Romulus Rapcea

Vibrando, vibrando, vibrando

Am încercat gura să deschid pentru a cânta
În note m-am împiedicat, riscând a mă accidenta.
Şi peste cheia sol eu am căzut.
Duşmanii ar fi râs in hohote, de m-ar fi vazut.
Do, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si, Do
Rog accelerando acest cantando
Şi rapid vibrando, vibrando, vibrando
Din suflet rog să susţineţi cu aplauze
Orice ritm şi muzică ce inima face să vibreze.
Şi sângele în vene înfierbântă.
La orice om ce o simte şi o ascultă.
Chiar şi sufletele fără de grai, ce au speranţă.
Vise, idealuri, culori şi nuanţă.
Privind în picături de apă, curcubeul cum se colorează.
Şi cum prin vene curge sânge, ce neîncetat dansează.

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul se termină cu a "lor"

A devenit într-adevăr obositor.
Că totul se termină cu a "lor"
Iar astăzi toată lumea strigă într-un cor.
Cum în sfârşit a venit şi vremea lor.
Dar prin cotloane şi în spatele uşilor,
unii sau alţii sunt martorii jocurilor.
Care în funcţie de desemnarea poziţiilor,
mărimea şi acapararea bugetelor,
atragerea majorităţii şi a edililor.
Demararea negocierilor, în vederea obţinerii succeselor.
Aranjarea scenelor politice şi ale pomenilor.
Eliminarea concurenţei, insomniilor şi grijilor.
Astfel ca până la ultim om, ultim locuitor.
a acestui încercat şi vitregit popor.
Jocurile de culise, mereu pe cel mic şi muncitor,
îl transformă iar şi iar, tot în coadă de topor.

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară plouă

Viaţa-i grea şi dificilă uneori.
Dar nu pleca capul şi stai drept, ca n-ai să mori.
Afară plouă, este mohorât, frig şi înnorat.
Îţi trebuie doar o umbrelă şi pe tine un parpalac.
Zâmbeşte larg celor ce astăzi îi întâlneşti.
Astfel în sufletul şi ochii oamenilor tu ai să creşti.
Serviciul pe care-l ai este greu şi ai un şef cam imbecil.
Nu te mai plânge, pentru a face totul mai dificil.
Priveşte la oameni suferinzi, ce handicapul şi-l înfrâng
Muncesc cu drag şi nu stau toata ziua şi se plâng.
Şi întrucat viaţa este uneori grea, dificilă şi mai ales scurtă.
Nu trebuie să aspiri la imaginea ideală, a unei vedete ce apare pe o copertă.
Prin urmare, trăieşte-ţi viaţa înţelept şi bucură-te de orice clipă.
Deoarece zilele pierdute în van, sunt doar risipă.

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul înapoi

Astăzi, pentru noi românii s-a dat timpul înapoi.
Dar, doar cu o oră din păcate.
Politicianul de la noi, cu un viciu de şerpoi.
Cu banii doldora în cont şi venituri nejustificate.
Acum ne bucurăm că vom dormi o oră în plus.
Dar cei 30 de ani ce s-au scurs, considerăm că s-au exclus?
Aş da timpul înapoi cu 20 de ani, o viaţă sau un veac dacă se poate.
Deoarece egoismul, invidia, răutatea, au întors şi frate contra frate.
Astfel aş elimina nababii corupţi, adunaţi numai în partide colorate.
Sau aş întoarce ceasul, măcar cu 10 ani.
Să-mi văd maica zâmbind, blândă şi sănătoasă.
Să-i mai gust încă o dată mâncarea delicioasă.
Întrucat am înnebunit şi m-am săturat, de mizerie şi şobolani.
De acesti politicieni români, ce nu mai sunt umani.
Şi care se transformă grosolan, devenind zilnic tot mai hoţomani.

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pi

Pianul a fost prea greu şi le-a căzut pe scări.
Binecuvântat Cel de Sus, că au ajuns de râs şi de măscări.
Picioare le-aş da în fundurile lor de handicapaţi.
Că ne-au tratat mereu pe toţi ca pe ciumaţi.
Mereu ne mint şi afirmă că sunt nevinovaţi.
Tratând cu banul public, precum cu marfa la promoţie.
Pigmentară viaţa noastră cu escrocherii, minciună şi hoţie.
Din vocabularul lor, lipsind cuvântul asumare.
Guvernarea au tratat-o jalnic, ca şi pe un episod pilot.
Când lumea a ieşit în stradă, cu mic, cu mare,
S-au revoltat, au ţipat şi au strigat "complot"
Pinocchio ar trebui să le fie emblemă de partid.
Atâta timp cât pe corupt, nu îl tratează ca pe un hemoroid.
Pierdură simpatia omului de rând.
De când lăsară o ţară sângerând.
Găsesc şi azi un sprijin în prost, sărac sau asistat.
Şi-n toţi aceia ce n-au nimic de zis sau contestat.
Că "pi" la ratat din "acea" formulă.
Le-a fost fatal şi astăzi s-au spart precum o bulă.

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uităm să zâmbim

Permanent îşi afundă privirea pierdută într-un obiect.
Sufletul e gheaţă, ceva acolo e schimbat, pot spune defect.
Nu mai vorbeşte, nu mai răspunde, timpul aleargă, se scurge.
Ne mulţumim că respiră, mănâncă şi merge.
Comunică cu noi şi cu lumea, doar prin acel aparat.
Astăzi gândesc altfel şi blestem ziua când i l-am cumpărat.
Vezi oameni pe stradă, la metrou, la restaurant, la birou.
Captivaţi şi blocaţi mental de acest diavolesc cadou.
Copii, adulţi şi bătrâni, cu voinţa deja încarcerată.
Doar atunci cand dorm, mintea le este eliberată.
Acest nemernic "device", afirm şi susţin că este un viciu.
Iar pentru cei ajunsi în sevraj, să renunţe la el,
e deja subiect tabu, un amalgam şi un sacrificiu.
Am uitat să vorbim, să comunicăm, să iubim.
Fără telefon parcă nu mai gândim.
Devenim zilnic mai ursuzi şi uităm să zâmbim.
Am ajuns să depindem de un nenorocit de obiect.
Diferenţa nu mai facem între greşit şi corect.
Când vorbim şi dezbatem pe marginea acestui subiect.

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circ, mititei şi chiar sarmale

Lume, lume, vino azi la promisiuni.
Noi îţi facem jurăminte, plecăciuni.
Promitem azi şi până la alegeri, doar pomeni electorale.
Prin urmare, haide omule la circ, mititei şi chiar sarmale.
Lasă treaba tot pe mâine şi poimâine îmi vei da tot ce ai matale.
Acum îţi dăm ulei, zahăr şi eventual un pui.
Iar mâine te invităm să îţi mai pui pofta în cui.
Ca să strângem tot ce am dat, mâine punem o suprataxă.
Iar de visteria e goală, vom pune şi a doua sau a treia taxă.
Până votaţi, noi declarăm că facem totul pentru voi.
Dar pentru politicieni există doar cuvântul "noi".
Noi familie, neamuri şi prieteni.
Prin urmare dupa vot, rog uitaţi de consăteni.
Că nu degeaba ne-am făcut politicieni.
Să construim autostrăzi, drumuri, şcoli, spitale?
Omule te auzi, eşti treaz şi în toate minţile oare?
Noi trebuie să umplem conturi, valize, buzunare şi să dezvoltăm structura.
De aceea minţim cum respirăm şi ori de câte ori deschidem gura.
Treziţi-vă, treziţi-vă oameni buni o dată şi distrugeţi structura mafiotă şi cuvântul "noi".
Învăţaţi de demnitate, să aveţi coloană vertebrală şi politicianul va respecta cuvântul "voi".

[...] Citeşte tot

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea de bază

Îmi place să joc cuvintele pe degete.
Să înot printre cuvinte cu dublu înţeles.
Să-mi exprim dezamăgirile, durerea, prin punctul ce îl pun pe i.
Iar prin virgula să clarific sensul şi totodată să elimin ambiguităţile.
Viciul de care sunt vinovat, este acela de a fi un veşnic visător.
Deşi uneori mi s-a spus ca sunt mai din "topor"
Să extrag frumosul din mocirla şi sublimul din grotesc.
Să simt, pur şi simplu ca iubesc timpul în care trăiesc.
Visez la o lume mai frumoasă, fără sărăcie şi corupţie.
O lume simplă, "musai" populată doar cu oameni modeşti şi buni.
Sufletul omului devenind astfel mai puternic şi frumos, prin simpla dăruire.
Opusul acestuia fiind omul meschin, a cărui răutate se vede pe chip, gesturi şi în a sa privire.
De nenumărate ori mă întreb, este un păcat să fiu un continuu visător?
Sau în timpul acesta neologic, sunt doar un simplu trecător?
Prezentul sau viaţa aceasta, mă va transforma într-un jucător abil?
Sau totul va rămâne veşnic gargară ieftină, un "kitsch"mascat subtil.
Voi fi oare un jucător în lumea asta crudă, ce va avea vreodată ceva util de zis?
Asa cum diamantul devine mai preţios de abia după ce a fost şlefuit.
Greul se depăşeşte doar prin perseverenta şi nimic în viaţa nu se obţine gratuit.
Nu trebuie sa renunţăm la lupta, atunci când drepturi fundamentale ne sunt lezate.

[...] Citeşte tot

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partid nou cu de toate

Dobitoacele, jivinele şi animalele, de la cel mic, la cel mai mare.
Cum pădurile se taie, au hotărât să transmită o informare.
Oameni albi, galbeni sau negri, ce voi casa ne-o distrugeţi.
O să ajungeţi în curând, ceea ce semănaţi, tot aia să culegeţi.
Semănaţi vânt, voi veţi culege doar furtună.
Pământul acesta ne-a fost dat, să-l locuim cu toţii împreună.
Dar lăcomia voastră neîncetată, distruge moştenirea toată.
Vă place să trăiţi numai în răutate şi minciună.
Iar astăzi pe pământ, a dispărut îngrijorator din faună.
Prin satele din munţi, când vine iarna, nu mai auzi lupul cum urlă.
Lipseşte acel petec de pământ cu iarbă, acea lagună sau măcar o văgăună.
Voi oamenii vă aciuaţi şi duceţi traiul, în cuiburi de beton şi în mocirlă.
Aţi uitat de viaţa la ţară, libertate şi aventura în natură.
Din păcate viaţa voastră, este o continuă scurtătură.
Prin urmare, cum viaţa a devenit, care pe care.
Un partid nou de jivine, pentru oameni va fi o provocare.
De aceea ne simţim datori să venim cu o justificare.
Animalele vor trai mai bun şi au venit de îndată la plăcinte.
Cum ursul e mai voinic şi sperie mult, secretar o să ne reprezinte.
Vulpoiul că-i mai viclean, îl vom vota preşedinte.

[...] Citeşte tot

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre spini de trandafiri

Printre spini de trandafiri, lacrimi şi gaze dăruite de jandarmi, ne ducem traiul.

Zilnic observăm că preţurile au luat-o razna, inflaţia a crescut, iar în România nu mai există raiul.

Politicienii noştri sunt doar curve arvunite de vreun şmecher.

Şi zilnic joacă viaţa acestui popor la pocher.

Conduşi de nişte oameni, ce în loc de deservenţi, sunt doar nişte lichele sau orătănii.

Popor damnat ce suntem, nu realizam, că ne aflăm pe marginea unei prăpastii.

Am ajuns zilnic să ne rugăm la Dumnezeu şi să facem doar mătănii.

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!