Lista completă, pagina 31
Mi-am zidit visul într-o temelie de piatră
să tacă să nu se mai repete
dar cu cât îi astup strigătul
parcă cu atât mai tare răsună ecoul
prin fiecare perete alb
prin fiecare tavan aurit
și prin toate ferestrele zăbrelite
câteodată atât de lugrubu
de parcă aș fi zidit un monstru
și uite așa din cel mai frumos vis
m-am trezit într-un coșmar
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât de uituc sunt
sap adânc în inima ta să depun sămânța
cresc în tine celulă cu celulă
te ocup
la început ca un tremur plăcut
apoi din ce în ce mai cutremurător
cromozom lângă cromozom
într-un univers cu numele nostru
o lume în care căutarea perfecțiunii
e unica perfecțiune
și iubirea
da
iubirea
e tot ce-mi amintesc
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa ca și cum ar conta
amestec neputința cu speranța
infinitul cu orizontul
și din când în când
mă frâng de dorul nesfârșirii
în bucăți de prezent
aleg astfel să trăiesc
cu intensitatea celui care știe
că mâine e doar o promisiune
.........................................
vezi
de aceea nu-mi pot opri zâmbetul
când mă doare viața
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu să negociez clipele
când mă privesc prin niște ochi zâmbitori
și-mi țin inima legată fedeleș
să tacă, să nu bată
să nu strice prin vreo sistolă grăbită
cine știe ce minune
declarată obișnuită de un notar stelar
nu știu să număr invers
am uitat și de unde încep poveștile
dar mă trezesc pe o jumătate de lună
căutând printre vise
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înghit și acum oase de cireșe
altfel cireșele îmi par un aliment oarecare
iar teama că îmi vor crește cireșii prin burtă
aproape că am învins-o după ce bunicul râzând oltenește
nu știa cum să mă mai convingă că a glumit doar
asta pe când mă și vedeam răstignit
între pământ și cer
de cireși viguroși și iuți
precum vrejul de fasole
din poveste
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să o spun să nu par nebun
vorbeam cu un înger
uite că se poate
vorbeam despre energie
și forța iubirii ca motor al vieții
de dumnezeu vorbeam
cu multă erezie
bârfeam și noi
eu spuneam ce nu-mi spun nici mie
zideam nepătrunsul în cuvinte
toate gândurile rupte la jumătate mi le întregea
cred că așa sunt ei
nu doar nemuritori
ci și curioși
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un balon de săpun roz
trag linii punctate între două vise
cobor înălțimi și adun perimetre
înmulțesc cumva haosul ca pe o bănuială
îl ridic apoi la puterea publică
fără să mai caut inutilul cu nautilius
nu știu câte leghe voi străbate
nici dacă voi mai nimeri luna
dar voi continua să sper în atlantida
ca și cum acolo s-ar fi născut Dumnezeu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înghesuim viețiile oamenilor într-o știre
ca și cum am îngrămădi universul
într-un ochi de balenă
apoi lipim afișe cu galaxii în formare pe autobuze
ca să poată circula regulat
haosul
doar din când în când murim idiot
lăsând o dâră de lacrimi în urmă
parcă mult prea vizibile
precum fumul scos de motorul unui trabant
la care s-a greșit doza de ulei din amestec
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzica vine în întâmpinarea dansului
precum o pereche ideală într-un plan
iar din a treia dimensiune cade cuvântul
ca un fulger într-o noapte
doar păsările colibri dansează cu petalele
precum baletează păpădiile cu cerul
într-o libertate aproape de nebunie
dintr-o scoică ascultă marea ritmul
pe când o rază jucăușă desparte perfecțiunea
în perechi veșnic inegale
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tai cărări prin locuri neumblate de zei
adâncit în toiagul vieții
dar aplecat ușor spre veșnicie
precum un melc care are de urcat un munte
apoi respir adânc
ca pentru eliberatul sufletului
culeg înțepenite flori pentru fluturii de zăpadă
din fereastra care încă mai dă spre lună
de nebun tai autostrăzi de omăt
pentru ultima mea dâră
precum o apăsare de om de nea fericit
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Tudor Gheorghe Calotescu, adresa este:
