Lista completă, pagina 7
Mie nu-mi place deloc să mi se spună "Maestre". Mi se pare oribil, dar oribil, oribil! "Ecoute, mon vieux" (Ascultă, bătrâne!), le răspund, "măiestria nu se-nvață, ți-a dat-o Dumnezeu, dar nu poți s-o practici dacă nu ai meseria în care măiestria să se exprime". Uite, Michelangelo a fugit de la Ghirlandaio! Brâncuși a fugit de la Rodin!
Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost și străjer, n-am apucat să fiu pionier, că eram prea bătrân, pe urmă am fost UTM-ist, după care am fost membru al Partidului Comunist Român. Partea asta de aderență era mai degrabă o răspundere la o convocare. Te-ntreba: "Vrei să fii în UTM?". Te duceai și erai. Bine, nu știu cazuri de oameni care au fost făcuți cu sila membri.
Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când am fost mic, mic, mic am încercat să merg, iar mama mea mă ținea lângă ea și avea un capot de care eu mă țineam foarte tare ca să pot să merg. Iar după ceva vreme ea a avut teribila înțelepciune să-mi dea o bucată de cârpă în mână. Și în clipa aceea am început să pot să merg pentru că aveam iluzia capotului ei, iar eu am mers mai repede, mai frumos și mai departe.
Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ieșirea de la un spectacol, un om m-a oprit și mi-a spus: "Cum să fac, domnule Albulescu, să iau spectacolul ăsta acasă? Atât de mult mi-a plăcut!" Recunosc că m-a încurcat. Piesa "Vizita bătrânei doamne", ca și "Dantonul" de acum vreo 40 de ani, se juca de la Bulevardul Bălescu până la strada Arghezi, cât e de adâncă scena, cum să ia omul ăsta spectacolul acasă?
citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum cea mai mare bucurie a mea este să fac cadouri. E un sentiment care mi s-a acutizat odată cu trecerea anilor. Pentru un om de vârsta mea, singura șansă adevărată este că mai îmbătrânește cu o zi. Așa că mă bucur să descopăr în ochii celor dragi, ai copiilor din familia mea, mai ales, acea lucire pe care o dă pofta de a desface pachetul cu cadouri.
Mircea Albulescu în revista Formula AS (2004)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâmplarea mi-a scos în cale o fată, eu m-am îndrăgostit de ea, fata era în echipa de teatru, eu, ducându-mă după ea, m-am apucat și eu de teatru. Apucându-mă de povestea asta, după un an și ceva, am intrat ca figurant în Corpul de ansamblu al câtorva teatre din București (adică făceam figurație) și, prin 1950 și-un pic, chiar m-a angajat Teatrul Național.
Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța este o chestie care aparține de viu și nu de mort. Speranța nu acceptă definitivul ei. Fiecare dintre oamenii mari ai acestei lumi, după ce au murit în moartea lor spuneau: "Ah, și asta nu am mai făcut (pocnește din degete), ah, versul ăsta nu l-am scris, rolul ăsta nu l-am jucat!". Aceștia sunt oamenii care prin esența lor își mai doresc să ofere.
Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că aveam vreo 5-6 ani. Știi că în slujba bisericii catolice erau, pe vremea aia, ministranții, niște băieți, copii îmbrăcați foarte frumos, care participau la slujbă și ajutau preoții. Am avut această mare dorință să fiu și eu acolo, printre ei. A fost foarte complicat, că mama trebuia să-mi explice de ce nu se poate, că eu sunt ortodox, că m-a botezat aidoma tatălui meu.
Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din 1952, din primul an al studenției, în viața noastră nu am avut altceva de împărțit decât bucuriile scenei, deși, bineînțeles, am avut și stări de tensiune creatoare. Există promoții în care au fost oameni foarte valoroși și care, întrucât nu s-au respectat reciproc, nu vreau să spun că s-au dușmănit, există o vorbă la români "s-au mâncat", au avut de suferit și nu au dat ceea ce ar fi putut să dea.
Mircea Albulescu în ziarul Cotidianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am avut o cunoștință bună, a murit săracul - Dumezeu să-l ierte! -, care era un om talentat în ale condeiului și care a intrat în afaceri. Alerga, se străduia! I-am spus: "Bine, mă, dar de ce? Că tu ai făcut și succes!". Mi-a zis: "Nu pot să mă mai opresc!" "Păi ai bani?" "Am mulți!, dar nu pot să mă mai opresc, vreau și mai mulți!" "Dar ce faci cu ei, că n-ai copii?" "Nu-nțelegi! Voi, artiștii..."
Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Mircea Albulescu, adresa este:
