Traian Abruda

Revelaţia

... când voi ajunge la mine va fi
prea târziu pentru ţinuta de vară:
nu zboară
în ultimul timp nicio remarcă uşoară la una
din două adresele mele de tânăr
teribil care am op(h)tat pentru sânii aceştia – pro
eminenţi – şi atunci
mi-am luat un job de cacao-ndulcită
în spatele unui pult
culinar militar (?!) la o popotă deschisă în centrul
vechi – al unor istorii recente – va fi
totuşi va fi
mă gândesc prea târziu să slăbesc
anume cătarea ce-am pus-o pe tine strivind
patul armei trepidant biologice-n breteluţele
sutienului
de împrumut – de păstrat până la
următoarea revelaţie sexuală. sau
revoluţie – dacă vreţi dacă ştiţi...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limita

în ultima zi din viaţa lui care nu se ştia
termina s-a trezit cu o durere cumplită
de cap: era mai degrabă o fulgerare
prelungă dinspre o mărunţită măsea în anii
din urmă în mişcarea sus-jos-lateral
din care sigur s-a născut şi calmul cu care
privea
totul (?!) reuşind să trăiască atât de mult încât
îl enervase şi pe îngerul său: păzitor încă
în paralel cu grija pentru el şi al numeroşilor
multicentenari de succes
la limita
cazului de deces prin extracţie a
vieţii din trup sub o fracţie prea
des invocată ca ultimatum divin
la limita
de sus sau de jos sau de niciun folos
a curbei de sacrificiu de sine: periculos
până la părăsire

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama tortului

eu cred că este femeia
care ştie să facă
din memorie torturi abil etajate
(am comandat ciocolată: o
să văd
mâine ce dulce sau amar hoinar voi primi)
mama
tortului cred că încă iubeşte cu bluzele suflecate
fulgii din iarna de fală-n care, cred, cad
pe gheaţa apusului capete luminate
a tristeţe, tot
aşa cum se frâng mereu şi pleopele şi fruntea
prieteniilor în aproape, ah
pe care
încă le mai iubim pe gustate! -
oare
făcând prea dulce ordine-n lucruri
cu ajutoare
de ciocolată criogenată? - a
ferim: au

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foarte mulţi

cred că poezia se scrie cam cum
ţi-ai face o labă sau două de grizzly
(de altfel, foarte gustoase)
la un foc înteţit cu alcool... nu
îmi vine să râd: dimpotrivă, poezia este atunci
când labele ursului grănicer
(de altfel, foarte duioase)
la vama puţin frecventată
a pustiei se înfig în cer şi aproape că sfâşie (?!)
picioarele lungi ale stelelor
(de altfel, foarte păroase)
apoi se odihnesc pe obrazul
care-ţi arată cum ochiul ar fi
superior unui umăr ce urcă spre frunte
cu inima bine
atât de bine şi fals
scrisă în documente oficiale în care
foarte mulţi
stau cu capul şi cred
stau şi cred

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lamandrele negre

din pământuri... a coborât
în alte pământuri... nu a urcat
spune viermele igni
fug pe un ton excavat
despre omul de mină lansat
în explorări subterane
infimă
lumina coborâtă odată
cu privirile sale iscditoare
mai zăboveşte o vreme în întuneric
lucrând un amestec surpat
de un gri ca betonul
prin venele ascensorului –
infirmă (?!) e
cuaţia validităţii
sentimentului de iubire faţă de decedat
a femeii aflată la suprafăţă
înarmează totuşi cu dinţi rotativi
o sondă artizanală de ochii
încă închişi ai comunităţii –

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Startul bătrânilor

noi
bătrânii din linia
întâi ne facem siesta
abia
apoi alergăm în de-gringo-ladă
câte unul aşteptând să mai cadă
în braţele altuia
într-o
seară de vară cu fulgi
de păsărică zburătăcită
o doamnă de vârstă apropiată
în leşinuri dramatice-n parcul
justiţiei din centrul oraşului
dichisit pentru carnavalul de
mâine
(?!) -
ca un arc terminal
peste ezitările timpului încă fiu
de-o antenă de tele
fonie utilă spânzură încordată

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare

să tremur sau
să-mi iau mica doză de detergent-eş
apament unde ru
fele mele ca o pereche de slugi - poate fu u fu u
til să a-dere la sânge în sensul curentului din în
căperea mai mult foarte tristă - i
luzoriu contact pentru cât nu mă vrei mare rangă
nici nu ştiu şt
iu iu iu (?!) - costel & co va răzbate de parcă
solzul de peşte este o goangă
în fututa tigaie - mai mult ştie mama, deşi
nu ştie tata de ce
mama teribil ar fi de mortală, la
bă goală, nu? să nu-ţi tremure prietenii
mai nou eu te laud, tu doar
aiurea, nu e bruta mereu un artist

rinocerii în piele de păsărică
cu piei minunate de reproducere vor lăsa
unele pene să cadă

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harap cald

după ce ne-au răpit cu eleganţă, ne-au de
capitat într-o ţară harapă, într-un califat
minunat însorit din derizoriul deşertului –
timp
de trei ani trei luni trei săptămâni şi trei zile
ne-am purtat obligat căpăţânile-n raniţe, cu
ochii închişi la murdare igienizări, la jurnalul
cifrat
în limba stranie a nisipului, atât de fierbinte
încât sângele muezinului lor înarmat (?!)
până în dinţi începuse să clocotească
timp
de mai multe secunde, ca o ciorbiţă de ruptă
oaie îndopată cu ochii deschişi printre grele
perdele, oh, de grăsime: un miraj cu străinii
ucişi
în urma răscumpărărilor care n-au mai venit
decât să destrame mai mult şi mai mult
gulerul nostru în lumea de aici şi de dincolo

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bega la Arad

bubiţe dulci ca-n bucureşti
şi eczeme de cartier nu
mai găseşti - asta e poezia
pe care nu o recit de
când primarul nostru, vopsit liberal, a
înnebunit (?!): s-a aliat cu o falcă
uitând că bega nu e
mureşul răsucit la arad în industria unui gard
că bega nu e
un lighean ce se vasă în mureş
abia pe la mako, abia co
borât în puterea
unui vameş sadea - care mai şi uneltea
încă în exerciţiul
unei pensii de protocol, cu
păr pe piept şi cuişoare
finuţe-n desuuri
şi vârfuri
cum noi nu am fost
abia

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seisme cu vaci şi atacuri de panică

probabil s-a produs o fractură
măreţă chiar înaintea cu... tremurului
pe richter – altfel nu
văd vreo legătură deşteaptă-ntre ce
au primit literaţii recruţi cu oasele zob
de dulce la spital (?!) şi apoi
cum au ieşit de la morgă în uniforme – se-duce
poate ideea de ciocolată cu vacă
mov: cu vacaboandă cumva
camuflată cu sunete la
112
şi mai departe la firul
ierbii sau al molozului răscolit cu aceeaşi andrea
cu care se scarpină se umplu de sânge
sub ghips
poeţii neamului prost
instruit (?!) în ce priveşte consumul exagerat
de dulciuri în caz de seism
literar... staniolul foşneşte
de

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!