Nucu Morar

Poezie cu revolverul

e o blasfemie să mai scriem astăzi despre flori
cu vorbe libidinoase şerpuitoare fără vlagă
cuvintele trebuie să taie în minte drumuri
să oblojească rănile deschise sângerânde
cu barosul să demolăm tribunele mincinoase
adevărul să respire aer curat pe străzile noastre
la gunoi cu toţi epigonii întârziaţi la realitate
ascuţişul versului să dărâme lumea de carton
punem foc la baza miezului de nimic
jos cu tot, la pământ şi una cu pământul
muşcând din ţărâna îngrăşată de trădări
să tragem cu revolverul în limbile despicate

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reclamă

Când mă aşez la masă la televizor începe o reclamă
Despre hemoroizi şi absorbante
În timp ce mănânc ciorba cu ardei iute
Zice să-mi cumpăr medicamente anti-cancer
La felul doi chiftele marinate în sos
Aia zic că-mi dau ceva gratuit dacă iau ceaiuri contra cirozei
La desert o plăcintă cu mere răscopte şi scorţişoară
Să nu fac atac cerebral să-mi cumpăr o bandă de alergat
Beau o cafea, fumez o ţigară
Să trimit repede o comandă pentru medicamente contra infarctului
Suntem o naţiune de bolnavi
Dar bolnavi mintal
Pentru asta nu e nici o reclamă

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi şi-o barcă

te-am întâlnit pe un mal de lume
când îţi pregăteai barca de drum
eu călător, tu prinţesa războinică a verbelor
veneam dintr-un deşert îndelungat orbit
întuneric de oameni muşcat de vreme
răni deschise din care curgea singurătate
împăcat, aşteptat, m-ai luminat
râsul tău straşnic ploaie de primăvară
mi-a căzut pe faţă însufleţindu-mă
şi-am plecat amândoi în barcă pe oceane
până când nu s-a mai văzut decât un punct
pe linia orizontului între apă şi cer
ce întâlnire neaşteptată pe praful ăsta!
o îngemănare a zorilor cu apusul
în zenitul zilei

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprindere

şi vine o vreme de restrişte
sufletul îţi stă în cumpăna amintirilor insiropate
când trebuie să-i omorî pe toţi ai tăi
în tine
să-i arunci peste bord în săculeţe de nisip
balonul se ridică, piciorul face un pas
pe drumul înflorit ţie
privirea înainte călătorule
barca navighează oriunde vrea gândul
peste epavele îngropate pe fundul oceanului
e rândul tău, e mâna ta, o singură lovitură
o singură viaţă
ultima reprezentaţie
copacul adânc înrădăcinat în noroi
nu are aripi să zboare
până nu-ţi descarci revolverul
şi ieşi pe uşa casei
direct în lume

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul nostru

Când se găseşte un pom mai roditor
Ridicat semeţ peste marea anonimă de frunziş
Când scoate capul un pionier răzvrătit
Se găsesc repede câţiva şerpi fraţi să-l sugrume
Bâte prieteneşti şi târnăcoape viclene
Care îl trag din zborul lui obraznic cutezător
Pe fundul sacului golit de vise şi dorinţe
Avem tatuate pe circumvoluţiunile sufletului
Blestemele triste ale Mioriţei
Se urcă veninul colcăind în cazanul spurcăciunii
Vorbe fără rost, păreri fără întrebări, micime
Până când iarăşi suntem nişte râme oarbe
Scormonind acelaşi rahat fără gust din seva naţională

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sticle goale

vorbesc cu nişte surzi
care sculptează cu frenezie
aripi de fluturi ornamentali
din fumul de marijuana
le miroase gura cucută
de babe la menopauză
toaleta s-a înfundat şi
apa nu mai curge în oraş
dragoste din cărţi şi vise
trăiesc într-un televizor cu lămpi
dedublaţi în frustrări sângerânde
amintiri mucegăite din sertare de fetiţe
copilării netrăite deplin de băieţei
moralişti lupeşti învinşi
căzuţi la examenul zilei
veşnic la viaţă candidaţi
au murit demult şi nu o ştiu
doar bântuie pe mare
stafii neîmplinite de marinari
sticle goale fără mesaje

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă multiplicată

Câteodată viaţă noastră e despicată ca un pepene
Din care se scurg sâmburii risipiţi
Păstrăm un un voal subţire peste lumina dinăuntru
Cât să creadă lumea că e o grădină
Însă biserica noastră e adânc ascunsă
Că am şi uitat locul unde sunt inima şi sufletul
În faţă o perdea de fum parfumat cu trandafiri ofiliţi
În spate cuţitul aspru al adevărului nerostit
Şi toate drumurile astea, din faţă în spate
Ne seacă seva copacului ce creşte în noi pipernicit
De atâta teatru prost i-au îngheţat mugurii
Un deşert pustiu acoperit cu flori de plastic
Mormânt adânc săpat din care nu se mai vede
Numele de pe cruce

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta picăturii de apă

Paharul spart împrăştie apa în radiografie crudă
O baltă compactă din care se desprinde curajos o picătură
Într-o luptă crâncenă, mistuitoare. crucială, esenţială
Îmi doresc, sper, vreau, pot, ştiu, cred, zbor, plutesc
Cad, mă ridic, urc iarăşi cu genunchii zdrobiţi, scrâşnesc
Îmi scot ochii, vulturii îmi mănâncă ficatul, nu mă las
Pe cioturi, orb, şiroind din toate încheieturile merg
Împing bolovanul cu ultima suflare pe muntele disperării
Forţa tăvălug fără nume trage picătura în corpul petei de apă
Şi picătura dispare dezintegrată în marea de nimic
O luptă pierdută, o luptă fără glorie, o luptă uitată

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

te iubesc constant şi disperat
adânc, pierdut, uitând de mine
şi dragostea noastră smulge viaţă
din trupul meu tânăr epuizat
e zenitul unui sens giratoriu
după care nu mai urmează decât
iarba verde şi liniştea eternă
când cade cortina adâncă
lamă de cuţit, un apus şi un răsărit
un destin încrustat adânc iremediabil
cu mult înainte să se fi scris orice carte
iar tehnologia şi viteza de comunicare
dezvoltarea şi încrederea trufaşă
nu schimbă absolut nimic, din contră
eunucii de azi pierd inconştienţi
cea mai frumoasă parte a spectacolului
uitându-şi rolurile, replicile
uitând chiar şi numele piesei
în care joacă

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbatere

coboară ochiul în minte să găsească răspunsuri la întrebări
mintea coboară în inima să găsească întrebări la răspunsuri
în gândul meu se deschid un ciorchine de drumuri
încolăcite în jurul muntelui de urcat până în vârf
acolo, sus, poleit e unu în tot şi toate în unu
genunchii juliţi, cad, mă ridic, urc, cobor, transpir îndoială
nu am să reuşesc, e greu, mult prea greu
şi totuşi din rugăciune îmi cresc două aripi prin răni
trupul sleit se prăbuşeşte greoi pe cale
un porumbel de fum se ridică din focul rugului meu
acolo unde nu există durere şi nu există suferinţă
pe iarba verde, crudă, cinstită, veselă în roua dimineţii

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!