Lista completă, pagina 4
Cultura ca totalitate a creațiilor geniului omenesc nu are sens în sine, ci se integrează ca parte în concepția religioasă. Ea iradiază din credință ca văpaia cu focul aprins.
Nichifor Crainic în Gândirea (ianuarie 1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cursurile de mistica: I. Teologie mistica II. Mistica germana" de Nichifor Crainic este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Culmea umanului rămâne sfântul, nu geniul.
citat celebru din Nichifor Crainic
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Fântânarul
Sunt fântânarul care, cu vargă de alun,
Descoperă izvoare în bezna subterană,
Am izvodit cuvinte dintr-o adâncă rană
Ca să le plâng de milă că n-am cui să le spun.
epigramă de Nichifor Crainic din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trista poveste a lui Adam se repetă cu fiecare din noi, fiindcă toți purtăm nostalgia personală a unui rai, pe caer l-am pierdut. Copilăria ne apare astfel ca o tainică supraviețuire a paradisului terestru în ființa omenească și totodată ca o indicație a posibilități de a-l recuceri în duh!
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lauda
Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza
Si lumea o spanzuri în haos de-o raza,
Metanie tie, Parinte.
Izvod nevazut al vazutelor linii,
Mă scalzi si pe mine în unda luminii
Un mugur de carne fierbinte.
Sunt duh invalit în naluca de huma,
Sunt om odraslit dintr-un tata si-o muma,
Dar sunt neraspunsa-ntrebare.
Ce glas destoinic să-mi spuna-ncotro e
Oceanul de somn ce icnind fără voie
M-a-mpins si pe mine-n miscare?
Nici maica nu stie ce tainica norma
Imi dete din carnea-i vremelnica forma,
Neant inflorit în minune.
Căci toate izvoadele umbrelor noastre
Roiesc mai presus de arhangheli si astre
Din vesnica ta-ntelepciune.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgia paradisului e sentimentul că suntem din această lume și totuși nu-i aparținem; că lumea din spiritul nostru nu e identică cu lumea care ne înconjoară; că suntem în mijlocul ei ca niște rămași pe dinafară dintr-o ordine înaltă de existență, ce ni se refuză; că din această pricină nu putem adera întru totul la condiția mizeriei terestre, în care ne simțim exilați; și că, în sfârșit, tot ceea ce în ființa noastră rimează în chip tainic cu veșnicia ne împinge la depășirea modului actual de existență și la cucerirea unui mod superior și desăvârșit, conceput în antinomie cu cel de acum și de aici.
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Milogul
Cerșea la colț un slăbănog
în zdrențe, slut și fără dinți,
neguțătorul de arginți
gândi, zărindu-l pe milog:
"Eu nu dau mila mea obol
acestui trântor de prisos"
și-ntoarse rânjetu-i câinos
rămasului cu mâna-n gol.
Trecu maestrul glorios
al farmecului triumfal
cu spiritul în ideal
și-a zis văzând pe zdrențuros:
"E-atât de slut și mă-nspăimânt
eu, magul purei frumuseți!"
și-ntoarse recele dispreț
rămasului cu mâna-n vânt.
Trecu predicatorul sfânt
grăbindu-se către amvon
vijelios ca un ciclon
să se dezlănțuie-n cuvânt,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea din amurg
Mă rog si pentru viii si pentru mortii mei.
Tot una-mi sunt acuma partasii si dusmanii,
Cu ei deopotriva mi-am sfaramat eu anii,
Si dragostea si vrajba le-am impartit cu ei.
Pe morti în rugaciunea de seara mi-i culeg.
Acestia sunt, Doamne, iar eu printre morminte.
Au fost în ei avanturi si-au fost si pogoraminte.
Putin în fiecare, în toti am fost intreg.
De viforele vietii ei sunt acum deserti,
Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce ramane?
Zdrobita rugaciune la mila ta, Stapane,
Sunt si eu printre mortii rugandu-mă să-i ierti.
Si adunandu-mi viii, la mila ta recurg,
Când crugul alb al zilei pamantul incununa:
Tu da-le, Doamne, da-le cu toata mana buna
Tarzia-ntelepciune din tristul meu amurg.
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Menirea pe lumea aceasta a unui popor nu e aceea de a ști, ci aceea de a crea.
citat celebru din Nichifor Crainic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păianjenul
Stă pânza-ți diafană ca o rază
Pe-un ram ce pe prăpastie se-nclină,
Iar noaptea prinde-n ea o bură fină
Pe care dimineața o perlează.
Trăiești plutind în legănare lină
Pe hăul ce sub tine surd vibrează;
Când vraja tainei lui te-ncătușează,
Îți torci un fir ca firul de lumină.
Și te cobori în adâncimea vagă...
Dar dorul ramului din nou te-avântă
Pe firul tors din propria ta vlagă.
Și fericită ești trăindu-ți visul,
Insectă mică ce domini abisul
Când noi, privindu-l numai, ne-nspăimântă.
sonet de Nichifor Crainic din Poezii alese 1914-1944
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Nichifor Crainic, adresa este:
