Lista completă, pagina 4
Mă doare-n cot!...
Mă doare-n cot de existență,
Mă doare-n paișpe de decență,
Mă doare-n brici că n-am un sfanț,
Că mi-e bocancul fără branț,
Mă doare-n temenea de dracul
Când șuieră ca pitpalacul,
Gătit în măști de dindărături
Cu hoitul călărind pe mături,
Mă doare-n flendurita viață
Că n-am costume de paiață
Croite-n viclenii hapsâne
Leprozerite și nebune,
Mă doare-n danie de lege
Și drept în brăcinar de rege,
De naufragiul din ponoase
Sau calicitele foloase,
Mă doare-n har de socotință,
De curviștina necredință,
De gândul schingiuind scăparea
Negustorită ca putoarea,
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Gâlceava mea cu Haydn sau despre Romanța pentru clopot la patru mâini (2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Am fost geambaș de vise...
Am fost geambaș de vise-n vieți buimace
Fumate pe furiș pe sub podețe,
Neguțător de piei prin iarmaroace
Ori bărbier de morți în tinerețe,
Lumânărar, născocitor de toane,
Călău de zboruri, meșter de comete
Într-un garaj, sorbind marghilomane,
Și jucător de treișpe la rulete,
Am fost sforar, înghițitor de noduri,
De săbii ascuțite, prin oboare,
Sau cântăreț bisat pe la prohoduri,
Tălmaci de zodii, vânzător de ziare,
Pescuitor de taine-n prostovoale,
Mâzgălitor fecund de epitafuri
Ce fluiera din Bach prin catedrale
Și prin biserici, ori pe sub cearșafuri,
Am fost bufon, contrabandist de roluri,
Mijlocitor de cauze pierdute,
Negustorind căințe moi, pristoluri,
Uimiri crescute printre pergamute,
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Gâlceava mea cu Haydn sau despre Romanța pentru clopot la patru mâini (ianuarie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisul este, cred eu, unul din prea puținele lucruri pentru care merită să-ți dai osteneala să te naști.
Mihail Soare în interviu (2 noiembrie 2013)
Adăugat de George Sabin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plumb
Cositoream tingiri, vindeam porumb
Prea puțin fiert, cu sare, mai demult
Am fost și șut în Rahova, exult
Acuma când sunt șmecher, mă dezbumb
Doar de cămăși Armani, dar simt plumb
Când mă-ntâlnesc cu Ponta la partid
Un maimuțoi, l-aș arde cu acid
Ca și pe Sebi Ghiță, alt tălâmb
De Șova nu mă leg, e un hadâmb
Să-i dau un cap în gură, mă complic
E și el dat afară, nu abdic
Și-mi fac alt PSD mai greu, de plumb.
parodie de Mihail Soare, după George Bacovia (decembrie 2014)
Adăugat de Dora Merean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aș vrea să uit de tine
Aș vrea să uit de tine ca de-un război pierdut
Să îți colind amnezic ungherele călare
Pe-o bicicletă verde cu roți de împrumut,
Să mă-ntâlnesc cu mine arzând în felinare
Din fier forjat și fontă pe străzile înguste
Care brăzdează tainic și-ntortocheat ca viața
Lăuntrul tău cu-arome aduse de prin puste
De vânturi cărăușe, să umblu ca paiața
Gătit în caraghioase și galbene livrele
Asemeni unui gingaș afon canar pe care
-l visează colivia cântând printre zăbrele,
Să nu știu dacă noaptea de iarnă te mai doare
Sau dacă faetonul ce m-aștepta la poartă
Mă mai așteaptă încă, orașul tău mă-nghite
Cu tot cu amnezie, neașteptată soartă
Căzută cu ninsoarea, din ceruri, pe șoptite...
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Augustin Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să-ți răspund mulțumitor ar trebui să știu ce e fericirea. Ori să fi cunoscut, deopotrivă, atât Raiul, cu haitele lui nesfârșite de câini cu covrigi în coadă, cât și Iadul, unde, între noi fie vorba, nu e loc de așa multă plictiseală. Oricum, acceptând ideea că există și dacă ar fi să țină, așa, ca ploile din Macondo, veacuri întregi, mie, unul, mi s-ar lua ca de mere pădurețe. Opusul ei, suferința, e un adevărat dar (și dat) pentru un creator, sculptor, poet, pictor sau ce-o fi el. Ce-ar fi fost, de pildă, van Gogh dacă fericirea asta pământeană ar fi pus stăpânire pe el, târându-l prin laptele și mierea curgând cu nemiluita din sânii planturoși ai unei ursite cu aer de matroană de lupanar din Amsterdam? Îți spun eu: un funcționar bancar scorțos, fumător de trabuc și băutor de bere neagră sau vreun prosper proprietar de măcelării, care-ar fi murit doborât de podagră.
Mihail Soare în interviu (2 noiembrie 2013)
Adăugat de George Sabin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Și n-aș mai vrea minciuni din alte ere
Un înger gabier îmi dă târcoale
De-atâția de ani se ține scai de mine
Oriunde merg, prin port, prin mahalale,
Prin săli de biliard, fără rușine
Îmi calcă umbra peste tot și pare
Dacă te uiți din far că suntem unul
Cu aripi din țărână târâtoare
Având același înțeles: surghiunul
Firav ca fericirea mă îmbie
Să-i dau cămașa mea s-o facă vele
Făgăduindu-mi trai pe veresie
Când s-o-nturna cu zeci de caravele
De peste mări și țări nelămurite
Și m-o acoperi întreg cu daruri
Livre de perle, vise spălăcite,
Țigări de foi, absinturi, avataruri
Promite câte-n lună și chiar luna
Verzi papagali, lingouri de speranțe
Hamacuri fără sfori, promite-ntr-una
Nu-l cred, atâtea mângâieri malfranțe
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Petru Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ce fericit ar fi păsărarul!
Știu numai ce se cade,
bunăoară despre timp știu lucrurile cunoscute,
ori mai degrabă despre cuvintele compuse sau derivate:
estimp, răstimp, anotimp
pe ăsta din urma zice-se că l-au născocit nemții
și bineînțeles că sună ca dracu', asemenea unui bolovan rostogolit
mă maimuțăresc uneori în oglindă rostindu-l:
"jahreszeit, jahreszeit..."
habar n-am însă despre dumnezeul timpului ori despre diavolul său
șchiop, berc sau miop, cum s-o afla
aud spunându-se "e timpul pentru cină,
pentru plimbarea călare la șosea ori pentru somn",
dar nimeni, absolut numeni nu zice "e timpul pentru moarte"
asta înseamnă că moartea nu are timp
nu știu nimic de măsura lui
(la ce mi-ar mai folosi măsurile celorlalte lucruri?)
oare ce ucide, lipsa ori, dimpotrivă, preamultul său
și cum arată timpul pietrei, sunetului, al umbrei
al apei, al efemeridelor
dacă secundele sunt totuna cu ciocănitul sacadat al pantofarului
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Augustin Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger de prisos
M-am dus la snowboarding cu sfinții
pe pârtia tristeții neînțelese,
rânjeau cu gura pân' la cer părinții
iar soarta îmi dansa lasciv pe mese
Gătită-n zdrențe de culoarea nopții,
nurlie ca o târfă scăpătată
se legăna de balamaua porții
și vomita în draci sârmă ghimpată
Ningea cu fulgi de stârv de albatros
acoperind și iarba din icoane,
un epolet de înger de prisos
îmi răsărise-n umăr din betoane
Alunecam printre jaloane drepte
croite din frânghii de spânzurați,
dar mă loveam de morțile inepte
trăite-n umplutura de cârnați...
poezie de Mihail Soare din Înger de prisos (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi scrie doar ca mine...
Nu am să scriu ca dumneata
Maestre Gârbea, niciodată,
Pentru că țin la viața mea
Și-a dumitale, totodată!...
epigramă de Mihail Soare (2010)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Mihail Soare, adresa este:
