Ovidiu Kerekes

Iarba încă-i verde, şi soarele răsare,
Gutuile sunt coapte şi bune de mâncare.
Priveşte partea bună, a perspectivei vieţi,
În care pomul şi omul, dăinuiesc în veci!

catren de Ovidiu Kerekes (23 octombrie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi din viaţa noastră începe dimineaţa,
Atunci când soarele răsare foarte vioi.
Iar pe la amiază se topeşte toată gheaţa...
Căci peste noapte iubirea a îngheţat în noi.

catren de Ovidiu Kerekes (20 februarie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, respectul şi bunul simţ, sunt sentimentele de bază prin care se dezvoltă un caracter frumos şi puternic. Acestea sunt sentimentele pe care se clădeşte educaţia şi aptitudinile.

aforism de Ovidiu Kerekes (24 februarie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când imprevizibilul îşi face apariţia printr-o situatie negativă, nu dispera, nimic nu este la întâmplare, cu siguranţă vor fi şi urmări pozitive. Balanţa vieţii va cântări la un moment dat faptele, iar legea compensaţiei îşi va face apariţia prin imprevizibil, sau previzibil.

aforism de Ovidiu Kerekes (3 septembrie 2017)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nouă ne place să ne concentrăm pe probleme, nu pe evitarea lor, ne uităm doar la efect şi uităm de cauză. Adevărul este că suntem egoişti (iată cauza) şi ne este foarte uşor să fim indiferenţi (iată efectul). Momentan ne aflăm între CAUZĂ şi EFECT, adică, mergem la biserică şi ne rugăm pentru construirea de spitale. R. I. P. EDUCAŢIE!!!

Ovidiu Kerekes (30 octombrie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar dacă...

Dacă ai uitat ca să zâmbeşti,
Adu-ţi aminte că trăieşti!
Bucură-te enorm de prezent,
Trăieşte din plin fiecare moment!

Dacă ai uitat ca să iubeşti,
Adu-ţi aminte cine eşti!
Cum viaţa încă te iubeşte,
Aşa şi tu te îndrăgosteşte!

Dacă ai uitat ca să trăieşti,
Adu-ţi aminte să zâmbeşti!
Căci bucuria de a trăi,
Trebuie simţită în fiecare zi!

Dacă simţi că nu mai poţi,
Gândeşte-te acum la toţi,
La cei care nu mai sunt,

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Kerekes (30 martie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am îngrăşat!

M-am îngrăşat de ieri până azi,
Cam câte "kile" o să am mâine.
De la râsete, dulciuri, sau necaz,
Dar cu foarte puţină pâine.

Îmi merge bine când mă îngraş,
Chiar dacă nu sunt deloc gras.
Sunt ca un "bob de arpacaş",
Sau ca o "aripioară de caras".

Când pe lângă oglindă trec,
Ea îmi arată drumul către bec.
Şi mă trimite la ''sfântul'' cântar,
Să scot kilogramele din buzunar.

Eu nu vreau ca să slăbesc,
Chiar dacă par că îmbătrînesc.
Mă simt bine în pielea mea,
Şi nu cred că-i foarte grea!

poezie de Ovidiu Kerekes (21 ianuarie 2019)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am îndepărtat...

Ne-am îndepărtat unii de alţii,
Chiar dacă fizic, aproape suntem.
Ne-am îndepărtat, noi, fraţii,
Şi am uitat că şi surori avem.

Părinţii îşi caută copiii,
Dar au crescut, ei nu mai sunt...
Neamul îşi plânge fiicele şi fiii,
Care sau dus prea devreme-n pământ.

Bunicii şi nepoţii, sunt speranţa vie,
Că neamul nost' va dăinui în veci.
Cum zburdă mieii pe câmpie,
Aşa să zboare şi gândurile noastre reci.

Să ne apropiem cu căldură unii de alţii,
Şi să ne iubim mai mult, aşa ca fraţii.
Să întindem o horă mare a unirii,
Şi să sărbătorim fiecare clipă a fericirii.

poezie de Ovidiu Kerekes (28 februarie 2021)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele plutesc!

Primăvara, copacii se înverzesc,
Crengile prind viaţă, înmuguresc.
Mai apoi mugurii crengilor înfloresc,
Frunzele sunt ascunse, zâmbesc!

Vara,
Copacii de la soare se încălzesc,
Poamele se dezvoltă mult şi cresc.
Crengile sunt acoperite şi umbresc,
Frunzele aşteaptă toamna, gândesc!

Toamna,
Cad frunzele şi se veştejesc,
Copacii rămân şi-n bătrânesc.
Crengile lor nu mai strălucesc,
Rămân şi ele goale, aşa e firesc!

Iarna,
Copacii cu o plapumă albă se învelesc,
Crengile sunt pline de nea, se îndoiesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Kerekes (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ei... (Let's Do it, Ro!)

Peste tot şi peste toate, zburăm cu o tonă de acte.
Ne acoperim cu ele, când e frig, şi când se cere.
Ca să dovedim oricui, că trăim în ţara nimănui.
Nu-i uşor, dar nici nu-i greu, când ai foarte mult tupeu.
Mai nou, adunăm gunoaie... Ca să avem ce scrie pe foaie.
De aceea eu vă zic, faceţi câte o facultate... şic.
Hai să o facem şi pe asta, poate, te iartă nevasta...
Că, îţi place mult televizorul, şi ai dezbinat poporul.
Dacă vrei să fi prieten cu prostul,
Ai grijă unde-i arunci osul! Care-i rostul?
Nu-l arunca în apă, că e prost, şi se îneacă!
Aruncă-l într-o ciorbă bună că se satură o lună.
Sunt suflete hidoase ce au caractere jegoase.
Pentru asta eu vă spun, folosiţi mai mult săpun!
Aceste versuri, vrei nu vrei, sunt pentru ei...
Politică românească de doi lei... Nişte derbedei!

poezie satirică de Ovidiu Kerekes (15 septembrie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!