Octavian Isachi

Origini

Când nu m-avant în odiosul conac al minţii mele,
Rostesc disperat un cânt al iertării
între cei patru pereţi izolatorii.
Atunci când rătăcesc în obscura nebunie,
Uit că îmi e mai teamă de supliciul alb
al celor patru pereţi iluzorii
Decât de tezaurul înnegrit al unui suflet pagânit
Şi voi ajunge să pacătuiesc.
Căci emoţiile sunt culori ascunse-n vise.

poezie de Octavian Isachi (ianuarie 2018)
Adăugat de Octavian Isachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acalmie

Tumulgan de emoţii,
Prelingere de reacţii,
Scurgere de informaţii,
Ghişeu de enumeraţii;
Un suflet moare.

Moare, moare, moare;
Coate goale-n ploaie goană
Coacăze şi oase de toamnă,
O vioară şi o doamnă...
scriu scrisoarea de-noaptea afonă.
Cioară oarbă şi soartă agonă
lucioasă, dar putregă
Roade, roagă şi rumegă
Rumeguş al robului de rugină.

Copleşit de palpitaţii
Dezastre şi conflagraţii
Obosit de comparaţii
La căpătâi d'aspiraţii

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Isachi (15 noiembrie 2017)
Adăugat de Octavian Isachi
Comentează! | Votează! | Copiază!