Petre Gigea-Gorun

Un Univers de taine

E-un Univers de taine şi secrete
Acel ce poartă chip de om în astă lume,
Trecut îndepărtat şi-a pus pecete
Pe întregul său. De ce? Nu ştim anume.

Cu fiecare veac descoperim
Noi, alte fapte neştiute încă
Şi-n tainele ce astfel le găsim,
E-o înţelepciune simplă şi adâncă.

Purtăm în noi, noian de întrebări,
În căutări ce nu pot fi de-ajuns,
Iar ceea ce apar ca întâmplări,
E-un neaşteptat şi căutat răspuns.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg cu gândul

Alerg cu gândul peste mări şi ape,
Peste câmpuri întinse, peste munţi,
În Univers pătrund tot mai aproape
Şi tot întind închipuite punţi.

Alerg prin galerii şi prin genuni,
În zbor de chinuite încleştări,
Mai cred şi câteodată în minuni,
În timpul ce-l consum în căutări.

Într-un ocean de gânduri mă scufund,
Când liniştea se-ascunde-ntr-un apus,
Ocean nemărginit şi fără fund,
Cep doar nedumerire mi-a adus.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâiere

Când eu voi fi în ţara de departe,
Vă voi vorbi de dincolo de moarte;
Prin versul scris pe care-l veţi citi,
E ca şi când şi eu aş fi aci,
Cu gândurile mele de altădată,
În care am pus o inimă curată,
Ce-a ars cu torţa ei mistuitoare,
În timpul ce s-a scurs, spre neuitare.
În somn de veci voi deveni ţărână,
Dar numele pe-o carte-o să rămână,
Conştiinţă-a vremii scumpă şi curată,
O mângâiere ce-am trăit odată!

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul Nou pe-acest Pământ

Anul Nou pe-acest Pământ
Nu-i numai un mesager,
E speranţă, e-un cuvânt
Binecuvântat, din cer.

E iubire şi e scut,
Este vatră şi-adăpost,
Viitor e şi trecut
Şi tot crez ne-a fost...

Este leagăn de dorinţi
Săvârşit în noi,
Moştenit de la părinţi,
Dintr-o vreme dinapoi.

De tradiţii păstrătoare,
Cu urări de bine,
Dar adânc, născut din dor
Şi din zările senine.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o zi de iarnă

Cădeau de ieri şi păsări şi zăpadă,
Tapiserii din sufletul frumos
Şi totul ne părea misterios,
Când fulgi de nea zburau din cer grămadă.

Părea un vis desprins dintr-o baladă,
Un peisaj atât de grandios,
Când noi ne-nstrăinaţi, cu gest pios,
Ne ajutam, vreunul să nu cadă.

Şi ne-am simţit copii, ca altădată,
Întorcându-ne cu anii, înapoi
Şi-n ziua aceea atât de minunată,

Copilăria s-a întors la noi.
A fost ca-ntr-o poveste adevărată,
Pe care am trăit-o amândoi.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafăr fiind

(lui Mihai Eminescu)

Luceafăr fiind, pe cer a strălucit
Cu razele aureolate de lumină,
Pe care răspândindu-le domină
Tot Universul cel nemărginit.

Al frumuseţii pisc l-a cucerit
Cu-o pană fermecată şi divină,
Încet, încet, figura lui blajină,
Cu nemurirea-n veci s-a înfrăţit.

Din versul blând şi dulce şi vioi
Şi mierea cea turnată în tipare,
Pe tremurat de frunze din zăvoi

Am tot sorbit speranţe şi visare.
El, cel rămas, de-a pururi pentru noi,
A spiritului vie întruchipare.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Covor de frunze ruginite

Sfios, călcam pe frunze ruginite,
Ce este-al toamnei nesfârşit covor,
Trăiam în melancolicul decor,
Un timp ascuns în gânduri regăsite.

Se scurge vremea încet, pe nesimţite,
Iar clipele dansează-ameţitor,
Că noi simţim al toamnei drag fior
În inimile noastre răscolite.

Ca doi copii ne ţinem azi de mână
La fel cum am făcut şi-n alte dăţi,
Eşti vraja reîntâlnirii şi stăpână

Ce-alungi nelinişti şi singurătăţi.
Un murmur de izvor dintr-o fântână,
Cu setea de dorinţe, când mi te-arăţi!

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti ca şi o stea îndepărtată

Tu eşti ca şi o stea îndepărtată,
Ce străluceşte făr᾽ să dea căldură,
E frumuseţe fără de măsură,
Dar nu încălzeşte-un suflet vreodată.

Te tot privesc de fiecare dată
Cu dragoste, iar uneori cu ură,
Căci vraja ta doar liniştea mi-o fură
Şi nu mi se întoarce niciodată.

Eşti steaua care-n veci lumini trimite,
De mii de ani să-ajungă pân-la mine,
Prin spaţii întinse şi nebănuite,

Ca depărtarea cumva să ne-aline,
În urma ei, doar veacuri risipite,
Ca şi-ale mele gânduri către tine!

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O toamnă-mpovărată de-aşteptări

O toamnă-mpovărată de-aşteptări,
Doar note triste mi-a adus pe liră
Şi-n zile ca şi nopţi care se înşiră
Mereu îmi poartă gândul spre-alte zări.

Mai duc în suflet vechi înfiorări
Din anii-aceia ce mă tot inspiră,
Din tot ce-a fost nimic azi nu mă miră,
Când inima e plină de-ntristări.

Acele vremi îmi amintesc de tine
Cu toamnele când tremurau şi plopii,
Aleea pietruită pân᾽ la mine

Pe care te-aşteptam să te apropii.
Tu nu veneai, doar şoapte cristaline
În simfonia serii cântau stropii.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul toamnei

Sonetul toamnei frunzele-n rugină
Îl cântă melancolic ca poeţii
Şi îndelung se-aude aria tristeţii
Din simfonia toamnei cea divină!

Se plimbă vântul singur prin grădină
Şi e mai rece roua dimineţii,
Sunt mai îngrijoraţi de-acum drumeţii,
Cu gândul lor la vremea ce-o să vină.

Spre calde, dar îndepărtate ţări,
Se-ndreaptă cârduri, păsări călătoare,
S-au pregătit de drum spre alte zări.

Noi trist privim cum ele au să zboare,
Mereu pe-acele vechi şi lungi cărări,
Ce sunt pierdute-n zbucium şi visare.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!