Lista completă, pagina 4
Antivirus
Îmi intră -n curte moartea jubilând,
Și nici măcar nu mi-a bătut la poartă!
Mă află singur, ca un om de rând,
În pielea goală -alăturea de soartă.
Ehei, vai mie, sunt așa plăpând --
Dar parcă fost-am altfel vreodată,
Am stat mereu, ca orice om, la rând,
Țidula mea să- mi fie rezolvată!
Deci, de rușine, trag perdeaua nopții,
Sfioasă, luna îmi croiește giulgiu--
Îmi este prispa singurul refugiu
Să stau la bârfă cu tupeul morții!
Trufașa, ea nu știe că -s potirul
În care o ucide trandafirul!
sonet de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Cu cele duse ale vieții ceasuri,
Cu cele ce-au ramas, câte-or mai fi,
Încerc să fac balanța la necazuri,
Să trec la socoteală bucurii.
Atins de jarul ultimelor taine
Cum de suflarea unui înger mort,
Aș vrea să urle sângele-n organe,
Să izbucnească flacăra în cord.
Aș vrea ca să te văd zâmbind la față,
Cu rănile-n extaz să te implor
Să-mi fii tu viața întoarsă la viață
Iar de-oi muri să nu știu ca eu mor!
Căci cele duse ale vieții ceasuri
Și cele ce-au rămas spre a mai fi
Nu-mi sunt balsam atâtora necazuri
Și celor de pe urmă bucurii.
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plângeau viorile-n grădină
Plângeau viorile prin crânguri
Spunând doar lunii-n glas șoptit
Că timpul arde-n ample ruguri
Pătruns de dor la foc mocnit.
Prin faldurile de maramă
Simțeam suflarea lui arzând
Și parcă fără nici o teamă
Pășeam prin el ca într-un gând.
Plângeau viorile-n grădină
Și băncile încă plângeau
Se scuturau în rădăcină
Sau poate-n timpul ce erau.
Iar printre sute de suspine
Ce au rămas în urma mea
O clipă poate aș reține
Să o zidesc lângă o stea.
[...] Citește tot
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se scuturau zăpezile
Se scuturau zăpezile prin crânguri
Când noaptea-nspre lumină galopa,
Pe dealuri norii coborau prin grinduri
Și frigul taina nopții estompa,
Doar vântu-și flutura prin nori marama,
Pădurea-ncremenea în cerc de foc
Când ielele în noapte-și cântau drama
Iar stelele plângeau de nenoroc,
Din soarele căzut în întuneric
Când rădăcinile urcau spre cer,
Se ridicau într-un discurs homeric
Cuvintele-nghețate-n groaznic ger,
Iar peste-oceanul alb, prins în lumină
Cocoșii au cântat... parcă demult,
Vestind cuvântul care o să vină
Să reașeze-al timpului tumult,
[...] Citește tot
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odysseus
(fragmente)
Mai ești aproape, tu, femeie-aleasă?
Lighioanele, din nou, îmi dau târcoale--
Se târâie ca iedera pe casă
Și mă vânează-n camerele goale!
Ele-și strecoară trupul prin inel,
Își înveșmântă sângele în rază--
Șacalul care-a fost mai ieri mișel,
Astăzi e fiară mieilor de pază!
Mi s-au luat averi, mi se mai fură,
Ce se mai poate-acum să mi se ieie?
Cand cerul mi-e dator cu o scânteie,
Vândut de tot e lutul din făptură!
Dar unde să mai fug de mine însumi--
De viu mă-nghite șarpele țărânii!
Tu mi-ai uitat cuvintele și plânsul
[...] Citește tot
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea în vremea virusului
Chiar acum, dar
chiar acuma, mi-au luat călcâiele foc după tine!
Musai acuma, în învelișul din nu știu ce polimeri izolatori să ard eu cu flacăra genezei,
iar, tu, rece aidoma vremurilor de ciumă,
oh, când nici pur ca o piatră vulcanică,
nu m-ai atins!
Neapărat acum,
dar obligatoriu acum,
chiar eu să mă îndrăgostesc,
numai eu sa iubesc muntele de sare,
când pentru altul ai respirat virusul!
No, numai!
Nu ești tu, cea plecată prin Gomorele
sodomiților!
Tu nici măcar ciumă nu mai ești!
Eu sunt cu eterna Mea în vremea noastră!
Doamne,
[...] Citește tot
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spunere
Tulai, Domne,-i zua me?!
Tătă lumea az mă be,
Pân-la fund de dimijană
Șî mă soarbe pi sub geană,
Pân-la cepul de butoi,
Doaga lui de vin altoi,
Uscă dogele de sete
Pân mă beu pe mine bete!
Tătă zua, va-să zică,
Tăț mă beu șî mă mănâncă,
Parcă nu mai am nici os--
Chiar așa îs de frumos?
Poate-am fo un pic fălos,
Nu mă-mprăștiați pe jos,
Fost-am io destul risipă--
Az sunt rege pentru-o clipă!
Ioi! Că nu-s io Izabela,
Să vă chem la mine lela!
[...] Citește tot
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolia
Pribeag în ochiul serii și pustiit sub pleoape,
Cum urma ce-ar rămâne dac-aș păși pe ape,
Mă doare steaua stinsă ningând peste câmpii
Și umbra care-aleargă rotită sub călcâi
Și toamna asta lungă ce m-a lipsit nuntirii,
Vânzându-mi puritatea la bâlciul amintirii,
Ăst diavol ce mă scurmă și-mi sapă-n sânge gropi,
Să mă-nmormânt în ele eu singur, fără popi,
Să nu mai știe nimeni că-n trupul ăsta mut
Un neastâmpăr tandru de viață a-ncăput,
Nici lacrima-nnoptării din ochiul meu mijind
Să n-o mai știe nimeni, căci s-a născut murind!
Îți scriu și-atâta larmă se pune între noi,
Încât te văd prin beznă cum te prefaci în sloi,
Încât pe axul lumii se prăbușesc planete,
Iar stelele-și duc raza în sferele secrete.
[...] Citește tot
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Teodor Laurean, adresa este:
