Lista completă, pagina 19
Ultimul vis
Moșul încărcat de milenii
în sania trasă de reni,
în atelele albe
în horă de îngeri
coboară spre sat.
În cenușa din vatră
o palidă limbă de foc
sărută pereții în alb.
De prea multă așteptare
pe patul din scândură
copilul adoarme visând
în fum de tămâie
și lumină...
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre statui
Din trup de pământ
Suflet de statui,
Iarbă și vise
Prin fruct de gutui.
Din munții semeți
Idei și statui,
Prin apă și foc
Trupul cerului.
Dincolo de noi
Prin dălți de statui
Vorbele-s rupte
Poartă dorului.
Crezuri urcate
Pe socluri statui,
Păsări în rugă
Stau albe statui.
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul alb
Pluteam pe o corabie albă-ntr-o seară,
aripi de păsări îmi coseau privirea,
veneam și plecam în neuitare,
plângeam și strigam să mă audă pământul.
Gând de mistuire am trimis adâncului,
dar ecoul nu s-a întors.
Am căzut sub pescărușii albi,
sfârșit sub înveliș de ape,
pe rugul nerostirii.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buzele rostesc într-un târziu
Lumea se curmă
în zăpezile mele.
Umbrele pădurii dansează
lângă hoituri de cai,
paharele cu vin
se sparg de munții de gheață.
Nespus de tare
pleoapele-mi sunt ninse,
sânge,
ochi de fiară,
învinsele clipe
nu dau înapoi.
Apusul privește
gol și pustiu,
mă lepăd de casă
ca de-o jucărie stricată.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Sorin George Vidoe despre păduri
Psalm
Binecuvântate fie
mâinile omului
care au sădit un pom.
Binecuvântate fie
mâinile omului
care au construit o casă.
Binecuvântate fie
mâinile omului
care au îngrijit o floare.
Binecuvântate fie
mâinile omului
care au creat o stradă.
Străzile
se exprimă prin noi,
străzile
ne exprimă pe noi.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua mea de ceară
Steaua mea de ceară
Plânge către seară,
Dorul de lumină
Arde în rășină.
Luna, ca o pară,
Raze reci presară,
Norii se adună
Prevestind furtună.
Codrii-n vânt frământă
Ruga cea mai sfântă
Râul ca un stihar
Pogoară spre altar.
Dorul greu m-apasă
Pe drumuri de casă,
Pe cărări hoinare
O sfântă chemare.
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzica apelor
Stă să ningă
pe toate depărtările mele,
mă chem din alt anotimp
spre a pleca iar și iar
acoperit de zăpadă,
biciuit de sforile albite
ale destinului,
până la îngenuncherea
totală.
Sărut cristalele
din sângele meu
tăcut ca adâncul,
adâncului.
Călătoresc în mine
spre a mă întoarce
în apa
din care m-am născut.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Sorin George Vidoe despre muzică
Trupul nins al visărilor
Am aruncat priviri înapoi
spre hotare neumblate,
caut o zare care piere mereu,
mă rotesc într-un cerc
și fac cale întoarsă
spre începuturi repetate.
Cântecul și plânsul se pierd
în somnul pământului,
pe trupul nins al visărilor.
Și se întorc în mine,
ghețarul ce tace,
în adâncul unei peșteri
de la începuturile lumii.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o dimineață albă
Într-o dimineață
nu am putut să mă scol,
zăpada îmi acoperise gândurile
iar schiurile cu care încercam s-alunec
se înfundau tot mai adânc
într-un somn alb
și simțeam o dorință totală
să ajung la poalele dealului
de sub picioarele mele,
iar mama încerca zadarnic
să mă convingă că soarele e sus
și visul căzuse din pat...
poezie de Sorin George Vidoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A pogorât un Duh
Pe frunze de plumb cobor peste sat,
Drumuri uitate la geamuri ne bat.
Cumpăna-n cruce tresare-n fior,
Glasuri de clopot se nasc din izvor
Stele de nea se adună-n ogradă.
Tata, desculț, se roagă-n zăpadă.
Făcliile veghează pe la porți,
Bătrânii-mpart colivă pentru morți.
Miroase a tămâie-n văzduh,
Din cer sfințit a pogorât un Duh.
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Sorin George Vidoe, adresa este:
