Lista completă, pagina 3
Eu te găsesc în lucrurile toate
Eu te găsesc în lucrurile toate,
cărora li-s bun și frate-mi ești;
Ca o sămânță, te aprinzi și poate
în cele mari, mare te dăruiești.
Acesta-i jocul forței cea adevărate,
trece slujind prin lucrurile toate:
crescând în rădăcini, în trunchiuri piere
și-n vârfuri, pare-o înviere.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke (24 septembrie 1899, Berlin-Schmargendorf), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Rainer Maria Rilke despre forță
Sărmanele cuvinte
Sărmanele cuvinte ce suferă flămânde,
și trec neobservate, atâta le iubesc.
Din locul meu le dau culori prea blânde,
înseninându-se zâmbesc și-n mine cresc.
Și firea lor, închisă-n a mea teamă,
se înnoiește-n văzul tuturor;
de cântece n-au fost băgate-n seamă
acum ele pășesc spre al meu cor.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rainer Maria Rilke despre muzică, despre iubire, despre frică, despre cuvinte, despre creștere sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mireasa
Cheamă-mă, iubitule, cheamă-mă tare!
Nu-ți lăsa mireasa la fereastră așteptând.
Pe aleea vechilor platani, visând
seara nu mai păzește:
veștejește.
Și de nu vii în casa înnoptată
Cu glasul tău să mă încui,
atunci din mâna mea deodată
voi revărsa albastra întristată
peste grădini, haihui...
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rainer Maria Rilke despre seară, despre noapte sau despre mâini
Toamnă
Cad frunzele, cad ca din depărtare,
de parc-ar ofili grădini, departe-n ceruri;
și cad cu dezmințite gesturi.
Și-n nopți cade pământul greu
din toate stelele-n singurătate.
Noi toți cădem. Și mâna asta cade.
Și uite cealaltă. Ea e în toate.
Și totuși este Unul care ține
căderea asta blând în mâna lui.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rainer Maria Rilke despre singurătate sau despre Pământ
Mie însumi
Asta e Dorința: trăirea în mișcare,
să nu ai nici o casă în tot acest răstimp.
Și astea sunt Dorințe: lentă dialogare
cu eternitatea în spațiu și în timp.
Și asta este Viața: când până într-un mâine
singura oră lentă pe piscuri se ridică,
care, zâmbind surorilor crește ca o pâine,
tăcerile pe care Eternei le dedică.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Aceasta este dorința (1895), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rainer Maria Rilke despre timp, despre viitor, despre viață, despre tăcere sau despre ore
Oră gravă
Cine acum plânge undeva în lume,
fără motiv plânge în lume,
mă plânge pe mine.
Cine acum râde undeva în noapte,
fără nici un motiv râde în noapte,
râde de mine.
Cine acum se duce undeva în lume,
fără motiv se duce în lume,
se duce la mine.
Cine acum moare undeva în lume,
pentru nici un motiv moare în lume:
se uită la mine.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Buch der Bilderm, Prima carte, a doua parte (1902), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rainer Maria Rilke despre plâns sau despre moarte
Ținusem îngerul prea mult la mine
Ținusem îngerul prea mult la mine,
și sărăci în brațele-mi sărmanul
se micșoră iar eu crescu-i spre bine:
mie deodată jalnic deveni aleanul
și el un tremurat plin de suspine.
Pe urmă cerurile înapoi i-am dat, -
Și îmi lăsă apropierea din care dispăru;
El învăță plutirea, eu viața-am re-nvățat,
eu l-am recunoscut cum el mă cunoscu...
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rainer Maria Rilke despre devenire
Pont du Carousel
Omul cel orb ce stă pe-o punte,
sur ca o piatră de hotar fără de nume,
el poate este doar un fapt, anume
din depărtări spre stele să le-nfrunte
adâncul lin, tăcut centru de constelații
căci totu-n juru-i prins de oscilații.
Neprihănitul este el care stă drept
la încâlcite drumuri pus să steie;
intrarea-ntunecată să încheie
neserioasei lumi, Preaînțelept.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke (1902, Paris), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anticipare
Sunt ca un steag înconjurat de vânuri ce vuiesc.
Presimt cum bat, cum vin, vreau să trăiesc,
în timp ce lucrurile jos încă mai stau:
domoale ușile se-nchid, vetrele sunt liniștite;
ferestrele nu tremură, iar greutățile sunt prăfuite.
Cunosc furtunile și-s agitat ca mări răzvrătite
Și mă întind și cad în mine
și mă arunc și singur sunt
în marea-nvolburată.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rainer Maria Rilke despre cunoaștere
Atât de tânăr
Atât de tânăr sunt. Vreau fiecărui sunet,
ce trece lângă mine, să-i dau a mea ființă,
și în a vântului atât de dulce tunet,
asemenea cățărătoarei plante zvâcnet,
vreau dorul să se-anine-n cuviință,
De orice armură ființa-mi dezgolesc
să simt cum pieptu-mi se lărgește,
căci este vremea să mă pregătesc
de drumul mării unde-o să găsesc
acele țări spre care mă gonește.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke (28 noiembrie 1897, Berlin-Wilmersdorf), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rainer Maria Rilke despre țări, despre vânt, despre tinerețe sau despre sunet
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Rainer Maria Rilke, adresa este: