Lista completă, pagina 38
Oricât aș vrea să nu mă doară
înțeleg suferința ca pe o cale spre fericire
niciun cer nu crește fără sămânța gândului
cum nicio vietate nu ar trăi fără iubire
nici frunzele nu ar face fotosinteză
dacă nu și-ar iubi copacul
nici măcar ghimpii
nu sunt scutiți de floare
fluturii nu aleg
se lasă purtați de simțuri
cum trântorii zboară să împlinească stupul
orice minune presupune un gând
rostesc cu iubire cuvântul cale
singurul vector care pregătește cerul
să-mi accepte visele
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am nevoie de Oceanul Atlantic
să-mi înec visele îmi e deajuns
o lacrimă
oricum sunt din ce în ce mai mici
aproape ridicole
invers proporționale cu vârsta
nici nu mai visez
așa că nu-mi trebuie nici lacrima
au decedat înecate în ele
s-au sufocat unele pe altele
într-un fel lipsit de show
nu au prins nici știrile locale
banalul lor nu merită
nici un creion chimic
cred că încetul cu încetul
inima mea se va transforma în iceberg
și va găuri orice titanic
cu pretenții de vis
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu răstorn lumea nimănui
uită-te în ochii mei
vezi
nu e nimic din ce cauți
nicio certitudine
nimic clar
nu pare că dincolo de ei ar fi vreun adult responsabil
dar nici un copil care gângurește
uită-te adânc și ai să vezi
până dincolo de începutul lumii
genunea
focul
și raiul și iadul
dar nimic din ce cauți
niciun fluture nătâng răsucind curcubee
doar o mare picurând cuvinte
pe o veșnică plajă nouă
două urme de nicăieri
felul meu ciudat de a iubi
fără să întorc lumea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O să pun zurgălăi timpului
să-l aud
să-l învăț să nu mai treacă așa pe neauzite
o să-l priponesc ca pe un bidiviu nărăvaș
într-o poiană unde să nu se mai sature de verde
o să-l leg chiar de inima mea
oricum face ea pe ceasornicul
poate așa o să îmbătrânească
să nu mai iubească
să facă ceva util
picătura și secunda
să învețe să bată egal
cu indiferență
fără aere de primadonă
apoi o să-i pun timpului și ochii mei
să vadă că nu e normal să treacă așa
fără să cunoască lacrima
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea e o sumă de compromisuri
între cei care nu pot
și cei care nici măcar nu vor să încerce
pe când învingătorii se mulțumesc
cu ovațiile clipei și câteva pumnale
întotdeauna mai ascuțite
decât orice încercare de perfect
și nu e nimic condamnabil aici
e doar o chestie de expunere
care face parte din selecția naturală
un fel de pedeapsă pentru îndrăzneala de fi cel mai bun
de fapt e ca atunci când primul căzut din lan
e întotdeauna spicul cel mai înalt
și cu bobul cel mai plin
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia
e un fel de a privi lumea
între două bătăi de inimă și o lacrimă
sigur e o știință
cam ciudată
care nu vrea să limpezească nimic
nici iubirea
nici durerea
vindecă uneori sufletul
dar asta într-un mod relativ
chiar așa
relativul
sună ca un timp al conjugării verbelor
de către poeți
de când einstein a aruncat inefabilul
între două încercări de concret
mă deplasez cu viteza gândului
când spre roșu
când spre albastru
apoi așez iubirea în cuvinte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o lume paralelă cu raiul
undeva pe un deal verde
copilul din mine a rămas
mogâldeață bleu
purtătoare de stea în piept
arhitect al castelelor din cuburi de lem
uneori găsitor al batistuței
râde cristalin și îmi face complice cu ambii ochi
să nu mai spun nimănui
despre cum donează aripi de înger omizilor
sau cum adună margarete albe lângă un stâlp imens de metal
unde încă mai zburdă ca un miel alb rătăcit de turmă
călărind norii și boteazând mușuroaiele
khufu kafra mikerinos
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai semnalizat stânga într-un fel definitiv
e atât asfalt negru și umed între noi
încât un guvern priceput
ar găsi resurse pentru o autostradă
mult mai departe de cea a soarelui
nici spre munte nici spre cer
oricum inima mea a rămas undeva în iarbă
așteptând ninsorile așteptând viscolul
într-o atitudine resemnată
ca atunci când am înțeles că moartea este democrată
mă așez turcește și-mi îngân lacrima
na să-ți fie de dochi afurisit-o
apoi privesc ploaia ca pe o izbăvire
ca pe un înec atlantidic
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vei mai fi altfel decât a mea
nebunia atingerii
te va urmări prin toate celulele
ca o profundă mutație genetică
îți vor înflori sânii precum nuferii
în plin deșert din ochii îți vor crește oaze
iar brațele vor înota precum delfinii
oricât te vei opune
oricât vei vrea să eviți acest dezastru
te vei prăbuși definitiv în inima mea
precum se prăbușesc stelele în ele însele
și să nu crezi vreodată că e vina mea
iubirea acestea mă omoară la fel
de parcă mi-am răstignit toți dumnezeii
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am săturat de amatori
am totuși calitatea unui viitor ucigaș în masă
pot elimina cu tandrețe de îndrăgostit
fără ură cu delicatețe chiar
toate rădăcinile care leagă zborul frunzelor
ucid cu răbdare pădurea pentru un singur cuib
între timp revolta îmi lărgește atriul drept
cuprinde necuprinsul prin ventriculul stâng
îmbracă tăcerea stelelor în cuvinte
nu întotdeauna coafate să nu zic despletite
apoi cu un zâmbet meseriaș ascund toată durerea
doar sunt profesionist ce mama mă-sii
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Tudor Gheorghe Calotescu, adresa este:
