Traian Abruda

Amasongul

un lamantin
o lamantină
pe el chemându-l nu ştiu cum
pe ea chemând-o (el) prea stins: aaadina
din amasong
de peste drum

au participat cu entuziasm la programul
de salvare năucitoare a unor vieţuitoare
(au fost marcaţi cu locatoare...)
simpatice pe cale de dispariţie în adânc

şi-un lamantin
şi-o lamantină
cu puii lor de peste drum
au înotat spre o lumină
mai roşie-n obraji. acum
se odihnesc după programul
micuţilor la grădiniţă

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strălucirea

nu ne iubim nu ne aprindem
iarba din suflet
nu
vorba îndemnului: nu
fumaţi iarba – a
numite toxine vor face prăpăd (?!) –
ca
să vezi în căile nostre respiratorii
ca-ntr-o oglindă sfidată de a
ei
strălucire
ar
trebui
(cred cu toată plutirea în unul
şi acelaşi farsor...)
să
faci un împrumut de imagine, cam
ca
tot americanul de pe planetă – de
ce

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dame de costumaţie

în cazul în care poetul este ucis
cu o floare
a buzei, cu un herpes nu
se face primăvară în inima primei
dame de costumaţie
interioară -
sub aparenţa unor poezii bine scrise (?!)
poetul retezat de parfumuri
de sărut vanilat
otrăvit va purta acelaşi costum al iubirii
cu fumuri
tivit la înălţimea fragilităţii
vârstelor sale, cum şi
pieritoare
bandane murdare legale, legate
în jurul craniului uriaş...
pe lângă
plopii fără sol - ades -
trece doar cerul gol - cules
ca o floare,-n exces

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exoscheletul

dacă nu vrei să ne întâlnim
să ne iubim să
ne iubim sâmbătă seara plec în ungaria
mă aşteaptă
o pisică moartă în curte
lateral, pe ciment
umflată cu gazele de
eveniment (?!) – ce
amestec poate avea exoscheletul
nostru politic aici? este
doar o graniţă de trecut
şi atât! şi
atât se întinde şi
câmpia panonică, ce a fost
cândva
parte din leagănul nostru. în care
copilă nebună
urcai peste mine voioasă
ca şi cum
n-ar fi fost nimeni acasă, nu ar fi fost

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haita

îmi dau picioarele din... mână în mână
ciobanii peste gardul de nuiele de la stână
(sunt lupul X am venit să, hei, rup mioriţa)

ei conlucrează: îmi trec picioarele patru
în faţă patru în spate patru pe stânga
patru pe dreapta (?!) sunt lupul păianjen

rup ever oiţa: o pun într-o plasă de ra
fie apele repezi, ale ierbii, ah, până la
brâu, trec prin păduri cu sacoşa în mare

sezon de împerechere a frunzelor cu
nervurile buzelor eXaltat ruginii care latră
haita de ciobani - în eXcelentă sculare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă aşteptam

din partea profesoarei de ştiinţe
exacte să fie cea mai boemă
dintre colegele noastre: să cultive în serie
maşini de mizerie la
îndemnul unei parcări cu picioarele obo
site în sus
(?!)
cu oasele masate într-o roabă pe
numele ei tanti florica... de fată
strecurată printre patru
mii de cilindri în vestul cu ochii pe un
talon de parcare în zone
de-un galben săpun sau şampon
de perucă de epocă re
volută – cu graţie
claxonând pe acei
mai tinerei dintre fii filosofiei
chibritului scăpătat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O piesă ieftină

nu, nu doresc acel a-mor -
în scenă poate nu sunt al tău: toate
replicile nu înseamnă nimic în engleza
copiilor de trupă rătăciţi - nu
doresc a-mor şi durere, nu
vreau numai sex, nu
mai sex seven eight & aşa
mai departe: văduve foarte
vesele foarte (?!) sub re
flectoarele în putere - mimată
prin răsuciri pe călcâiele a
liniate fricos la perete
şi jupuite la sânul
fecioarei din carton şi burete color
din actele de
rulate la începutul orbirii
cu pelerine aruncate-n decor
peste ochii din umbre

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pas mare pentru un om foarte mic

în 69 când neil
armstrong încerca primele jocuri de gleznă
pe lună eu aveam 9 ani şi obişnuiam
să intru sub masa din sufragerie
să pun
culcat pe spate picioarele pe un scaun
să cred
că mă aflu cu totul în spaţiu
să văd
furişat sub tăblia mesei-capsulă
spaţială stele şi stele şi stele
să pun
şi eu piciorul pe luna ce-o decupasem
cu greu din coperta rigidă a blocului de desen
plin şi el cu astronauţi
vehicule spaţiale galaxii şi sisteme
solare şi pline
de lumini, cum erau
şi anii mei de atunci

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu înţeleg

aş
zice că nimeni nu înţelege
dar asta e minunat
unele
fecioare cu certificate de viol valabil - în lege -
se caţără-n ochii mei cu tampoanele
în lentilele mele puţin
misogine... iar asta
neapărat
se cheamă alpinism insurgent (?!) ah
nu
voi şti niciodată
cât var cât ciment câtă piatră
arsă ca o bucată de carne cu mucul
de-calibrat de ţigară
se surprinde în univers
iar nisipul
face volute în vânt face volute
...
nu

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ronţăirea

aşa i se pare unui cornet: că
vârful său ar fi prea încet
că ruptă e-n muta pliere, dedicată, cu şpiţ
sămânţa de dovleac fărâmată
în dinţi de insecte corecte (?!) iar meciul
de fotbal din cartierul cu gazon onorific
în dungi
(reeditare locală a unei finale cândva mondiale)
nu poate începe la ora fixată
nu în condiţii
de ronţăire flegmatică dinspre oamenii noştri
(adică semenii care astăzi ne seamănă)
cu picioarele înainte călcând
aplaudând cu
ochii în pungi sau în plase
victorii pierdute
demult

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!