Petre Prioteasa

Tot cânt iubirea

Iubirea se tot cântă, iubirea ne încântă,
În noi sălăsluieşte, dar cine o descântă?
Eu, când aţâţ iubirea, că asta mi-e menirea,
Provoc mereu durere şi uit ce-i fericirea!

Dar ce e fericirea? E efemer cuvântul,
E şoapta de pe buze pe care-o fură vântul,
Plimbând-o ca pe-o frunză, trântind-o la pământ,
Lăsând-o nemişcată şi fără legământ.

Celui ce-o scormoneşte, să-i fie blând amarul,
Să aibă vesel cântul, nu-l bântuie coşmarul,
Să uite de tristeţe, un dor să-l toropească,
Reinventeze viaţa şi hrana cea trupească.

Iar dacă se petrece învolburarea minţii,
Faci cruce-ngândurării şi onorezi părinţii,
De ei te leagă-averea, profund ereditară,
Perpetuă-i sentinţa, dar crezi că-i prima oară.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne, dacă ai de gând
Să mă chemi la Tine-n Rai,
Aştept, cuminte, la rând,
Primesc ce poruncă-mi dai.

Doamne, dacă pe Pământ
M-am sfiit cum se cuvine
Respectând al Tău cuvânt,
Ierţi părinţii, nu pe mine!

Ia-i soţiei neputinţa
De-a-ndura cât nu mai poate,
Dă-i speranţa şi credinţa
Că din boală o poţi scoate!

Însă, copiilor mei,
Nu le da, Doamne, de toate,
Să muncească cu temei
Transpiraţi şi rupţi în coate!

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino...

Vino-n vale, la izvor,
Unde mă usuc de dor,
Mă usuc precum o floare,
Dacă n-are apă moare.

Vino, floarea mea de crin,
Nu mă lăsa să suspin,
Nu mai aştepta chemare,
Că dorul n-are răbdare!

Altădată te chemam,
Când ajungeam, te găseam,
Ne iubeam nerăbdători
De cu seară până-n zori.

Vino galeş, pe drumeag,
Nu gândi că sunt beteag,
Pot să zbor, calea ştiută
Totdeauna-i cea mai scurtă.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine...

Cu tine am fost amabil,
dar eram nefericit,
s-a produs, inevitabil,
inefabilul sortit.

Eram veseli ca beţia
ce produce aroganţă
şi amabili ca mândria
copleşită de speranţă.

Ne-a tot pândit nenorocul,
piaza rea deznodământ,
n-am ştiut unde ni-e locul,
nici n-am făcut legământ...

Nicicum nu doream trufia
şi modest treceam prin viaţă,
niciodată semeţia
nu dă omului prestanţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţare...

Iar m-apucă năbădăii,
la cotitură te-aştept,
tu să fii ciuca bătăii
că n-ai ţinut drumul drept.
Mă retrag, nu-i de mirare,
nu mă certa, că leşin,
la gâlceavă ai valoare
plătită cu bani peşin.
Te-am iubit aşa-ntr-o doară,
crezând că m-oi cuceri,
dar nu era prima oară
când îţi vindeai lujerii.
Trebuia să am răbdare,
nu era bine să-ncerc,
m-am grăbit şi-n renunţare
am ieşit din al tău cerc.
Nici nu mă mai uit în urmă,
piară-ţi necazu-ntr-o zi,
nu fac parte dintr-o turmă
pe care-o poţi îmblânzi.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec zilele

Trec zilele, nu degeaba,
fiecare-şi face treaba,
nu mă lasă pustiit,
mă dă dorului, sleit.

Simt că-mi trece supărarea,
chiar de-mi este proastă starea,
când pe tine te doresc
n-am putinţa să greşesc.

Mă dau dorurilor, toate,
din delict soarta m-o scoate,
de cumva rostu-mi găsesc,
în cazne mă pedepsesc.

Viaţa este ca o pradă,
dând dovadă de bravadă
te pune să stai la rând,
dă noroc când n-ai de gând.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa trăită

Mult mă-ndeamnă inima
Către sfârşitul de drum,
Mă frământă patima,
Din văpaie să fac scrum.

Deschide-ţi braţele, Tată,
În curând sosesc la Tine,
Viaţa mea, imaculată,
Vrea culcuş cu stări creştine.

Am drum scurt pe-acest pământ,
Plămădit din bine - rău,
Călăuzit de Duh Sfânt,
Primeşte-mă, sunt al Tău!

Iartă-mi sufletul smerit,
Zvântă-mi lacrimile ude,
Lângă fraţi am suferit
Blasfemii şi bârfe crude.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul care curge

Brazii îşi arată măreţia, râul defilează printre ei,
Aburii descoperă magia pietrelor statornice-n temei.
De mult timp aici vin martor cheie, un tărâm străbunii-au făurit,
Mult răgaz şi linişte să-mi deie Creatorul Lumii, iscusit.

Timpul trece şi umple de viaţă un ţinut clădit cu dibăcie,
Plin de soare, muncă şi verdeaţă: un popor născut din hărnicie.
Se prăvale dinspre munte boarea peste deal şi rodnice vâlcele,
Unde neamul meu găsi candoarea şi-unde curge râul vieţii mele.

Prin prundiş sau grohotiş trăiră, frunţile le-au fost mereu cărunte,
Cei viteji aici se prăpădiră... iar din oase-am ridicat un munte.
Sfinţit meleag dorit de Dumnezeu... pe frunte i-am simţit vâltoarea,
Căci râul care curge sunt chiar eu, tumultuos i-am dat răcoarea.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ignorarea unui amic

Când un amic, obscur şi pătimaş,
te emoţionează cu durata-i efemeră
şi te copleşeşte cu eterna-i obsesie,
rămâi ca un copil născut din eroare.
Simţi că de tâmpla ta stau spânzuraţi
toţi cei pe care i-ai iubit sincer
şi vin spre tine,
mult prea devreme,
să-şi ceară simbria dragostei ce le-ai purtat.
Ţi-aduci aminte de el
ca de-o femeie întâlnită întâmplător
şi îi vorbeşti corect
doar când te corectează alţii.
Căci uitarea este un folos
ce aduce o ameliorare a vieţii,
o adâncire a cunoaşterii legilor firii,
e cumpăna ce înclină din domeniul promisiunilor
spre acela al certitudinilor,
confirmând presupunerile optimiştilor.
Iar eu mă simt mereu preocupat

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presimţire

Când zici mereu că nu mă mai iubeşti
La mine nici nu vrei să te gândeşti,
Iar gândul tău mă face pesimist
Că-i dureros, adevărat şi trist!
E dureros că nu-mi mai aparţii,
E-adevărat c-un altul vrei să fii,
E trist când spui că nu mă mai menţii.
Nici nu mai vreau să ştiu la ce gândeam
Când pe obrajii plânşi te mângâiam,
Tristeţea ta părea mărgăritar
Amare lacrimi scurse, chihlimbar,
Păstrate în al inimii pahar.
O vară-ntreagă-am depănat poveşti,
Fantasme şi închipuiri lumeşti,
Iar vorbele din gură le sorbeam
Şi de privit tot nu ne săturam,
Două cireşe singure pe ram.
Eram doi tineri izgoniţi din Rai,
Venisem singur pe-un picior de plai,
Să te-ntâlnesc pe tine, dulce grai,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!