Mircea Eliade

Lunile pe care le-am petrecut în Himalaya, într-un bungalow dintre Almora şi Ranikhet sunt prea triste şi prea senine pentru a le putea povesti, ca o urmare nefirească la dragostea şi despărţirea mea de Maitreyi. Am ajuns aici după ce am fugit rând pe rând din Delhi, Simla, Naini-Tal, unde întâlneam prea mulţi oameni şi mai ales prea mulţi albi. Mă temeam de oameni pentru că trebuia să le răspund la salut, să vorbesc lucruri fără nici o importanţă, să-mi pierd timpul, şi, astfel nu puteam rămâne atât de singur pe cât voiam eu. Singurătatea îmi era acum şi mângâiere şi hrană. Puţini moderni, cred, au cunoscut o solitudine mai aspră şi mai deznădăjduită ca mine. Din octombrie până în februarie n-am văzut decât un sigur om: pe paznicul bungalowului. Numai el putea intra în camera mea de lemn, numai cu el vorbeam o dată sau de două ori pe zi, când îmi aducea mâncarea, sau îmi schimba urciorul cu apă. Petreceam tot timpul în pădure, căci vecinătăţile Almorei cuprind cele mai frumoase păduri de pin pe care le are Himalaya şi le cutreieram în lung şi în lat, reluând necontenit acelaşi film interior al dragostei mele cu Maitreyi...

Mircea Eliade în Maitreyi (1933)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cine înţelege - noi suntem generaţia cea mai binecuvântată, cea mai făgăduitoare din câte s-au rânduit până acum în ţară. Trebuie să ţinem seama numai de elită.

Mircea Eliade în Itinerariu spiritual
Adăugat de Andreea Banciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi rămâne niciodată cu o singură prezenţă, nu te poţi dărui niciodată unui singur lucru. Firea asta omenească este atât de fundamental tragică încât te cheamă necontenit în cel puţin două direcţii, paralele dacă nu opuse.

Mircea Eliade în Întoarcerea din rai
Adăugat de Beatrice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce au suferit morţii tăi, să faci la rândul tău să sufere pe alţii, tot ce n-au putut înfăptui ei pe pământ, să înfăptuieşti tu... Să-i răzbuni, atât.

Mircea Eliade în Huliganii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simina: Nu-mi place, Egor. Nu ştii să săruţi!... Eşti un prost!...
Egor: Da, Simina (şopti năuc Egor).
Simina: Sărută-mi pantoful! (Îi întinse piciorul. Egor cuprinse în mâinile lui tremurânde pulpa fetiţei şi începu s-o sărute.) Pantoful! (Egor îi sărută pantoful.) Eşti un prost! Aş vrea să te bat!... Şi n-am aici nimic, n-am niciun bici aici!...

replici celebre din romanul Domnişoara Christina de Mircea Eliade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai poezia ne poate mântui, mai poate schimba omul.

Mircea Eliade în În curte la Dionis (4 martie 1977)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu era prea conştient de geniul său şi de mediocritatea contemporanilor, ca să lupte, cum se spune, pentru izbândirea operei sale literare.

Mircea Eliade în Despre Eminescu şi Haşdeu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e uşor de înţeles un geniu, dar e cu neputinţă de înţeles un geniu sterp. Sunt culmi muntoase pe care le poţi urca, tocmai pentru că sunt luminoase. Când peste tot pluteşte negura şi peste tot ameninţă prăpăstiile nedumeririlor, nimeni, nimeni nu poate cunoaşte acel munte, care nu are nici nume, nici stăpân.

Mircea Eliade în Isabel şi apele diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se pare foarte semnificativ faptul că ceea ce am putea numi "conştiinţa naţională" apare o dată cu o bogată mişcare profetică, străbătută de viziuni apocaliptice şi de nădejdi eshatologice.

Mircea Eliade în Fragmentarium
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurirea sufletului e o consolare. Dar nu trebuie să abuzăm de ea.

Mircea Eliade în Noaptea de Sinziene
Adăugat de Nastea
Comentează! | Votează! | Copiază!