Natalia Popusoi

Poezie fără titlu

Dragostea asemeni unui cântec...
Îmi pare iar ca îl aud în gol
Şi inima-mi trezare l-a lui sunet
Izbit de goluri, putred de nămol.

O lir-albastră-n suflet mi se cerne
Şi dorul iar m-atinge-n taina mare.
Sălbaticul meu suflet în troiene
Se zbate a cadavru şi tresare.

poezie de Natalia Popusoi (3 noiembrie 2011)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi undeva, între probleme, rutină şi certuri, pierdem tot ceea ce ne-a unit cândva. Mereu căutăm altceva în speranţa de a fi mai fericiţi, dar trăim veşnic aceleaşi poveşti în locuri şi cu persoane diferite şi nu învăţăm aproape niciodată din greşeli. Sau învăţăm prea târziu.

Natalia Popusoi (2012)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea de cele mai multe ori este mai accesibilă decât credem. O căutăm în maşini luxoase, bărbaţi şi femei perfecte, vile spaţioase şi conturi în bancă. Dar acolo unde există iubire, există şi fericire şi nu mai contează neajunsurile partenerului, lipsa banilor sau maşina veche.

Natalia Popusoi (2012)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiunea aceasta atât de frecventă astăzi e doar un fel de iubire fabricată în China. La început pare în regulă, dar imediat ce trec entuziasmul şi primele impresii, apar şi dezamagirea, şi frustrarile. Şi oricum nu ne lepădăm de lucrurile ieftine, oare chiar nu avem ce oferi în schimb pentru ceva cu adevărat calitativ?

Natalia Popusoi (10 octombrie 2012)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om are roadele şi uscăturile sale. Ar fi foarte frumos să lăudăm roadele altora şi să ne îngrijim de uscăturile noastre. A face invers e deja un clişeu.

Natalia Popusoi (2012)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori nu doare atât răul pe care ţi-l face cineva, cât impocrizia cu care se înfăţişează înaintea ta pledând nevinovat.

Natalia Popusoi (2012)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foarte mulţi oameni aleg să poarte mai multe feţe crezând că aşa se fac plăcuţi tuturor. Problema e că nu ştii care din feţele tale poate plăcea oamenilor şi ajungi să îndepărtezi oameni care te-ar plăcea natural şi să joci veşnic teatru pentru a intra în graţiile celor care te plac fals. Părerea mea e că se face un efort inutil.

Natalia Popusoi (2012)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zadar ...

Azi eşti prezent în mine
Ca şi cum timpul ar fi rămas în loc.
Toate regretele pe care le exprimam în gând
Atunci când tu erai supărat
Acum nu am cui să i le povestesc.
Şi plâng doar privind pozele tale,
Plâng ascultând cântecul tău preferat,
Scriu pe hârtie cât de mult îmi lipseşti,
Dar numai aerul mai simte ce spun.
Peste ochii tăi azi se odihneşte pământul
Şi nu poţi vedea printre el cât suspin,
Cât mă doare că ai plecat
Fără să îţi fi spus cât te iubeam.
Am tăcut măsurând timpul în ani
Şi aşteptând momentul potrivit
Pentru a vorbi şi a te îmbrăţişa,
Dar tot ce-am avut au fost numai clipe
Pe care le-am irosit aşteptând o ocazie.
În zadar mai plâng acum...
Mormântul tău e surd şi pământul e orb,

[...] Citeşte tot

poezie de Natalia Popusoi (16 ianuarie 2012)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!