Sigmund Freud

Chiar dacă evenimentul aşteptat solicită doar organele de simţ şi nu motricitatea, pot admite că aşteptarea se exprimă printr-un anumit consum motric care creează tensiunea simţurilor şi blochează impresiile diferite de cele aşteptate; în general, încordarea atenţiei poate fi considerată ca un proces motric căruia îi corespunde un anumit consum.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul în care două idei ale visului, care au un singur punct de contact, fuzionează pentru a introduce în conţinutul manifest al visului o imagine mixtă, o imagine al cărei nod central inteligibil va corespunde detaliului comun, în timp ce detaliile particulare ale celor două idei nu vor mai fi reprezentate în vis decât prin accesorii confuze.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva are intenţia să refuleze o anumită tendinţă în loc s-o lase să se exprime, ar trebui să ne găsim în prezenţa unuia din următoarele două cazuri: ori refularea este obţinută şi atunci nimic nu trebuie să apară din tendinţa perturbatoare; ori refularea nu este obţinută şi atunci tendinţa cu pricina trebuie să se exprime franc şi complet.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este uşor de spus ce se petrece în sufletul celui care trăieşte plăcerea umorului. Ne putem face totuşi o idee în această privinţă, dacă analizăm cazurile în care umorul ne-a fost comunicat sau în cele în care luăm cunoştinţă de el prin sim-patie; astfel ajungem, prin înţelegerea persoanei umoristice, la aceeaşi plăcere ca şi ea. Umorul cel mai grosolan, aşa-numitul "umor negru", ne poate instrui în acest sens.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să ne închipuim că produsele acestei acţiuni fantasmatice – fatasmele, castelele în Spania sau reveriile – sunt nemodificabile. Dimpotrivă, ele se adaptează la impresiile schimbătoare ale vieţii, se transformă odată cu modificarea situaţiilor de viaţă, fiecare nouă impresie profundă marcându-le cu ceea ce s-ar numi "pecetea timpului".

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există vise asupra cărora activitatea psihică nu se exercită. N-a fost făcută nici o tentativă pentru a introduce aici ordine şi sens şi, când ne trezim, apreciem imaginile care ne -au rămas în memorie ca fiind perfect incoerente. Dar, din punctul de vedere al analizei, această mulţime de materiale are tot atâta valoare ca şi un vis ordonat în mod superficial, doar că primul caz ne scuteşte de efortul de a desface mai întâi o ordonare provizorie.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tutorele uită să-şi recomande pupilul unei terţe persoane, uitarea sa poate ţine de faptul că neintersându-se prea mult de pupilul său, nu prea doreşte să facă recomandarea necesară. Cel puţin în acest fel va interpreta pupilul amnezia tutorelui. Dar situaţia poate fi mai complicată. Aversiunea faţă de realizarea planului său poate proveni la tutore din altă sursă şi poate fi îndreptată în altă direcţie. Pupilul poate să nu fie, bunăoară, întru nimic implicat în amnezie, care poate fi determinată de cauze legate de terţa persoană. În ciuda justeţei interpretării sale, pupilul riscă să devină prea neîncrezător şi nedrept faţă de tutorele său.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chestiunile cele mai interesante pe care le-am formulat cu privire la actele ratate şi cărora încă nu le-am dat o dezlegare, sunt următoarele: actele ratate rezultă din interferenţa a două intenţii diferite, din care una poate fi calificată ca perturbată, iar cealaltă ca perturbatoare. Ori, dacă intenţiile tulburate nu ridică nici o altă problemă în ceea ce priveşte intenţiile perturbatoare, interesează în primul rând să stabilim care sunt acele intenţii capabile să le tulbure pe altele şi în al doilea rând, ce raporturi se stabilesc între intenţiile perturbate şi cele perturbatoare. Lapsusul este reprezentantul principal al întregii specii de acte ratate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre a ilustra raportul în care se produc lapsusurile, m-am servit într-o zi de o comparaţie pe care o voi relua, întrucât n-aş putea-o înlocui cu una mai bună. Să presupunem că, trecând într-o noapte întunecoasă printr-un loc pustiu, aş fi atacat de un vagabond care mi-ar lua ceasul şi punga cu bani şi că, după ce am fost astfel prădat de răufăcător, căruia nu i-am putut vedea faţa, m-aş duce să depun o plângere la cel mai apropiat comisariat de poliţie, spunând: "Singurătatea şi întunericul mi-au furat lucrurile mele cele mai de preţ."; comisarul mi-ar putea răspunde: "Mi se pare că nu aveţi dreptate susţinând această explicaţie ultramecanicistă. Dacă sunteţi de acord, vom reprezenta mai degrabă situaţia în felul următor: protejat de beznă, favorizat de locul singuratic, un hoţ necunoscut v-a furat lucrurile de valoare. Ceea ce, după părerea mea, interesează cel mai mult în cazul dumneavoastră, este de a-l găsi pe hoţ; numai atunci vom avea întrucâtva şansa de a intra în posesia obiectelor pe care vi le-a furat."

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele ratate sunt acte psihice care rezultă din interferenţa a două intenţii.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!