Lista completă, pagina 3
Elegie
Ceasul zorilor rumene,
Râul proaspăt, smerit,
Din țarină lujerul ierbii
Prin paseri...
Poame pârguite primenesc
Sunetul înalt al fulgerului rebel!
Amândoi am dorit despărțirea?
Aidoma crimei se cutremură
Unealta trădării -- cât de puțini
Cunosc fapta-- partea de sine
Cerută jertfei!
Cum piere inima
În cel jefuit de iubire!
Ucigașă vine uitarea
Cu singurătăți de
Trandafiri sălbatici...
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răzmeriță
Cu picioarele tale goale
Și cu ale mele tot desculțe,
Va seca Mureșul la Meșcreac!
Cu pulpele tale neglijate de rochie,
Cu izmenele mele prea scurte,
Se va întoarce Tisa în Ardeal!
Cură Dunărea și mă lasă
Să mă tăvălesc cu șoldurile tale
Până unde se revoltă Marea Neagră!
......................
Pe tine te strălucesc în perlă,
Eu prin câte oceane
Voi călca apele
Să mă iubești pe mine, tu?
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In memoriam - EMINESCIANĂ
Și dacă tot am fost bătrân
Și m-ai uitat cu totul,
E ca în tine să rămân,
Când îmi plăti-voi ortul!
Și dacă zeu ți-am fost cândva
Și m-ai pus în icoană,
E ca să-ți spună cineva
Că suntem într-o rană.
Iar dacă mă alungi din cer
Și-mi pustiești pământul,
E ca să afli că nu pier
Iubirea și cuvântul!
Căci dacă, totuși, n-am murit,
Dar te păstrez sub pleoape,
E că pe lume am venit,
Iubirea să-ți adape!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub dealul Lunii
Sub dealul lunii, în căsuța veche,
Mai poți simți ce inima ta simte?
Mai ai și tu pe undeva pereche?
Întreb, așa, ca omul fără minte.
Căci mă înfăș cu patimile stelei,
Până orbesc de tot sub chipul lunii;
Mai lăcrimez cu lacrimile mele,
E râsul meu pe buzele genunii.
Când trunchiul trupului e vâlvătaie
Pe răsuflarea sângelui pustie,
Încă mai simți că-ntreaga lume-a ta e,
Iar dragostea mai poate să invie!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din vremea cu virusul
Până la tine la poartă
M-a târât zburătoarea,
Până la ușa ta dâra trupului meu
Revărsare!
Până acolo unde te alintă
Așternutul iubirii,
Până la ale tale picioare,
Și gingașe,
Am fost smucit de irimă
Prin colburile zădărniciei!
Și nu pot eu în genunchi să mă ridic
Și nu pot pe coate
Să te implor
Să mă privești
Pe mine!
Până în dormitorul tău
Eșarfa mă ține captiv --
[...] Citește tot
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izolarium
Într-un cătun pierdut,
Cu fiare și sânge în flăcări,
Primul și ultimul meu culcuș,
Cine să știe izbeliștea ceriului
Obosit în ograda cu dobitoace?
Cine să mai caute sfâșierea
Cuvântului îngenuncheat
Pe prispă părăginită
Și cine să bată în poarta rezemată
Într -un pociump de acăț
Și cine să strige numele
Îmbătrânit cu apa fântânii
Fără ciutură?
Și, mai ales, dar, mai ales,
Cine să -mi întindă
Ultima vadră
Cu sângele lui Iisus?
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină de pe Ceglău
A trecut săptămână după săptămână,
De când tu nu mă mai ții de mână!
Poate s-a scurs tot nisipul pustiei
Și mâna ta a uitat să mă ție!
Dar ce importanță mai are
Câte veșnicii mor în propria mea stare?
Când te lași înfulecat de zădărnicie,
Iubirea este singura ta vecie!
Azi am stat pe laviță la poartă
Și mi-am bătut joc de lumea deșartă!
Și am aflat că timpul nu trece, nu vine--
Pe uliță trec, în genunchi, numai eu
Împreună cu mine!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină cu ceglău-n spate
Cât te-am purtat în spinare,
Măi, Amar!
Nu-s biserici cu altare,
Măi, Amar!
Nu sunt cruci pe la răscruce,
Măi, Amar!
Cu înscris pe un' moi duce,
Măi amar!
Că tu doar m-ai tăvălit,
Măi, Amar!
Pe butuc de osândit,
Măi Amar!
Când rugul m-o ridicat,
Măi, Amar!
Chiar și-atunci m-ai sfâșiat,
Vai și-Amar!
Tragă roua clopotul,
Ehehei, Amare!
[...] Citește tot
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin amurg rătăcitor
Cum să mai rămâi în amintire,
Dacă-i mut cuvântul tău prin lume?
Întrucât nu tot ce-i risipire
Lasă-n urmă lucrurilor nume!
Ești atât de singur prin viață,
Alungat și adulat de semeni--
Gloria este așa de hoață,
Semenii îți fură tot ce semeni!
În mulțime ești ca în pustie,
Singur prinzi contur și-nfățișare;
Lumea te închide în chilie,
Tu-i oferi și ultima suflare!
Sângerezi amurgul cu chitara,
Mielul și jivina pasc câmpia,
Iar când fiara își ridică gheara,
O înduioșezi cu poezia!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Să-ți numeri anii ori să nu-i mai numeri?
Oricum nu îți vor da la socoteală!
Orice socoată va ieși egală
Cu greutatea crucii de pe umeri.
Să dărui toate ori să ți se-nsume
Doar pentru tine viața triumfală?
Oricum ești rege-ntr-o cetate goală,
Mai viețuiești doar răsfoind albume!
Nu vezi că despre tine se fac glume?
Cu pene albe te-nveșmântă-n smoală!
Nu valorezi nimic, ești doar un nume
Datornic pe-o citație fiscală!
Bătrân ori tânăr, tu decizi, cu fală,
Căci toate celelalte sunt cutume!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Teodor Laurean, adresa este:
