Sanda Nicucie

Încă mai există...

Încă mai există subiecte
Să le dezvoltăm la o cafea.
Eu să dau din genele-mi cochete,
Tu să te holbezi în bluza mea.

Să zîmbesc ştrengar şi pe-ndelete
Să-ţi sărut urechea şi-o sprâncea.
Să mă joc cu mâinile prin plete,
Tu să te holbezi în bluza mea.

Să-ţi desfac siretele la ghete,
Vreo trei nasturi, ceasul, o curea.
Scamele să-ţi iau de pe manşete,
Tu să te holbezi în bluza mea.

Toate-s vise, nu se va-ntâmpla!
Nici sărut, nici nasture... doar vezi,
Eu - îmi beau încet a mea cafea,
Tu - în continuare... te holbezi.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iu al meu se duse...

Iu al meu, se duse anul, sărbătorile s-au dus,
Stau în pat ca bolovanul, cu ideile în sus
Şi piftia şi ciolanul dacă-au fost acuma nu-s.
Vine-n mine uraganul şi eu încă nu ţi-am spus
Că halind ca pelicanul ici şi colo s-au depus.
Hai cu mine, hai la hanul peste gard în sens opus!
Să ne dăm cu topoganul, eu dispusă, tu dispus
Eu elană, tu elanul să-l apui după apus.
Hai să-ţi cânt privind tavanul că te iu mult mai presus
Decât viaţa, decât banul, decât ciocolata-n mus.
Iu al meu, se duse... anul. Bravo lui dacă s-a dus!

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au pârguit cireşele...

(rondel de Mironeşti)

S-au adunat azi babele, şi-n şoapte,

pe sanţ, au pus de-o bârfă şi poveşti.

s-au pârguit cireşele azi noapte

şi-au înflorit salcâmii-n Mironeşti.

trei plozi de-acum făcut-au dinţi de lapte

pădurea e mai verde de-o priveşti.

s-au adunat azi babele, şi-n şoapte,

pe şanţ, au pus de-o bârfă şi poveşti...

să-mi baţi la poartă fix la ora şapte

[...] Citeşte tot

rondel de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune

Promit în primul rând să-ţi fiu fidelă
Să nu deschid nici facebook şi nici mess
Şi zilnic să pictez în acuarelă
Frumosu-ţi chip şi zâmbet mai ales
Promit să fiu cuminte şi să tac
Să nu mai râd de ce n-ai râde tu
Pe altu' din priviri să nu dezbrac
Că-mi urlă conştiinţa nu şi nu
Promit că am să merg la mănăstire
Şi-am să mă rog să zicem cam aşa
"Nu vreau avere Doamne nici mărire
Însă pe el din când în când l-aş vrea"
Promit să te aştept o perioadă
Cu dor nespus şi sufletul mâhnit
(Că încă-i frig e iarnă şi zăpadă)
Dar cum dă firul ierbii... mă mărit

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am risipit

M-au viscolit şi ierni şi timp şi viaţă
În graba lor furtuni m-au tot cernut,
De-ar fi să plâng, mi-e lacrima de gheaţă,
M-am risipit, m-am adunat, şi-atât.

Am strâns mereu în pumnul meu averi,
Trufaş stăpânul lumii m-am crezut,
Pe umeri aplecaţi, ducând poveri
M-am risipit, m-am adunat, şi-atât.

Si am visat, pân-au rămas doar- vise
Nici nu mai ştiu prea bine ce am vrut
Trecut-au anii, tâmplele mi-s ninse
M-am risipit, m-am adunat, şi-atât.

Iar azi, când tu îmi baţi in suflet iară
Iubirii să-i mai facem legământ...
Nu stiu de iei, sau pui altă povară
M-aş aduna, de-aş şti pe unde sunt.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alungarea din mine

Te-aş alunga din mine ca pe-o necesitate
Ţi-aş face-ngropăciune cu popi şi parastase.
În gând ţi-aş da pomană din vieţile rămase,
Şi-ntreaga veşnicie ţi-aş umple-o de păcate.
Sau te-aş schimba la târguri pe voaluri de mătase,
Sau amanet în vamă pentru eternitate,
Urându-ţi toate cele de neam şi sănătate.
Să nu mai ştiu de tine, pe-un vis de şase şase,
Să-mi fii cea mai iubire uitată dintre toate.
Tu cea mai grea povară şi cea mai neagră cruce
Să nu te pot încape, să nu te mai pot duce;
Să te mai las o viaţă fără identitate,
La margine de drumuri sub cerul în răscruce
Te-aş alunga din mine (măcar pe jumătate).

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te...

ştii tu oare cât eu TE...?
te ador şi tocmai ce
ies viori din cântece
fluturaşi din pântece
ştii tu oare cât eu te-am
te-am sculptat icoană-n geam
frunză verde tam nisam
cuib prin somnul tău eram
ştii tu oare cât eu cât
ţi-adormeam şirag la gât
şi mai mult mai mult de-atât
din prezent pânâ-n trecut?
...
din prezent pânâ-n trecut
şi mai mult mai mult de-atât
ţi-adormeam şirag la gât
ştii tu oare cât eu cât
cuib prin somnul tău eram
frunză verde tam nisam
te-am sculptat icoană-n geam

[...] Citeşte tot

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul pe-aproape...

Eu vin din Ciorogârla, la tine în parcare-
Cămaşa mov să-mbraci, precum în mov îţi viu
Să-ţi mângâi cu privirea bretonul tău şaşiu,
Apoi să-ţi pic în braţe din pură întâmplare.
Mă simt ca barza chioară lipsită de-apărare
Înamorată toată de un bărzoi puriu...
Degeaba-i dau bezele, degeaba-n bobi îi scriu
Că el nu pune ciocu', sau poate nici nu are
Habar cum creşte iarba pe margini de cărare,
Cum paşte gazeluţa pe ritmuri de cicoare,
Şi cum dansează ursul tangoul câmpenesc,
Iar cucul îl admiră cuprins de sârguinţă
Şi-apoi se cucăceşte pios pân' la credinţă.
Dar, ăsta-mi eşti iubire, (şi-aproape) te iubesc.

sonet de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te...

Te iubesc!
Şi te iubesc atât de tare
Că mă doare!
Întâi m-au durut două coaste,
Gândindu-mă la aspectul relaţiei noastre.
Apoi m-a durut un ficat
Eu eram maritată, tu erai însurat.
Dar iubeam ochii tăi, gura ta
Numai când te priveam, sufletul mă durea.
Fruntea de mă durea, îmi spuneam ne-ncetat:
Eu chiar sunt măritată, tu chiar eşti însurat!
Iar astăzi dacă-ţi scriu, e doar pentru a afla
Când ştii toate acestea, te doare undeva
Sau îţi trăieşti cu tot cu dureri de ficat,
Viaţă aşa cum e, de bărbat însurat?
Şi-ţi faci bagaju-n lipsă să fugi în ţări străine,
Că viaţa s-a jucat şi te-a-nsurat cu... mine.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi iau...

Să-mi iau cu tine nuntă şi munţi de-ngrijorare,
Că nu ne vin mesenii ca vinul să-l înceapă
Şi nu ne joacă-n horă, cămaşa, soacra mare,
Când sfinţi-n calendare o să-l prefacă-n apă.
Să-mi iau cu tine-o sută de vieţi la întâmplare
Să le-aruncăm la zaruri până-n a suta groapă,
În locuri cu verdeaţă, ca bonus fostul papă
Ce va cânta prohodul, în cor cu bocitoare.
Să-mi iau cu tine lună şi să o-ngrop în miere
Şi roi cu roi, albine s-o-nghită pentru noi.
Să vină şerpi pe limbă cu merii plini cu mere,
Eu urc în beci cenuşa şi paiele-ntr-o joi.
Să nu fie nici suta ci ultima-nviere.
Să-mi iau... Nu iau nimica! Doar vorbele-napoi.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!