Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Renata Verejanu

Lista completă

Nu alerga zilnic în ospeție la altă depărtare.

Renata Verejanu în Ofranda omeniei
Adăugat de Alina DraganceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colind de la mama

Ninge cu lumină caldă
O zăpadă dulce, albă
Și sărutul ei cuminte
Nu trădează și nu minte...

Ninge iar pe ochii tăi -
Ce frumos ninge iubirea:
Un decembrie senin
Fulguiește lin uimirea...

Ninge, doamne, ninge iar
Șoapta mamei peste casă,
Ninge dorul ei amar -
O ninsoare prea frumoasă...

Ninge dulcele ei glas
Peste veacuri a rămas:
Un colind pentru nepoți
De la mama pentru toți...

[...] Citește tot

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Actorul

Lui Mihai Volontir

Intrase în lacrimi – încerca să plângă
Așa cum ar putea să plângă cineva
Dacă într-o bună zi se va găsi lângă
Propria moarte, a sa.

Apoi intra în zâmbet – cu prietenii toți:
Cu ei râdea mai mult decât cu gura,
Râdeau în el chiar și cei morți,
Sfărmând trădarea, împrospătând arătura.

Intra pe urmă-n dans, cu viscolul de seară:
Dansau zăpada anului întreg.
Striviți de oboseală, dansau și amețeala –
Dansul lor nici cu plugul nu pot să-l șterg.

... Și în sfârșit, intrase în propria-i făptură...
Vorbea încet, doar singur să se-auză.
Se risipea-nserarea, fără-nici o lovitur㠖

[...] Citește tot

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1979)
Adăugat de Alina DraganceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Decalaj

Lent intru în vocala zilei –
Am vocale pentru toate vârstele –
Zidesc poemul timpului, ermetic
În care gândul se răsfață, se impune
Licitației mileniului în care surâsei:
E clipa nașterii unei virgule enorme
Ca să se poticnească plictisitorul
Pun ideile pe fața de masă
Și musafirii mi se duc sătui
Derutați că am vocale mai multe
decât tot alfabetul...
Mă și înjură, înmulțindu-mi vocalele –
La temelia poemului nu le pui,
La temelia poemului găsesc vocale din
Demnitatea înaltului, din visul fiului, senin,
Din ochii copilului născut odată cu acest poem.

E mare decalaj între mine și călăul ce crede
Că de el mă tem...

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina DraganceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anotimp sufletesc

în memoria mamei Ana

Așa senină ploaie am văzut o singură dată:
Ascunsă de copii, plângea în sine mama...
Și zarea înalt aprinsă de-atunci e înlăcrimată,
Și plânge uneori fără să-și deie seama:
Ce anotimp domnește în vorba omenească,
Și cum se simte spicul în ochi-aprinși rodit?
Nereținându-și jalea,
fulgerul trimis e să lovească
Cerul sufletesc de nori răutăcioși acoperit.

Așa senină ploaie... dar uite că nu trece,
Ci în dureri adânci pâraiele-și revarsă,
Și îmi rănește graiul dansul ei cel rece –
Și eu, copil naiv, o tot adun în plasă,
Așa cum ochii mamei îi tot adun în mine
Cu tot ce au văzut în viața lor frumoasă, -
Dar ochii părintești, în loc să mă aline,
Mă izgonesc în ploi, să fiu mai sănătoasă.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina DraganceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi știu soarta

Îmi știu soarta pe de rost –
Ce va fi, nu ce a fost.
Pe un cântec de Vîsoțkii
Sufletul mi-l torn din plin:
Triștii, veselii – cu toții
Hai, mușcați versul senin.
Hai, fricosule, ce stai
Pe coada vremii ca un scai,
Cu trupul tot batjocorit –
Ești încă viu sau ai murit?

Îmi știu soarta pe de rost –
Ce va fi, nu ce a fost.
Reușesc să văd păgânii
Grămădiți la gura pâinii,
De surâde hrinca, îndată
Ei găsesc că-i vinovată
Chiar de e puhavă și albă,
Și-i din grâu de roadă nou㠖
Ei socot mireasma-i slabă

[...] Citește tot

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina DraganceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Improvizare

Tu, omule, cu destinul tuns chilug
Și zilele destrămate până la secunde,
Te spintecă lăuntric un țipăt prelung –
Dar cine-l aude?

Îmbrăcat în hamuri ca un cal de rasă
N-ai tras nici o brazdă, nici plug n-ai văzut.
Peste sânul zării – liniștea rămasă:
Ai tăiat o hrincă, cerul ai vândut.

Ai lovit în horă, de-au rămas în sat
Brațele de ceară într-un cerc restrâns –
Mai încing un dans ca pe un oftat:
Viața mi-e durerea după care-am plâns.

Câți suntem la număr? Cât ne-om ține oare?
Să nu dăm gândirea să ni se repare
După "bunul simț" al vre-unui ghid
Care-n loc de inimă și-a-nălțat un zid.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina DraganceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trăiesc în privirea ta

Eu trăiesc în fereastra închisă de obloane
Să nu vadă cerul că-s eu către drum -
Timpul mă împinge, flămând de coroane
Crescute pe dinlăuntru a tot ce îți spun.
Sufletul zilei deschide a sa carte
La pagina scrisă de acum un an,
Si crede că-s mănunchi de glume curate
Neimportante pentru vre-un plan.
Ci eu trăiesc în fereastra ta, vis devreme,
Soarele întinde umbra-mi pe pereți,
Nenumărate patimi cearcă să te cheme –
Să nu fugi de-acasă, cer de dimineți.
Eu trăiesc în fereastra ta, și când e noapte,
Și-n corp îmi dă năvală gândul tău, senin:

Nu lăsa privirea să-mi ducă anii departe
Că-n geamul tău deschis pot să nu revin.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (26 ianuarie 1980)
Adăugat de Alina DraganceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sorbona

Sorbona ascultă ultimul vis al lui Blok.
Imensitatea culege catrenul uitat de Ahmatova
Pe malul fără emigrație al Senei.
Odinioară aici trecuse Alain Bosque
și pe loc
Zâmbise virgulei vesele,
Ce vâslea prin înghesuiala acelor
Femei europene ale anilor ce se întorc
s-asculte la Sorbona
Ultimul vis al lui Blok.
Strofa zilei părăsise amurgul mișcărilor.
Ploile înflorise într-o firească întâmplare,
Fiecare vizuină din repaosul cântărilor
Ascultă ultimul vis al lui Blok, în care
Au existat răsfrângeri, spații și unii oameni
Care aleargă și azi
Ca vii prelungiri
Ale sufletului nostru, înserat...

Sorbona ascultă ultimul vis al lui Blok:

[...] Citește tot

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1 ianuarie 1981)
Adăugat de Alina DraganceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu fac schimb

Spre nenorocul meu – nu-s tufă de măcriș,
Ideile nu-mi pot fi plantate în oricare creier...
Eu viața nu mi-o schimb pe-un mărunțiș,
Și gândul orișicui nu voi să-l cutreier.
Gândiți, semenii mei, frumosu-i fără capăt,
Gândiți cât mai profund, și mai ales...
Eu visul ca pe-o creangă altoită-l capăt
Și răspândesc cu el întregul Univers...
În gânduri sănătoase inima-mi tresaltă,
Din gânduri e țesut al meu destin,
Iubirea stă cu ura în calea-mi laolaltă,
De mare bucurie - și mari dureri se țin.
Spre mirarea mea – când norii dau năvală
Și tot ce am măreț înăbușă în ceață,
Nu schimb nicicând țărâna cea natală
Nici pe-un pud de aur, nici pe-un fir de ață.
Spre nenorocul meu, mi-i dat să intuiesc
Prea marele noroc frumos ca să trăiesc.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina DraganceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 4 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Renata Verejanu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Mai multe informații...

Subiecte de interes

Votează Renata Verejanu

Dacă îți plac cele spuse de Renata Verejanu, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.