Mihail Sadoveanu

Am stat cu mine însumi, trudindu-mă să desleg întrebările fără răspuns. E nevoie pentru asta de tăcere şi singurătate. Desfăcându-mă de tot ce atârnă şi întunecă, m-am dus să văd numai cu duhul.

Mihail Sadoveanu în M-am dus să văd numai cu duhul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

— Săracă ţară Moldovenească! Erai mai frumoasă în tinereţele mele!
Pe urma s-a întors spre Ancuţa, tulburat, îngânând cel din urma viers al lautarilor:
Trage, mândro, cu bobii...
Trage, mândro, si-mi gâceşte
Codrul de ce-ngălbeneşte,
Omul de ce-mbătrâneşte...

Mihail Sadoveanu în Hanul Ancuţei - Fântâna dintre plopi (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremea când se formau ca mărgăritarele în sufletul lui neasemuitele poezii, a cunoscut pe Creangă. Deodată s-au legat buni prieteni. Amândoi au petrecut multe nopţi în colţurile retrase ale vechii cetăţi ale Moldovei.
Aici, pe băncile de brad, în amurguri dulci stăteau amândoi la sfat.

Mihail Sadoveanu în Doi mari prieteni: Eminescu şi Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-am văzut mormântul. O cruce de stejar, înegrită de ploi: deasupra, un brad, care fâşâie la cea mai uşoară suflare de vânt. Flori sălbatice pe pământul negru. Pe cruce, o tăbliţă: "Aici odihneşte robul lui D-zeu Neculai Trandafir..." şi celelalte cuvinte nu se mai cunosc, le-au şters ninsorile şi ploile.

Mihail Sadoveanu în Domnu' Trandafir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am stăpânit-o un răstimp sub braţ, şi-am învălit-o-n contăş, căci tremura toată. Si după ce m-a sărutat şi i-am mângâiat ochii, am lăsat-o arzând, în lacrimi. Am încalicat şi-am purces repede c-un gând necontenit şi stăruitor să mă opresc şi să mă-ntorc spre ea. Cu cât ma depărtam, cu atâta o simţeam mai aprig în mine.

Mihail Sadoveanu în Hanul Ancuţei - Fântâna dintre plopi (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oriunde se întâlnesc doi oameni, mai ales pentru întâia oară, se grăbesc să lase o bună impresie despre sine unul altuia şi prind a zvârli săgeţi asupra regelui, asupra oamenilor politici, asupra administraţiei, asupra armatei, asupra poporului. Bineînţeles că Austria, Serbia, Bulgaria, mai ales Bulgaria, sunt date ca pilde spre dovedirea nemerniciei noastre

Mihail Sadoveanu în Răni sub mătasa cuvintelor - "Cercurile culturale" (1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...) nu vreau să dovedesc că trăim într-un veac de aur. Rănile de care suferim dor prea mult şi nu le putem ascunde cu mătasa cuvintelor. Vreau să spun că nimeni nu ridică glasul pentru puţinul bine ce se face şi există în ţara noastră.
"Se ştie" că norodul sărmanei Românii trăieşte în bordeie [...]Alcoolismul la noi ar fi un flagel înspăimântător.
A! Dar sărăcia, dar lenea, dar nepăsarea!

Mihail Sadoveanu în Răni sub mătasa cuvintelor - "Cercurile culturale" (1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înfulicat hulpav ceva, în fugă. Si, cu gândurile nopţii, mi-am lăsat tabara şi-am dat o raită printre oamenii şi slujbaşii curtii, întrebând de-o scurteică de vulpe.
Banul bun găseşte ce-ntreabă.

Mihail Sadoveanu în Hanul Ancuţei - Fântâna dintre plopi (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una dintre plăcerile românilor e să vorbească de rău ţara şi despre poporul lor. Se zice că asta ar fi ceva caracteristic rasei latine. Se poate. În acest caz, obârşia noastră romană se dovedeşte cu prisosinţă.

Mihail Sadoveanu în Răni sub mătasa cuvintelor - "Cercurile culturale" (1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cunosc altă libertate pentru oameni şi popoare decât cultura. Nici libertatea de a trăi în prejudecăţi şi în privilegii, nici libertatea de a te folosi de munca altora, nici libertatea de a nu face nimic, nici libertatea de abuzuri lângă suferinţa obştească nu le socotesc libertăţi.

Mihail Sadoveanu în M-am dus să văd numai cu duhul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!