Lista completă, pagina 4
Sub brațe de salcâmi
Smintite zdrențe alintate vâslesc prin aer semănând
Covor de albe candelabre, întreaga zare parfumând,
Petale mici, îmbietoare trezesc toți îngerii din rai
Sfidând risipa, amețind-o în armonia lunii mai.
Duioase umbre descălțate dansează magic pe pământ
Suind la ceruri desfătarea în zbateri proaspete de vânt
Stârnind miresmele în ramuri, îmbălsămându-le plăcut,
Trăind al clipelor dezmățul de-a respira în absolut.
Ciorchini se rup și cad aievea într-un balsam amețitor,
Inundă-ntregul univers în finul, dulce, scump odor,
Sub brațe-ntinse de salcâmi se zbat fantastice arome,
Sunt cavalerii primăverii, nu-s năluciri și nici fantome.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purtăm o cruce fiecare
În răsăritul primei clipe primim botezul sfintei ploi
Aflând de plânset, de iubire, de omenie și nevoi.
Întunecind a noastră cale pelinu-amar îl vom gusta
Și-or plânge lacrimi din icoane și 'naltul cer s-o întrista.
De cum pășim ne ceartă soarta, iar deseori o ignorăm,
Închidem ochii fără teamă și-n agonie ne-aruncăm.
De nu găsim covorul verde și printre pietre rătăcim,
Să nu uităm că mântuirea nu-i doar un mit, să-l irosim.
De răul domină blândețea nu-i nimeni altul vinovat,
Doar că ispita-i la tot locul și ducem viața în păcat.
Purtăm o cruce fiecare și nu-i ușoară și nici grea,
De-om lumina-o în credință, Iisus de toate ne-o ierta.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rănile cuvântului
Cuvântul sapă ca o rană și-adânc de oase sfredelește,
Dărâmă munții de lumină și-n suflet aprig năvălește,
Încheagă sângele în vene și-ncepe-amarul să îl toarne
În picături nemăsurate înveninează biata carne.
Și de-ar fi palmă n-ar durea cum doare rana ce ustură
De-un gând sălbatic, furios, de-un om pătruns sau nu de ură
Fără-a gândi ce-n spate lasă când aspre buze îl rostesc
Și nu cutează ce urmări rămân în urmă de rănesc.
Nu te lăsa lezat de-o vorbă, găsește-i leacul vindecării,
Cu-nțelepciune șterge-i brazda, cu blânda armă a răbdării,
De vrei s-o uiți și nu te lasă, un antidot ar fi iertarea,
Nimic n-o face-atât de bine cum dulce-o face împăcarea!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vărsa călimara
Mi-e flămândă penița de albastra cerneală
Din al muzelor cearcăn și al șoaptelor dans,
Aș vărsa călimara pe a laptelui coală
Mâzgălind-o în vorbe ticluite-n balans.
Opulență de slove adunate-ntre rânduri
Îmi dau libera mână de-a le pune din mers
C-o armată de îngeri și altare de gânduri
Aș mai prinde o rimă, aș mai scrie un vers.
Mi-e flămândă speranța de-a sculpta în cuvânt
Cu o daltă-aș ciopli ascuțind-o-n condeie,
Cu o alt-aș zbura ca o boare de vânt
Pe o pagină goală... trup golaș de femeie.
Mutilând castitatea feciorelnicei foi
Cu a umbrelor negre coborâri pe hârtie,
Ca o dulce chemare, fără strop de nevoi
Aș vărsa călimara ca pe-o lacrimă vie.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost să fie poezie
Din toate câte-am încercat pe cea din urmă-o țin aproape
Fiindu-mi aer în plămâni și zbor de îngeri pe sub pleoape,
Din 'naltul cer a coborât chemându-mi sufletul la masă,
Făcându-și loc printre-amăgiri când toamna e la ea acasă.
Nu s-a sfiit de mi-a privit în ochi lumina visătoare
Sperând că-i fac durabil cuib în haina ei nemuritoare,
În tainic mod mi-a arătat ce-nseamnă-a-i fi mereu loială:
Un pumn de gânduri, un condei și-o călimară de cerneală.
Ce-a nins de sus am adunat ca pe-o comoară prețioasă
Făcându-mi inima să creadă că-mi este veșnică aleasă,
Va dăinui cu timpu-odată, încremenită pe hârtie,
Ce-a fost să fie-n stele scris... a fost să fie Poezie.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răpesc parfumul ploilor amare
Mă-njunghie o coastă-a unei Eve
În patosul nebun ce-nlănțuiesc
Fiori ce ard în flacăra din seve
Și-n iureșul iubirii ce-o-ntregesc.
Te caut în urgia negăsirii
Și-n țipetele palidei prigori,
Prin venele secate ale firii
Și-n aburul năvalnicei vâltori.
Mi-i trupul schingiuit de antiteze
Între lumină și-ntunericul diurn,
A mea privire-ncepe să ofteze
De-amorul sfâșiat și taciturn.
Un dor incendiat îmi sfredelește
A inimii aortă până-n glezne,
O umbră nechemată mă rănește
În pântecul albastrului din bezne.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
LA CEASUL BLÂND AL SERII
Nimic nu stinge fiara ce doldora coboară
Topindu-se sub sfoara întinsului pământ,
La ceasul blând al serii lumina o doboară
Carbonizând înaltul, croind negru veșmânt.
Se troienește-argintul în infinite zări
Ștergând sinitul zilei, încorsetând seninul,
Acoperind de umbre noptatice cărări
Mușcând bucăți de lună, ademenind divinul.
Tăciuni smoliți separă funinginea de scrum
Lansând al nopții leagăn în ațipiri de cer
Trezindu-se grăbiți, făcându-și lesne drum
În temporale spații ce niciodat' nu pier.
La orizont e fiara ce urcă dogorândă
Dorind să mai aprindă lumina-n zori de zi,
Domol începe-a arde sub flacăra flămândă
Pân' ce amurgu-i stoarce puterea de-a urzi.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se scutură nisipul
Se scutură-n clepsidră, neliniștit, nisipul,
Sperând că o minune, să-l poată înmulți,
În sclav al nemuririi se travestește timpul,
Când ultime minute, de noi s-or despărți.
Cuprinși de nostalgie înfăptuim bilanțul,
Înlănțuind succese, eșecuri și regrete,
Desfășurăm cu grijă, de pe mosoare, lanțul,
Deconspirând, pe rând, din multele secrete.
Ceasornicul grăbește spre ultima secundă,
Lăsându-ne cu-aleanul minutelor trecute,
Ciocnim paharul plin, în aburi de colindă,
Și-nsuflețim speranțe din clipe nenăscute.
Dorințele abundă, iar ochii-n cer ne-adună,
E cumpăna-ntre ani și lumea veselește,
Petardele trosnesc, urările răsună,
Clepsidra se răstoarnă, nisipul năvălește!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zarul posterității obscure...
pe tabla de șah a destinului
pioni în cătușe de ceară
țin piept eruditelor ture
oprind jocul absurd al nebunului
cu eleganța unui mers de cadână
stavile cocoșate de mânie
prăbușesc travertini ravisanți
peste letargia vinovată a inocenței
alterând echilibrul desăvârșit al firescului
nimic nu poate schimba
macazul tăinuit al șenilei
doar demoni cu măști de noblețe
ce-aruncă cu flori de pelin
din vagonul dinadins deraiat
în ghemul însuflețit al lutului
se războiesc exploziv anotimpuri
curtenitoare evantaiuri multicole
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezește-te, femeie....
Nu da uitării ceasul ce ți-a-nviat ființa
Când urme de speranțe zadarnic întremau,
Și-ți măcinau suflarea, și-ți spulberau dorința,
Străină ți-era calea și anii ce urmau.
Sforarii tinereții ți-au reclădit iubirea,
Timidă l-a-nceputuri, hulpavă mai apoi,
C-un ochi priviră-n urmă, cu celălalt trăirea,
V-au invitat la valsul ce-avea să fie-n doi.
Și ritmul îl păstrară-ți, dar se răciră polii,
Ghețarul se-ntrepuse ca insulă-ntre voi,
Un uragan nevrotic vă răscoliră-orgolii,
Iar micul lac cu nuferi l-ați năucit de ploi.
Nu-i da nefericirii vreo palmă ca osândă,
Ea-i parte din întregul ce viața n-o trădează,
Își va lua cu timpul greșeala ca dobândă,
Trezește-te, femeie, curândul întomnează!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Sibiana Mirela Antoche, adresa este:
