Petre Prioteasa

* * *

Astăzi urc pe scara vieţii la furcelul 79
Şi, din sporul frumuseţii, roua roadei v-o dau vouă.
Dincotro m-ar bate gândul, nu mă-ndoaie, nu-mi dă pace,
Totul e luat de vântul ce din spate nu mai tace.
Nu dragostei îi duc dorul, nici urii, ci doar dreptăţii,
Îi mai pot număra sporul pe tărâmul demnităţii.
Încercau cu anasâna unii să-mi pună zăpoare,
Dar aveam protectă mâna pusă din cap în picioare.
Eram unsul, aveam darul, mi-era teamă doar de mine,
Cel de Sus strunise harul ca să fac doar ce-mi convine.
N-am călcat vreodată lege şi n-am ieşit din tipare,
Am dat cuvintelor blege doar cinstire şi valoare.
Am dat pilde strălucite, drum călăuzit spre astre,
Făcând zile fericite cu spor în priviri albastre.
Simt că astfel îmi fac treaba, răsplătit sunt cu onoruri,
Şi, că n-am trăit degeaba, am avut belşug şi sporuri.
La cei 79 ani, suflet tânăr, trup trudit,
Mi-am făcut pe Facebook fani, iar de scris n-am isprăvit.
La vârsta înţelepciunii lasă-mi, Doamne, ceva zile
Să trezesc din mine junii adormiţi: hrisoave-n file.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ale tinereţii valuri...

Ale tinereţii valuri
trec nostalgic peste noi,
rătăcesc şi, între maluri,
ne lasă de doruri goi.

Dacă dorurile mele
vor trece neobservate,
eu te rog fă-le bezele
să se-ntoarcă neschimbate.

Că tu nu ştii ce e dorul,
nici n-aş vrea să-l înţelegi,
se adapă la izvorul
unde nu există legi.

El respectă legea firii:
a iubi şi-a fi iubit,
este datul omenirii
să iubeşti ce-i hărăzit.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut...

A mai trecut, cu greu, o zi
în care gerul se-mblânzi,
nu mai fu aspru precum ieri
când n-aveai milă cui să ceri,
în casă stam baricadat
şi o ţineam tot în oftat,
în sobă jarul se stingea
şi hornul parcă nu trăgea,
afară tot ningea, ningea,
fiori de viscol trimitea!
În ziua asta rece, tristă,
eu stau cu nasul în batistă,
mă mâniez că n-am căldură
şi mi-e că fac temperatură,
mi-e groază de medicamente,
să încep iar cu tratamente,
bani cheltuiţi pe chimicale
cu internare prin spitale.
Aş vrea să fie primăvară
când flori şi iarbă să răsară,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul tău

Dorul tău, iubirea mea, zboară-n zori ca pasărea,
totul este foc şi pară până-n seară mă doboară,
că în inimă amarul arde ca în vatră jarul,
jarul arde şi mocneşte inima n-o potoleşte.
Iarna gerul m-a-ngheţat până s-a-mprimăvărat,
vara gâtul mi-a uscat, mi l-a ars şi însetat,
doar cu rouă l-am udat.
Sufletu-mi însingurat prin păduri a colindat,
izvorul răcori i-a dat, fragi şi mure a mâncat
dar de dor tot n-a scăpat, a umblat şi a oftat
după mândrele din sat de-am simţit eu că-s bărbat.
Toamna haina şi-a schimbat, crengi şi frunze s-au uscat,
din ele a făcut pat pentru viitor iernat.
Dar eu nu l-am mai lăsat să colinde pe-nserat
pentru dorit sărutat.
Gânduri mă ningeau petale, răsunau vorbele tale
cântate-n zefirul serii, mă dedam, oricum, tăcerii
şi mă ostoiam plăcerii.
Martor mi-este Cel de Sus că respect tot ce am spus
şi mă rog lui Dumnezeu să-ţi dea ce nu ţi-am dat eu!

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii tăi...

În ochii tăi văd luminând
o stare paşnică şi-un gând
care străbate pân' la mine
dealuri cu văi şi ape line.
Se-volbură cânt prin păduri
şi luncile-s pline de nuri,
cu fructe sufletu-mi hrănesc
şi sentimente ce nutresc
afine, coacăze şi mure,
taină stârnită în pădure,
e tot ce-ţi ofeream: iubire,
rămasă-acum drept amintire,
tu nu mai vii, te-ai săturat,
pe mine m-ai abandonat
că ţi-ai găsit alt vinovat!
Nu încerca să mai păstrezi
himerele pe care crezi
că le vei folosi în viaţă,
blânde, slugarnice, povaţă,
venin, teribilism, dulceaţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu

Nu ştiu cine-a zis cândva,
la necaz sau pus pe sfadă,
că, în poezia mea,
eu fac prea multă bravadă.
Necinstindu-mi poezia,
a trecut la ofensivă,
mântuindu-şi fantezia
într-o dulce invectivă.
Iar cuvântul cu pricina,
ce nu i-a plăcut deloc
a fost "smurd", bată-l-ar vina,
că mi-a adus nenoroc!
E cuvânt pretenţios,
n-are loc în poezie,
că îl vreau licenţios
în ţeasta cu fantezie.
Că-i păcat de-al meu talent
dacă-l cheltui pe "banale",
mai bine fac "tratament"
vorbelor cam "triumfale".

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

Hai, vino, mândro, că mi-e frig,
nu mă lăsa în van să strig,
adu-mi iubirea înapoi
că ochi-mi plânşi au rămas goi,
de dor şi sufletu-a secat,
cu vorbe şade încărcat,
tot nu ţi-e milă şi păcat,
priveşte-n urmă ce-ai lăsat,
ce-ai răscolit şi devastat
pe unde paşii ţi-au umblat
când roua de pe flori sorbeam,
răcoarea zorilor simţeam,
unul spre altul alergam,
cu drag şi dor ne-mbrăţişam
şi de iubit ne săturam.
Acum sunt singur cuc, te chem,
îmi eşti baladă sau rustem,
îngândurare sau blestem,
n-am de la tine niciun semn
de provocare sau îndemn

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt

Eu sunt totodată clipa, dar mai sunt şi veşnicia,
mă întreb: de-mi spânzur umbra pot iubi făţărnicia?
aud visele cum sună pe sub clopotul dorinţei,
vreau să dau divorţ minciunii, să fac jurământ credinţei
căci naivu-i visător chiar de-a avut Iadul vis,
iar cretinu-i idiot chiar de-a fost în Paradis,
clovnii râd, ascund tristeţea şi provoacă veselia,
eu sunt totodată clipa, dar mai sunt şi veşnicia.

Mă prefac că-s fericit ca să nu îmi fie dor,
mă înduioşez cu greu ca să mă despart uşor,
simt că fiara-şi face cuib când îmi e milă de ea,
o ajut, dar la scadenţă suferă inima mea
şi ating dorita clipă - suferinţă pentru-o viaţă,
sunt îngrijorat că n-are cine să îmi dea povaţă,
plâng pentru sinceritate c-am crezut ipocrizia,
eu sunt totodată clipa, dar mai sunt şi veşnicia.

Înţeleg vorba ascunsă ce nu vrea să recunoască,
spun că e minciună crasă dezinvoltura băbească,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păzea!

Azi sunt pus pe răfuială, fereşte-te de-a mea ură,
sunt gata de-o păruială, nu mai sunt stăpân pe gură!
Azi am mare chef de ceartă, vreau să-mi găsesc pe potrivă,
când greşeşti nimeni nu iartă, de eşti pacoste sau divă!
Când mă calci pe bătătură ori când nu te cerţi cu mine,
mă-ncarc cu venin şi ură, balamaua nu mă ţine!
Nu ţin cont de invective, nu m-agăţi cu vreo momeală,
vorbe tandre sau clemenţă, eu sunt slobod la sminteală.
Nu ştiu dacă ai motive să ai inima blajină,
te lovesc în perspective fără să îmi fie milă.
Ţi-e dor de-o cotonogeală, oasele ca să-ţi trosnească,
vrei dinţi rupţi sau o poceală care să te liniştească?
Vrei concedii medicale pe bani publici, fără număr,
sau să umbli prin spitale dacă îţi disloc un umăr?
Tu gândeşte şi socoate de vrei să te pui cu mine,
ieşi în faţă, dă din coate, spune tot ce nu-ţi convine!
Nu vreau să mă cert cu tine, nu mai e timp de-mpăcare,
dacă ai greşit, vezi bine, de ruşine nu se moare!
Judecă şi socoteşte, dar fii calm şi cu răbdare,
totu-n viaţă se plăteşte, uneori preţu-i prea mare!

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştiam...

Dacă ştiam că mă iubeşti
nu te lăsam să pătimeşti,
credeam că nu mă bagi în seamă,
ca să m-apropii mi-era teamă,
roşeam când te-ntâlneam pe drum,
te ocoleam, ca şi acum!
Dar te-ai oprit în faţa mea,
limba în gură mi-era grea,
mi se uscase cerul gurii,
vrăjindu-ţi năluciri făpturii,
îngăimam vorbe fără sens,
să merg cu tine... dar n-am mers!
Eu mă-ncurcam în vorbărie,
iar tu mi-ai prins la pălărie,
trei spice şi un roşu mac,
doar-doar m-oi face să te plac,
fără să ştii că sunt "legat"
şi n-aş putea să-ţi fiu bărbat,
nici nu-ndrăzneam să te cuprind,
în iarba crudă să te-ntind.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!