Sergiu Celibidache

Dacă spiritul uman nu ar cuprinde şi apoi nu ar părăsi ceea ce şi-a însuşit – iar asta se cheamă a putea transcende – atunci nu ar exista nicio altă posibilitate a unei următoare însuşiri trăite prin corelare. Prin transcenderea punctuală a lui aici şi acum (transcenderea imanentei însuşiri) spiritul îşi dobândeşte iarăşi libertatea; îşi dobândeşte iarăşi imparţialitatea – care este conditio sine qua non pentru următoarea însuşire. Singura săvârşire posibilă a spiritului nostru este dată de asocierea diferenţelor, de eliminarea fiecărei forme de dualitate. Prin urmare, el trebuie să întrunească aspectele oricărei diversităţi, o stare de fapt ce sieşi apare drept închisă. Eliminarea tuturor diferenţelor, interpretarea tuturor părţilor într-un întreg o numim "reducere".

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punctul determinant, unde direcţia extravertită a expansiunii se schimbă brusc în cea introvertită, este punctul cardinal de ancorare, în jurul căruia se articulează, funcţional, fiecare formă a arhitecturii muzicale. Din cauza însemnătăţii sale singulare este exclus cu rigurozitate din orice învăţătură de morfologie. Tot ceea ce se întâmplă în faza expansivă află o completare organică ce stimulează reducţia în faza de compresiune. Dacă nu se întâmplă aşa, atunci finalul nu ar fi urmarea consecventă, de neocolit, a începutului. Însă atunci când finalul este urmarea firească a începutului, acesta este prezent cu începutul – ca şi în cazul actului de gândire sincron. Actul de gândire şi actul muzical se manifestă, se materializează în continuumul spaţio-temporal. Conform esenţei lor, însă, sunt simultan a-temporale.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mă simt natural român, mai român decât atunci când am plecat, pentru că tot ce am făcut a fost pornind de la o oarecare bogăţie şi complexitate pentru care Iaşul are o mare vină sau un mare merit. Eu mă înclin în faţa Iaşului, în faţa dărniciei atotştiutoare a oraşului ăsta care şi-a călăuzit copiii şi înzestrat aşa încât nu a fost un moment de îndoială în mine în privinţa drumului pe care trebuia să merg. Asta se datoreşte Iaşului. Dacă azi mi-a rămas o mare doză de poezie, pe care de multe ori reuşesc să o materializez şi în muzică, asta se datoreşte în întregime Iaşului. Toată copilăria, toată adolescenţa am petrecut-o lângă personalităţi enorme ca: Mihail Sadoveanu, fraţii Teodoreanu, Mihai Codreanu, Demostene Botez, Octav Botez, profesorul meu. Deci din punct de vedere al înzestrării, Iaşul mi-a dat ceva care la început m-a ajutat să devin om, şi, după aceea, într-adevăr, să pot ieşi cu uşurinţă din labirintul îndoielilor. Şi când a fost vorba să iau hotărâri mari, le-am luat ca ieşean, adică cu înţelepciune moldovenească. Deci am fost cât se poate de marcat din copilărie şi adolescenţă, de Iaşul care, a fost oxigenul tuturor.

citat din Sergiu Celibidache
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!