă cu aburi
gâfâie dacă arde ceva
face un zgomot infernal
se vede fumul de la o poştă
şi are un ţignal de zici că-i Titanicul
nu poţi trece aşa fără să o bagi în seamă
te poţi supăra pe ea
ba o poţi chiar iubi
ştii că este acolo şi arde sentimente
un fel de cărbune de stea

fochist are angajată o muză
sătulă şi ea
bagă în cazan toată iubirea
poate poate într-o zi va crăpa
sau de-atâta viteză va rătăci vreun macaz
sau nu va mai sta la semnal
ori pe-o linie pustie
cu limită de viteză şi cap înfundat
o să deraieze

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-s norii prea plăpânzi azi

îngerii frământă alţii mai breji
robii se lăfăie în infint ca puii cloştii în nisip
carele hurducănesc cărând poloboace cu lumină
descântă întunericul la galaxiile nou născute
dintr-o simplă rotire de gând
minunile se rostogolesc ca nişte zaruri
aruncate zările se strâng în apus
un licurici se luptă să pară stea
omul se ridică pe prispă
îşi spală ochii
şi se mai naşte
precum un sunet
precum o şoaptă
din împletirea fierbinte a materiei cu spiritul

e aşa de nătâng cerul
atât de neînvăţat cu florile câmpului
încât se prăbuşeşete ca o ploaie de vară
peste râsul meu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a descifra geometria destinului

te-aş întreba doamne despre prima zi
de ce a trebuit să faci mai întâi lumină
probabil că întunericul era deja
şi cuvântul doamne
poate că înaintea lui a fost un gând
că lumea ta nu e făcută din versuri scrise în vis
sau poate că eşti un poet şi visezi infinit
şi eu ce caut în visul tău şi de ce pot să mă-ntreb asta
ori sunt doar un fel de răzvrătit pe scenariul acesta tâmpit
cu naşteri şi moarte cu durere şi chin
înainte de orice alt răspuns însă
chiar dacă ego-ul meu oricum nu ar putea pricepe
aş vrea să ştiu de ce nu ai făcut numai duminici
în care să te slăvim mereu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu să te iubesc în cuvinte

oricum dragostea nu se scrie
niciodată cuvintele nu sunt de ajuns
aşa că nu te-aştepta să-ţi pictez
urmele trecerii prin muzica vieţii
nu iubito
nu-ţi pot desface trupul cu dalta
nu te pot curăţa de ideal cu nicio mângâiere
aşa că nu te aştepta să-ţi scriu iubirea
nici măcar partea văzută nu pot
cum să scriu adâncul
cum să cuprind patima
cum ar putea biata mea minte
să gândească cărările neîntoarse dintre inimii

cum aş putea să-ţi scriu
ceea ce nicio lume nu poate citi
decât într-o oarbă limbă de jale
cum aş putea să scriu iubirea altfel
decât în limba dorului

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşele sunt un fel de crescătorii de oameni

ca marile complexe zootehnice
ca vestitele sere de la Işalniţa
ni se dă porţia zilnică de hrană
ni se administrează antibiotice
şi ne pregătesc de plătit taxe
un fel de producţie umană
dar ca şi vacile porcii si puii de avicola
ca şi toate aceste complexe de făcut profit
emanăm prea multe noxe
mult prea multe pentru ca într-o zi
să nu ne înecăm în propriul nostru rahat

între timp ne amăgim că suntem o lume minunată
ne arcuim frumos şi culegem flori de cireş
admirăm poate ultimii fluturi
şi ne aplaudăm singuri
de restul necazurilor e de vină dumnezeu
sau uneori dracu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!