Lista completă, pagina 3
M-am întâlnit cu mine...
m-am întâlnit cu mine
în buzunarul necăptușit al zenitului
îi urcam treptele anevoiase
cu mâinile descălțate de ridul văzduhului
încremenit în Crivățul sălbatic
butonierele le scămoșasem
când m-am decis să le probez intimitatea
fluturându-le nasturii
pe tunica nepieptănată matinal
căutam infinitul în tunelul timpului
ca un șarpe de apă încolăcit pe-o salcie
boldindu-mi privirea în oglinda mătuită de aporie
la "Masa tăcerii" rămăsesem singură
despicând clipa cu linia orizontului
împletind din lumină lampadar pentru orbi
iar din cânepă, măști pentru "Cumințenia pământului"...
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata vieții
De-aș întoarce timpul înșelându-mi soarta
N-ar fi decât tristă amăgire-n van,
Ispitindu-mi gândul ce-ar învârte roata
N-aș găsi cărarea să ies la liman.
Și de-ar fi destinul lunga rânduială
Tot aș vrea a-ntoarce timpul înapoi,
Să trăiesc vremelnic clipa temporală
Cu speranța oarbă de-a strivi nevoi.
Hărăzitei urme de-amintiri deșarte
I-aș vâna secretul ce-a topit arzând,
Vinovata clipă ce ușor desparte
Viața de-a ei moarte într-un cer flămând.
Nu renunț la visul de-a opri odată
Timpul în secunda marelui trecut,
Răsucind clepsidra lutului în roată,
Cu prezentul zilei dintr-un început.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scutură salcâmii
Se scutură salcâmii și trist se-nvârte ceasul,
Simbol al nemuririi pe plaiul brăilean,
Să fi rămas în urmă orașul dunărean
Și nu simțiră nimeni că-ncetiniră pasul?
Doar umăr lângă umăr vom isprăvi impasul
De-a bate apa-n piuă și-a tot spera în van,
Se scutură salcâmii și trist se-nvârte ceasul,
Simbol al nemuririi pe plaiul brăilean.
E miez de primăvară și-n parc răsună glasul
A zeci de-naripate ce cântă cu alean,
E nuntă mare-n stradă, mireasă-n alb e-orașul,
Să nu mai credem timpul că-i unicul dușman!
Se scutură salcâmii și trist se-nvârte ceasul
În centrul vechi al urbei... rămâne suveran.
rondel de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ești umbra mea...
Ești umbra mea ce mă-nsoțești
Cu-aceeași ochi desculți de vină
Urmându-mi pașii în surdină
Topești arzând și mă privești.
Asculți galopu-ngemănării
A două fluvii de lumină
Ce zbat în albul de hermină
Ca valul înspumat al mării.
Ești umbra mea ce-mi dai putere
Să șterg de-nnourare gândul,
Iar de va fi să-mi vină rândul
Ți-oi unge rănile cu miere.
Întinzi de corzi vioara vieții
Vâslind la țărmuri de poveste
Unde iubirea-n faguri este
Și-unde sfârșesc florarii ceții.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sepale de fildeș
aglomerăm peroanele
cu bagaje de scrisori anonime
pierzând șirul întrebărilor anoste
prin ploaia febrilă de mai
jumătăți de măsură
își caută prin crânguri perechea...
petale înflorite de tei
răvășesc ochii blândelor șoapte
stânjenite de murmurul ascuțit al tăcerii
se aud pași inocenți pe alei
ca o plăpândă adiere a zefirului
ce mângâie pletele serilor caline
rostogolesc sub azuriul umbrelei
siropoase declarații de logodnă
promițătoare legăminte petulante
cascade de sărutări amoroase
rădăcini din butașii iubirii
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ești umbra mea...
Ești umbra mea ce mă-nsoțești
Cu-aceeași ochi desculți de vină
Urmându-mi pașii în surdină
Topești arzând și mă privești.
Asculți galopu-ngemănării
A două fluvii de lumină
Ce zbat în albul de hermină
Ca valul înspumat al mării.
Ești umbra mea ce-mi dai putere
Să șterg de-nnourare gândul,
Iar de va fi să-mi vină rândul
Ți-oi unge rănile cu miere.
Ești umbra mea din fragezi clipe
Când ploaia-n brațe calm ne ține
Și tandru-n picurii-ciorchine
Fiori încep să se-nfiripe.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioplitori de stele!
Truditori cu gândul și cu suflu-n pană
Decojesc cerneala pân' la ultim strop,
Săgetați de fulger o pornesc în goană
Deschizând ferestre fără-anume scop.
Zbor de libelule împânzesc lumina
Cucerind hârtiei albului în umblet,
Inima cuvântă, mâna poartă vina,
Glăsuiesc fiorii, ropotesc în suflet.
Dansul nopții albe așternute-n pernă
Zbuciumă în ochiul sfertului de lună,
Ei, cârmași destoinici șterg culoarea ternă
Dându-i Poeziei drept de-a fi azi, Jună.
Corifei albaștri neștiuți de lume,
Ei zidesc hotarul bunelor de rele,
Dincolo de moarte vor purta un nume,
Din martiri ai slovei, cioplitori de stele.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioplitori de stele!
Truditori cu gândul și cu suflu-n pană
Decojesc cerneala pân' la ultim strop,
Săgetați de fulger o pornesc în goană,
Deschizând ferestre fără-anume scop.
Zbor de libelule împânzesc lumina,
Cucerind hârtiei albului în umblet,
Inima cuvântă, mâna poartă vina,
Glăsuiesc fiorii, ropotesc în suflet.
Dansul nopții albe așternute-n pernă
Zbuciumă în ochiul sfertului de lună,
Ei, cârmaci destoinici șterg culoarea ternă
Dându-i Poeziei drept de-a fi, azi, Jună.
Corifei albaștri neștiuți de lume,
Risipesc hotarul bunelor de rele,
Dincolo de moarte vor purta un nume,
Din martiri ai slovei, cioplitori de stele.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfruptă destinul...
Înfruptă destinul cu gând de nemoarte
Și arde-i fitilul, dar nu-l face scrum,
Aruncă-i cenușa și mergi mai departe
Prin volbura timpului marelui drum.
Din ploaia de vise extrage-ți nectarul
Și picură-l timpului ce aspru te-apasă,
Dă-i lutului miere și-i șterge amarul
Făcându-i luminii potecă spre-acasă.
Niciunei ispite să nu-i cazi capcană
Lăsându-te dus ca un val în derivă,
Îți curmă desfrâul de-ți gâdilă-n rană
Frângându-i nesațului pofta lascivă.
Corabiei vieții înfruntă-i balansul,
Iar cârmei dă-i șansa să-ndrepte din mers,
Furtunelor vremii ascultă-le valsul,
Sunt punți de-ncercare și singurul sens.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între nopți de ciocolată...
Între nopți de ciocolată m-ai ascuns, să-mi sorbi ființa,
Ca licoarea cea mai dulce, ce-ai băut-o ca pe-un leac,
Mirosind a romaniță, în privire-ți arzi dorința,
Să-i furi gurii mele macii, în parfum de liliac.
Spulberi visele-ofilite, înotând în carnea-mi dulce,
Ca-ntr-o mare păciuită, te scufunzi jinduitor,
Strecurându-te șerpește lași coralii să se culce,
Și-n celule îți faci veacul pentru-o clipă de amor.
Mi-ai găsit iubirea-n sânge, ca pe drogul cel mai tare,
Și-ai chemat-o mai aproape, fluturii să ți-i alinte,
Ai sperat, să-i prinzi de urmă... tainică înfățișare,
Dar, venită de niciunde, s-a ascuns printre cuvinte!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Sibiana Mirela Antoche, adresa este:
