Mioara Anastasiu

Pecetea

Pecetea de pe braţul tău,
E chipul meu când aţipeam,
Sărutul, când te sărutam
Şi de neşters va fi mereu.

Poate că o să-ţi pară rău
De clipele când te iubeam,
Pecetea de pe braţul tău
E chipul meu, când aţipeam.

În gândul tău, ce mai e nou
Totul e vechi, precum ştiam?
Sărutu-şi caută ecou.
A fost o vreme când eram

Pecetea de pe braţul tău.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescăruş bolnav

Apune încă-o zi în mine
Şi gândul mi-e sleit, trândav,
Chiar glasul versului, gângav,
Se-ndepărtează cu ruşine.

Mereu ceva nu îi convine,
Sunt ca un pescăruş bolnav
Apune încă-o zi în mine
Şi gândul mi-e sleit, trândav.

Eu nu vorbesc, rostesc suspine,
Supusă timpului hulpav,
Atât mai am, un vis de bine
Şi-n nări parfumul tău suav...

Apune încă-o zi în mine

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă de împrumut

Stele-n noapte se nuntesc,
Ani lumină depărtare,
De durere se uimesc
Ochii noştri-n aşteptare
Şi cu cerul se-nrudesc.

Flori se vor nunti în zori,
Dezbrăcate de petale,
Ca atunci cand tu cobori
Mâna pe coapsele goale,
Ce parfum şi ce culori...

Într-un grai necunoscut
Se nunteşte tot pământul,
Să luăm cu împrumut,
De la el consimţământul
Nunţii noaste-n absolut.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul sărutului

Ies aburi din pământul cald
Ca aburii din răsuflare,
Când buzele, în sărutare,
Răsfrânte, se unesc şi ard.

Arome vechi de crin şi nard,
Iubirea noastră-i o mirare,
Ies aburi din pământul cald,
Ca aburii din răsuflare.

Cad stropi de ploaie cât mai cad,
Îmbrăţişează-mă mai tare,
Să uit tristeţile amare
Pe care n-am să le mai rabd...

Ies aburi din pământul cald...

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsura vinei

Mizez pe sentimentul culpei,
A Celui ce m-a destinat
Să cunosc starea de păcat
Şi frica morţii – ghilotinei -

Ce şansă ai în faţa tinei
Decât genunchiul jos plecat?
Mizez pe sentimentul culpei,
A Celui ce m-a destinat.

Voinţa mi-e sclavă ispitei
Şi orice gând e un păcat,
Viaţa e măsura vinei
Căci a prióri sunt vinovat.

Mizez pe sentimentul culpei...

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conclus

Infinitul mă suspendă între minus şi-ntre plus,
Dacă aş muri azi-mâine, am spus tot ce-aveam de spus,

Aş păstra în minte ochii cărora tu m-ai supus
Şi cuvinte argintate cum iubirea a compus,

Deşi ea rămâne mânzul ne-nşeuat şi nesupus,
Aşa cum a dovedit-o timpul rece, antepus.

Te-aş iubi, însă ardoarea tot ce-atinge e distrus,
Ca şi moartea care este poezia de conclus.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avuţia mea

Aş arunca cu barda-n lună
În nopţile de insomnie,
Să sângereze de nebună
Cum visuri mor în agonie.

Nu vreau tăcerea ei astrală
Şi nici lumina arămie,
Nu e nici blândă, nici sacrală,
Ci sfidătoare şi pustie.

Simt timpul cum răreşte pasul
Şi-mi pare o bizarerie
Să îi simt dragostei impasul
– Un piţigoi în colivie.

Eu îmi ştiu simpla avuţie.
Şi ea, asemenea, mă ştie!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă în câmp de flori

Stele-n noapte se nuntesc,
Ani lumină depărtare,
De durere se uimesc
Ochii noştri-n aşteptare
Şi cu cerul se-nrudesc.

Flori se vor nunti în zori,
Dezbrăcate de petale,
Ca atunci cand tu cobori
Mâna pe copsele goale,
Ce parfum şi ce culori...

Într-un grai necunoscut
Se nunteşte tot pământul,
Să luăm deci cu împrumut,
De la el consimţământul
Nunţii noaste-n absolut.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de adio pentru toamnă

Mă despart de toamnă sângerând,
Mâna mea în spinii ei se-agaţă,
Boabe roşii de măceş sub gheaţă,
Unghiile-n carne-agonizând.

Zilele se-ntind uşor pe pat,
Nopţile se culcă peste zile
Pe când plâng mâhnite şi febrile,
Inhibându-şi ultimul oftat.

Mâini chircite, frunzele în pom,
Îşi desprind şi ultima brăţară,
Cad cuprinse-n vălătuci de ceară,
Gem, vorbind acelaşi idiom.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate vei vrea să vii...

Poate vei vrea să vii la mine
Şi nu vei şti pe unde sunt
Şi o să-ţi pară că e mult
Tot dorul adunat în tine.

Atunci să-mi spui ce se cuvine
Şi nu doar vorbe goale-n vânt,
Poate vei vrea să vii la mine
Şi nu vei şti pe unde sunt.

Visez la clipele sublime
Şi peste tot te port în gând,
Aştept o veste de la tine
Şi sper că va sosi curând.

Poate vei vrea să vii la mine...

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!