Lista completă, pagina 5
Lui Horia Gârbea, de ziua sa
A mai trecut un an în vrie,
Ești mai bătrân, amice Gârbea,
Mergi, așadar, la primărie
Să-ți schimbe numele în Hârbea!
epigramă de Mihail Soare (2010)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lui Horia Gârbea, căruia un domn, amintind de galeria din Ghencea, i s-a adresat cu: "lasă-ne!"
Ți-a scris un cititor de-al meu să-ți vezi
De treaba ta, să mergi după Pițurcă
Și când te-o apuca, să recenzezi
Cărți despre arta jocului de țurcă.
epigramă de Mihail Soare (2010)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceluiași H.G., la "cererea" sa expresă
Cred că aș putea să scriu
Un volum de epigrame
Despre Gârbea, fii'ncă-l știu
As în paralel(ograme)!
epigramă de Mihail Soare (2010)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Horia Gârbea, care-mi spunea că pe cand era june a scris sonete unor domnișoare
De cum le-a scris Gârbea poetul
Sonete junelor sonate
Acestea au ascuns secretul
Că au rămas alienate!
epigramă de Mihail Soare (2010)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot lui Horia Gârbea, poet și el
Dac-aș face poezie
Precum talentatul Gârbea,
Mi-ar striga-n cor "nu mai scrie!"
Revoltată, toată urbea!
epigramă de Mihail Soare (2010)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rupt un colț de lume...
Am rupt un colț de lume, l-am înmuiat în lapte
Să îl albesc, să pară alt colț din altă lume
Una în care-adesea sunt înhămate șoapte
La galbene tramvaie de lemn crescute-n brume
Și-n care toate zboară, copaci imponderabili,
Femei cu-aripi de flutur, stângace, dar ușoare
Toate plutesc, fanfara, jandarmii cei amabili,
Turnul cu ceas, brutarul, pisicile de mare
Alături de barcazuri și de corali, iubita,
Ca puful păpădiei, doi rinoceri, maimuțe,
Un circ întreg nesincer, clovni cu nemiluita,
Ca într-un straniu teatru shakespearean, căruțe,
Și caii lor scheletici, eu priponit de gleznă
Cu un crâmpei de moarte, aerostat penibil
Nedescărnat de lesturi, înconjurat de beznă,
Zâmbind amar la gândul c-o să devin tangibil
Să mă atingă luna, să mă mă sărute norii
De stele pâlpâinde să-mi rezem nemurirea,
Iluzie parșivă, să-mi scuture cocorii
Zăpezile din suflet când mi-or vesti pieirea
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Augustin Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Mihail Soare, adresa este:
