Lista completă, pagina 11
Noi ne-am născut iubire
A nins, iubirea mea! E prima oară
Când tot satinul iernii parfumat
În patul nunții noastre se coboară...
Cât e de alb și cât de asumat!
Noi nu iubim; noi ne-am născut iubire,
Poate am fost cândva niște zăpezi,
De-aceea cerem azi despăgubire
Și suntem, contra timpului, dovezi!
De-acum ne vom topi unul în altul,
Căci ce-ar mai fi pe-aici de împlinit?
Ne fie martori iarna și înaltul
Că asta este tot ce am râvnit.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Obscură și mârșavă și fără orizont
Te calcă în picioare, deloc nu ține cont
Că una peste alta ești gol și întristat,
Ba încă te acuză de vină și păcat,
Îți dă numai iluzii și te scoate dator
Fiind de râs și jale în fața tuturor,
Iubirea nu-i iubire doar pentru că iubesc,
Când sunt doar mâna-ntinsă cu care o cerșesc,
De Liberul Arbitru nici vorbă dragul meu,
De ce nu ești cu mine, de ce ne este greu?
poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânt din pupa
Mi-e dor de tine ca și când
Aș trece marea cu vaporul,
Escalele îmi sporesc dorul
Și n-am din pupa nici un vânt.
Tu, nepermis iubirii ești,
Dar ea nu-mi este interzisă,
Căci viața mi-e în ea cuprinsă,
În circumstanțele firești.
Eu vinovată sunt moral,
-Se sinucide înc-o vară,
Fără să-mi pese c-o s-o doară-
Când noi ne-am despărțit brutal.
Sper totuși să te văd curând,
Mi-e dor de tine ca și când...
sonet de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul tăcerii
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci,
Ecou în urma ta pe unde treci,
Urme de dezmierdări nedovedite.
Trecutul imuabil îți permite
Pe tine însuți să te lași să pleci
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci.
Singurătății mele neclintite
Îi sărut ochii obosiți și deci
După atâta vreme pot admite
Că nu ne vom mai despărți în veci.
Tăcerile sunt gânduri nerostite.
rondel de Mioara Anastasiu din Parfum patetic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul tăcerii
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci,
Ecou în urma ta pe unde treci,
Urme de dezmierdări nedovedite.
Trecutul imuabil îți permite
Pe tine însuți să te lași să pleci,
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci.
Singurătății mele neclintite
Îi sărut ochii obosiți și deci,
După atâta vreme pot admite
Că nu ne vom mai despărți în veci.
Tăcerile sunt gânduri nerostite.
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimă
Mă-ntreb cum vei fi străbătând
Această cea mai lungă zi,
Probabil că vei fi flămând,
Și-n gând îți vei reaminti...
Acest solstițiu vehement
Care îmi râde-acum în nas,
Curând va fi în faliment
Și va rămâne de pripas!
De mâine nopțile vor fi
Mai lungi cu-o lacrimă în plus,
Orice s-ar cere a jertfi,
Ne vom supune-ndeajuns.
Pe degetul arătător
Voi prinde firul argintiu,
Ca un sărut vătămător,
Urzeala fericirii-n viu.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise clandestine
Doar soarele mai mângâie ca tine,
La răsărit, când încă e răcoare
Și mă trezesc din vise clandestine
Ca frunzele surprinse-n întomnare,
Când se abandonează în neștire
Și cad în iarbă ca o sărutare,
Cum buzele răsfrânte-n contopire
Păstrează gustul și parfumul gurii,
Ochii trimit săgeți de-nvăluire
Așa cum prevestiseră augurii,
Deși, au profețit pe jumătate,
Nu au vorbit de panica pădurii,
Când frunzele vor fi însângerate.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel trist
Singurătate, să mă iei de tot!
Din mine însămi am lipsit puțin,
În fața ta din nou eu mă înclin,
Iubirea îmi făcuse un complot.
Și m-am purtat atât de idiot,
Mă iartă dacă încă mai suspin,
Singurătate să mă iei de tot!
Din mine însămi am lipsit puțin...
Am vrut speranței să-i mai dau un vot,
Dar ea nu face parte din destin,
Măcar am încercat, așa socot,
Că nu cerusem mult, dar nici puțin,
Singurătate să mă iei de tot!
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise clandestine
Doar soarele mai mângâie ca tine,
La răsărit, când încă e răcoare
Și mă trezesc din vise clandestine
Ca frunzele surprinse-n întomnare,
Când se abandonează în neștire
Și cad în iarbă ca o sărutare,
Cum buzele răsfrânte-n contopire
Păstrează gustul și parfumul gurii,
Ochii trimit săgeți de-nvăluire
Așa cum prevestiseră augurii,
Deși, au profețit pe jumătate,
Nu au vorbit de panica pădurii,
Când frunzele vor fi însângerate.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul durerii
Mi-e plină inima de vânătăi,
Pe visul meu sunt urme de sărut
Sunt pașii tăi ce-n fugă au trecut,
Parfumul tău pe umerii mei goi.
În viață totul e-mpărțit la doi,
Ne suntem vină și ne suntem rost,
Mi-e plină inima de vânătăi
Pe visul meu sunt urme de sărut.
Privește, tot amurgul e-n văpăi
-Culori cum niciodată n-am văzut-
De parcă sângerează pentru noi
Că nu ne-am întâlnit cândva demult,
Mi-e plină inima de vânătăi.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Mioara Anastasiu, adresa este:
