Lista completă, pagina 5
Mulțumim
alegoric o pungă pe care
cineva ne-a mulțumit că
am cumpărat de la ei
se înfășoară peste Visul
unui mare poet postdecembrist
pentru că sunt doar două generații
cea uitată și aia nevăzută
două negenerații care ne mulțumesc
că am citit de la ei
lăsându-l vlăguit în anonimat
un fel de țăran global
o himeră născută din libertatea de
a nu vorbi
libertatea de a uita pușca
libertatea de după supravețuire...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surf pe o placă stricată prinsă de val
acum că m-ați cunoscut în neliniștea mea,
vreau să-mi spuneți cine sunt.
eu o să dansez pe balustrada imperiilor,
fraierilor care n-ați văzut pacea.
cută cu rid, balansul mă înviorează
așa cum a fost poporul meu.
Da! poporul meu a dispărut în mine
ca un ou de pe un pui. Dansez,
ritmuri rupte din vinil,
melodii sinistre despre apocalipsă.
acum că m-ați cunoscut, liniștiți-vă,
e doar o altă realitate virtuală.
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Enigma zorilor
ăst site nu merită un poem
cânt de imn nu-i demn de-al descrie
că din sufletele alienate gem
distanțele omului de lemn
azi când dinți de ceas
mușcă din scâncetul poetic
când revoluția cheamă
ca o lichea izgonită-n suburbie
sub cerul inert
parcă necăzut cum ne era blestemul
toate popoarele se caută-n cupole
departe de noi
lumea se trezește
visul a renunțat s-o fure
să-i paralizeze sufletul
deși totul e să simți
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paranteză mică
În satul, nostru,
se beau mințile, se
ciocnesc inimile
zdrobite dimineață,
trase din teasc
în alambic... și noi
ne punem coarne
de vaci apatice,
amețiți de dorul
luminii de la 7 ani,
de dimineața în care
"Ești băiat mare,
deja... Leagă șireturile,
singur"...
Afară ningea cu frunze
veștede, reci, vii,
iar sub noi ciorapii
tremurau, se bâlbăiau,
suspinau după satul
nostru amețit de
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgii rurale
În satul, nostru,
se beau mințile, se
ciocnesc inimile
zdrobite, dimineața
trase din teasc
în alambic, și noi
ne punem coarne
de vaci apatice,
amețiți de dorul
luminii de la 7 ani,
de dimineața în care:
"Ești băiat mare,
deja(!) Leagă-ți șireturile,
singur"
(Afară ningea cu frunze
veștede, reci, și vii,
iar sub noi, ciorapii
tremurau, se bâlbăiau,
suspinau după satul,
nostru, amețit de
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om pentru o nălucă
Mirajul unui om pentru
Fata morgana privind globul
rece selenar și nisipul
Ulmii ăia roșii cu scoarță
de mesteceni întineriți
prin pădure cu dalmațianul
fricos de umbra noastră
Orice control la poeți
Ne va găsi bolnavi de tutun
și resemnare printre stele
Oricine poate fi o nălucă
Cântând prin orga gurii noastre
nostalgii difuze de trib
Doar un călător vrea o casă
Lacul nu poate înțelege chipul
gândul și emoția umbrelei
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul rece
Curgea timpul miere din borcan
adică stup pângărit...
Curgea drumul de asfalt negru
prin câmpul părăsit...
Curgea un lichid lăptos spre cer
și ploi de dimineață
coborau mantia de toamnă
peste sat,
din copaci prinși în balamuc...
Cântul rece al nopților ce vin
se așeza lin prelung din lemn,
că la nunta lor,
s-a sădit o stea,
că din stele mii,
multe sunt departe,
și lumina lor se coboara încet
să plângă nițel pe drumul mișel...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
)(n-am fost...)(
.. un mare poet
dar
am fost
o câmpie fecundă
de vor-
bea întinsă
peste cer-
ul nopții voastre
o clipă metaforă
cântând fiitoare
speranțe vii
între-
bări de argint
înfipte între colții lor
unde-
va
Sst!
apar umbrele năluci
ies dintre bulgării arați
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate fi un noi-eu?
poate că există un noi-eu și un noi-tu
Prometeul de trupuri sau sfâșiat de zei
o lumină pulsând vag spre soare
și nimic mai interesant decât prietenia
o pâine cu aluat cojit de dogoare
undeva unde în noi zace dezlipirea
iar trupul lui rămâne nevăzut dar sensibil
tot așa cât privești spre lună
tot mai mici se mijesc măruntaie
apar zilele pline de pulsul orb
iar în orbul lucrurilor eul-el
micul tocilar liric căutându-i
din nimic la nesfârșit eroismul.
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frisoane
eram perna mâhnită
de
somnul rațiunii,
palpitațiile,
tunetele&fulgerele prin norii de puf,
furtuna asta în oglindă,
capu-i peșteră de piatră coborând
pe fundul mării/malul cerului
râdeați de slăbiciunea mea;
ascuns în odihna zâmbetului
ca o pătură
peste frigurile lacrimilor
din tot corpul
geometric/lichid
vă simplificam logica
vă iubeam visele(!) nervilor voștri cochilii
apoi pietrele au rămas,
malurile s-au înverzit,
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Sorin Oancea, adresa este: