Traian Abruda

Râul de lacrimi

pe aripile vieţii vorba cântecului
întrecute doar de tropotul cailor
vorba vine vârstele
vieţii se trec prin iarba înaltă înaltă a cerului
până la brâu
tăierea s-a făcut cu un râu (?!) de
lacrimi vorba
cântecului sub lăcrimare din difuzoare
sparte discret cu lovituri de copite-ngrijite
iubite, hai să
ne îndulcim din micile noastre răni împreună
până e timp de plutire de goană
nu chiar atât de nebună şi-aflată
parcă nu la primele tinereţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balaurul sau omul cu trei

aproape lipise
fără motiv ascuns aparent
cele două capete ale sale – unul şi unul – atât
de diferite şi nu
întâlnise vreo suprafaţă prea lisă ce-ar da
să-i stea lipiturii în cale
(?!) atunci
un al treilea cap fără gene
comune cu frăţiorii de tâmplă dintâi a
scris o scrisoare – cât un roman de intenţie – ex
act la mo
mentul când şi o palmă lipise
aplaudând acum cu toată
faţa multiplul prea palid
de şiretlicuri
în trei – unul
şi altul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turixmul românesc intenţionat

la gara de coşmar Lehliu-Gazdă
Tanţa şi Costel comandă
la masa de bine
facere din câmp
bere-mici-bere-mici-bere-mici -

sceleratu lui Ciopârţeanu, ah, nu trece pe-aici
(eu aş zice că-i plictiseală)
spune cocardul Păun
decorat
cu Nelegiunea Franceză (?!)
pentr-un Fapt
re
probabil cu-nregistrări
de cacao -

la televizor se vede alb
negru e un tip mai atletic mai în
erecţie prelungită - oare
ce va zice dacă va zice

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bun de înfiat

(Adinei şi Corinei)

iubita poetului îi spune actriţei
care tocmai l-a recitat şi i-a spus că-l iubeşte: dacă
vrei, poţi să-l şi înfiezi – e numai bun de-nfiat!

actriţa ridică din umeri şi iese la o ţigară
în ploaia amară şi februară de-afară – priveşte
spre policlinica 3 dinspre bastionul cetăţii...

iubita poetului apucă atunci mai multe sacoşe
cu scutece noi încrucişate cu manuscrisele ude
şi-l schimbă pe el, pe poet, în drumul spre casă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lune pline

se aşează, cade cu capul
pe umărul ei
întâlneşte o veveriţă: o mariană –
cade la pace
cu coada roşcată stufoasă: pro
crează cu a
lune pline în gură (?!) pe urmă
sau chiar înainte scapă de turmă, de ceilalţi
turişti... bea amuzat
apă la izvorul din inima parcului cu
domnişoare
vioaie pe aleile înserării
iar în copaci
blitz cu blitz
încă se caţără paparazzii opaci
la reprizele
de abstinenţe atât
de departe – de
parte de puterile lor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madonna della sedia

femeia-n vizorul
rotund cu pruncul cu îngerul
cu cârpa albastră
spală
scările se aşează pe-un scaun să-i... tund
friendly în vizorul rotund
şi îi tund
şi îi tund şi nu e
nimeni să măture părul (?!) şi părul
se adună-n vizor
iar vizorul
se-nchide-n sinele celor trei
poleiţi cu foiţă
amară
e viaţa-n vizor
pe un scaun pe-o scară
trecută sub cârpa
tăcerii femeia-n
poziţia lotus
în oglinda de apă cu detergent

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am vizitat

niagara tocmai cădea
în depresie – ea
se scuza că nu cade aşa
de înalt cum văzusem pe net –
ea era ea
era o palidă imagine a
ce-ar fi trebuit ca să cadă
la picioarele noastre bi
ne antrenate turistic
(?!) – apa
de ploaie din subcontinent
ul cu totul canadian
e uneori o mizerie e
uneori o limonadă gazoasă –
niciodată nu e chiar aşa fi
oroasă cum se vede pe net –
prietenul
meu din canada costel
baboş m-a învăţat m
ulte şi multe cascade

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea binele şi prea răul

în carte şi oase te arăţi ca o ultimă
creaţie a triumfului (gratuit) făcut arc
încordat cu săgeţi asmuţite – al

binelui aspra răului din parc – adolescentă

cu buze cu sfârcuri şi smârcuri de marmură
lustruită, cu vinişoare, şuierând (?!) în urechile gri
zonate cumva în cercuri de prieteni botanici

adolescentă deja bătrână majoră – de

copertată aşteptând un copil
(unicul) să rămână însărcinat... ăăă...
cu deliciul puterii: ultimul împărat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omida

în căutare de duzi traversează
venele umflate-n căldură ale mâinii ce scrie
o poezie – un om
cu vermorelul se ridică pe vârfuri se-ntinde
cum ar juca badminton cu larve păroase –
albul de zinc şi cleiul
de oase ce prepară o pânză înfăşurată în jurul
frunţilor vaporoase
din iulie în septembrie, peste vara
cu pretenţii de-amantă ecologistă, pot să
rămână să întărească
să cimenteze la cald drumul nostru încrucişat
cu jocuri de gleznă – multiple

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puişorul cu barbă

nimic din el nu a emigrat, nu
mai puful înşurubat

în dosul urechii duios aplecată spre g

raniţa dintre bine şi râu - re
marcată cu pietricele şi piuit

în folosul urmăritorului cu prea lungă (?!) prea lungă

coadă la ouă de prepeliţă:
semne de carte flecite-n cenaclul

despre care se zice c-ar fi

o întreprindere socialistă la trei
zeci de ani de istorie,-n roz

trasă ca untul rânced pe pâinea

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!