Mihai Savin

De 1 martie

femeie, tu, revarsă-te în buza-mi
ţeavă de scurs iubire.
dă-te din calea cerului ce-i nepereche în mărime
şi rostogolitor peste capetele noastre încă neretezate.
desfă-ţi nasturii curajului...
numai aşa ochii-mi tâlhari o să-ţi vadă mai bine ţesătura intimă.
iar gura mea o să-ţi dea peste concava sânului tău anume
pe care va pune răsaduri de săruturi
din toate direcţiile pustii.

hartă de iubire sunt cu haturi
de vânt întins împrejur
şi nu înţeleg oricât ar fi gândul tâmplei suit
prin ce vârtej ai să-mi pătrunzi în adânc.

nu mă interesează, fă o ispravă, fă ce ştii, fă ceva -
readu fericirea în osul zbuciumat
şi netezeşte-i muchia ce nu-mi dă pace.
dă-mi din ramă jos goblenurile de doruri
ce au sălbăticit după gardul zâmbetului amar

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"escu" de sub tei

astăzi năuc îmi vine s-o iau la izvoare
sau cumva sub bătrânul tei sfânt
să întindă în mine parfumata înserare
ştiind că-n văgăuna golului voi fi şi eu curând.

eu pradă mereu neîmpăcatului gând
voi mângâia eternul şi nemurirea ta rece.
rapsodia volută de pe genunchiu-mi stâng
o voi îndemna-o acolo în lumea ta vece.

mi-aş pune o coroană de verdeaţă
tale înalturi încercând să mă înalţ,
dă-o în mă-sa, ea de nestăpânită viaţă...
întruna trufaşă, ea de trupuri neoprit valţ.

în petală de alcool voi destrăma idee
şi mă voi înclina spre o absenţă îndată,
de tulburarea-mi pe vârfuri trece alee
cu cuvintele durute în păreri de vată.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tăcerea de azi

m-ai alungat în nevinovata tăcere de azi
dorului strigăt pe de rost să-mi pot trăi revederea,
într-un regret de paradis umblător prin vis.
memoria paşilor tăi s-o regăsesc în rezonanţa depărtării
chiar dacă timpul răstoarnă inconştienţă şi rapsodic despică
pletele-mi în faţa păsării
cuprinsă de un tril pribeag pe fluida-mi eşarfă,
ce poartă conform viziunii mele
atomi plecaţi-n exacerbări de absolut.

m-ai alungat,
să învăţ a face adunări de clipe nesincrone
să-ţi salvez prefăcuta ta geometrie,
cu reverbere disproporţionate
şi cu emfaze furate din necheltuitul sentiment;
nederanjat chiar dacă tandra citoplasmă a tăcerii
mângâia sub glezne de scaun o trântire
de imaginaţie trecută-n viciu abuz,
cu zăbale căzute pe genunchi de sferă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt ceva

fântâna ochiului mult se mai miră
pentru steaua căzută în ea
trofeu
şi pentru zborul întrerupt
în cochilia de atunci.

amintirile cer alte veşminte
mai de răscoală, mai de franjuri
spre serile ce în noi contururi se cer,
cu cerbii alături căzuţi în unghiuri
pe ierburi ce-şi trec gleznele
prin roua sorbită de întuneric.

acum e alt ceva:
eul îşi duce vrerea mai în dreapta realităţii,
ceva mai în deosebit -
cu furtunile sângelui degustate de fluxul de dor
iar celelalte neîmpliniri îs tratate
cu răşină de stânci căzătoare
din dimensiunea îngăduitoare a lui dumnezeu.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 martie

femeie, e ziua când tu balansezi-n mine o iluzie,
să-ţi miros parfumul ciobit de sărutul violet
şi vârfurile degetelor variaţiune renumită fie,
să ne încânte întoarcerea-n albastre tonuri duet.

de extaze cuprinşi, de ovală uitare neatinşi,
hai să ne facem că trecem în lung odaia goală...
de la un capăt spre celălalt în zâmbet aprinşi,
amăgindu-ne că trecem o cale lactee ideală.

apoi, într-un dans rotund, noi, cu paşi rotunzi,
ne vom învârti aşa... intacţi, imitând ciclul cosmic...
exaltaţi în clipa obtuză şi-n gesturi mereu afunzi,
culoare şi forme vom azvârli tandrului ochi rombic.

părului tău enervat un cer cade, imun la geamăt
tăria singurătăţii alungare fie dincolo de destin,
din turnul medieval încărunţit desprinde-vom freamăt
şi, pierduţi în coaja trăirii, vom fi o plutire de caolin.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentală simplă

am plâns într-atât pe genunchiul tău
încât valurile rochii îmi mângâiau răsunetele în răspăr
şi eu nimic nu pricepeam
indiferent dacă treceam gând pe deasupra,
ori pe dedesubt.

nu ştiu prea bine de unde atâta mişcată rochie...
poate că-i din trista tăcere de odaie
sau din umbra crucişă toamnei zurlii
cu aripile împotmolite într-un gard plin de anomalii.

totuşi, îmi aduc bine aminte
de vrabia ce plângea vremii de atunci
când pe nisipul mării înzorzonaţi cu goliciuni
înşiram desene cu cele câteva degete lovite de zori
amăgindu-ne că-s gânduri uitate în vară.
şi tăvălit pe iluzii albastre eu speram pururea să te extrag
dintr-un cerc scăpat de vreo auroră
cu intenţii anume şi sublime,
înteţit să te ascund într-o emoţie de-a mea,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braţele noastre

ce poate fi iubirea
dacă nu această aşteptare pe partea mai lăsată
al unui gând atât de chipeş
încât fiecare din noi am putea atinge
un cer c-o măruntă insistenţă?

ar fi fost nevoie de imaginile tale
cum despică iluzii dragi în prelung,
cum pe deasupra-mi şi peste dezechilibre
ele vor face un tur de prezenţă, ideal.
unul lângă celălalt, frumoşi între nimeni.
negândit vom simţi sever îndemn
spre amintiri ce de realităţi tot descresc
şi vom azvârli romburi de priviri uitate
în farmecul clipei de atunci;
şi proaspeţi din lumea înălţimilor reîntorşi
vom afla că suntem perechea ce se ţine de mâni
aşa fel, că dăm în gesturi aplecate pe infinite
şi pe pata lichidă a oilor spre stâni.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţ de idilă

mă dezlăcrimez să pot fugi mai uşor
prin lună după fluturii insomniaci.
spaţiilor chiar destul de abordabil sunt,
de când în mână se joacă timpul de-a copilăria.

mă tăvălesc fără scăpare de succes
de-a lungul cuvintelor tale
pe palete de întrebări neajunse de sens.
curaj nedoborât acum pot fi
găsindu-te în buza deschisă visului meu
pe un petic uitat de moarte.

candela se dezaripează -
constelaţii de zulufi pe cearşaf
ultimul gând zburdă prin foşnet de porţelan,
pe un drum ce nu ştie să aibă capăt.
sărutul îl dau jos dintr-o batistă ascuns
şi cu sferele din vârf de degete
îţi tulbur celulele toate.
o poftă zburdă prin ochii tăi aproape închişi neteferi

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grozav

grozav de frumos mai cânta ieri cerul
pe măsură ce se apropia de umerii mei...
şi-n câtă minune se mai încorda verbul
nefiinţei poemului meu grăbit spre alei!

ce fermecător trecea orizontul tangent
capului meu ce sprijinea echilibrul lumii
şi-n mişcata privire găseam ceva fervent
nuferi în ţipăt erotic şi tăcerile toate-n furii.

şi-mi învăţam mintea să stea cuminte,
căci clipele încep dintr-un infinit la căpătâi
că n-am ce face, ce-i acum a fost şi înainte.
moarte şi creaţie, foc, ape, alge, şi lămâi.

Doamne, în ce frumoase salturi se mai duc
gândurile-mi peste pomi, peste suspine
şi eu înţeles din lumea asta nu mai apuc
chiar de-mi ţipă cerbii şi ea senină-mi vine.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapteo

noapteo, cântă-mi cu stele acum
când filozofia nu mai este pe masă
şi câinele refuză lătratul lângă casă.
hai cântă-mi doar cu stele
şi rămâi în cerc pe un butuc pe care stă luna
şi cele câteva înfricoşări ale mele.

ia-mi luna de pe faţă!
refuz să fiu aprins şi văzut când sărut
ţărna umbrei mele
ori amintirea răsturnată pe fila toamnei târzii;
te rog ia-mi luna de pe faţă,
asta fă-o mai întâi!

hai dă-mi mâna acum!
o joacă să începem,
pe după timp, vise şi poezii...
de harnicul sunet al zadarului noi vizavi.
ai grijă cum strângem fluida iubire între noi
am putea neca oricând ispita de a fi

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!