Mihai Savin

Reproş

mi-am găsit umblat la repere
şi deranj dimensiunilor mele
ce dădeau târcoale vidului exasperat
să-şi dobândească formă oarecare
prin eroziuni de lumini.
mi-ai furat spirala să ajungi în eternitate,
cu mult înaintea închipuirii de salcâm
prin cercul iluziilor potrivite pe gust de ceasuri...
" verdea" tăcere a ochiului mi-ai mutat-o
în dogma ochiului tău degeaba singurătăţii ţipând sobru şi mat.

ţi-am simţit mâna cotrobăind,
cuvintele poemelor mele divorţate de rime
de când judecătoria nonsensului pe ele îşi lasă limbă,
ocolind păsări-n vibraţii şi agitatele candelabre
şi toate prăbuşirile în reci goluri de luceferi;
şi astă divulgare de când printr-o geometrie neastâmpără,
mâna-ţi urlă la refuz pe dealuri,
speriată de sintezele frivolului învăluitor
şi de dâmbul limitei pe care voiai să-l treci

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi omorâţi mieii

vedeam mieii cum sar undelor îndemnuri,
peste umbrele aşezărilor vesele de cais.
o, Doamne, tu vei fi o luare de-a mea mână,
trece-mă cât poţi de acest rit de tine trimis.

nu-i omorâţi în moravurile cuţitului tăios,
geana peste ochi să tragă năvod de plâns.
eu vă rog, cu poemu-mi divulgat de destin,
eu, travestit în stea dată-n ochi de mânz.

o, daţi-le pace, petreacă zburdă de copilărie
nu-i vedeţi că-s acrobaţia unei azvârliri-n patimi
mereu fugind, ţipând mereu în decor de rătăciri,
de ce aceste apucături, aceste proaste datini?

ce plăceri a ucide şi pe nesimţite a-i mânca,
freamătul stomacului vă treacă greoi-n sărbătoare...
o, rit nătâng ce prelung sânge în palmă aduci
şi mânjeşti dungata noastră frunte tremurătoare!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin din Repaus de eternitate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absenţa Anelor

fabulos înfloresc fluturii-n zbor
prin înfloriţii tei exterior clepsidrei
cu necrezul că dioptria senzaţiei
se poate îneca şi se distruge
în strigătul întreg al necazului
şi sub infirma apăsare a unui gând.

raţiuni mereu suspendate de taină
şi îndreptate
spre falsul lunii din liniştita oglinda a bălţii
în care fără anticipări
barza-si priveşte sosia
ea, în piciorul de serviciu nemişcată stând
şi veghind sfioasele nedumeriri ale cerului
coborât pe ritm de cotidian amar.

şi deodată o tresărire deloc evazivă:
" hei, tu, ăla scufundat eşarfei freamăt...
da, tu, ăla, care luneci pe o muchie de melancolie
şi ronţăi mereu îndărătnică filozofie

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ales

porneşte-te acum spre mine...
îţi voi arăta cum îmi curăţ braţele de gesturi
faţă de care catedralele din oraş
şi-au întors spatele.
cum îmi lepăd de pe mână neodihna scrisului
şi mă suprapun urletului foii ce nu se vrea mototolită.

mamă, alt fel n-am cum;
uite-mi alergarea electrică să şterg distanţa
între cele două tâmple ce se contrazic -
una zboară, cealaltă păşeşte.
de cele două sprâncene de echilibru, n-am ce zice,
îs mulţumit că mi-au rămas fidele.
iar cel mai drept drum spre mine, în căutarea sinelui,
cred că-i mersul pe coarda de chitară al prietenului meu;
ştii, eu mereu alt fel sunt conectat la arborii din jur.

mamă, totul pentru mine e pregătirea unui spectacol
într-un trup de lut mai ales când infinitul
fuge de mine deghizat în metafore.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre iară toamnă

de-o vreme am început să văd prin lucruri
şi pe tine toamnă nevoită să vii nechemată,
prin sunarea ploii şi nădiejdea geamului
ce separă odaia de creanga-n vis aplecată.

ochilor culoare în urmă trist o să cânte -
în târziul unui clopot atârnat de fugita vară.
în păduri bocet de javre, lupte de vise amare,
pe geana drumului iar indispoziţii se cară.

prin tine toamnă m-aş pute salva închipuit
de ierburile rebele mâncătoare de mari tălpi;
sau de versetul mirosului de obraznic crin
privind mângâierea femeii cu ochii prea lămpi.

un an de zile, sarcastică trecere de când doar
abia m-am retras din imaginile tale prin nimeriri...
frunzele de arţar viforos şi acum mai scobesc faţă
şi sunt hotărât să mai adun aer de învelit amintiri.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad efemere

cad efemere din singurătăţi de riduri
tristeţea se trage mută în exprimare.
printre degete pe vârfuri trec viduri
lăsând urme de năluciri subţiri fugare.

viaţa e o probă de goală absenţă...
provoacă accelerări de gânduri uriaşe
prin spărturi de spaţii utilă evidenţă,
cu răsuflări risipă spre ecouri laşe.

în grija pământului de sub talpă eşti
apoi lut peste alt lut fără umeri lungit.
doar în vesta iubirii retras te amăgeşti
prin adn-ul spirală, cu gândul încâlcit.

alteori ţi se pare clipa mai înaltă
şi cu ochiul unealtă sfere scobeşti
lăsând o umbră de îndoială presată,
pe spectre opuse între care goneşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, norocoaso

ce distinsă e ora plutindă sub care te afli
cu extremele zâmbetului ce dau în aripi
şi te împing razelor ruşinoase de amurg
ori nesfârşitului sugestie la întâmplare-n burg.

ce norocos e cerul că se lasă pe tău umăr
cu resemnări de seară, cu spaţiu-n număr,
cu toată răsărirea sentimentului în cristale
şi gând îndoit pe aroganţa genelor egale.

o, şi pasu-ţi triumfal înaintea aurorei încordare
întoarce întârzieri-n roze şi-n glasul mângâiere
şi meşterii ce au închis mişcări treze prin statui
împing toamne să plece din remuşcările arămii.

o, norocoaso, tu ce pe braţ găzduieşti lumină,
însingurării farmec să-i prelungeşti ora vină...
tu, extaz senzual-n răspărul sonorului de frunză
ori în zbaterea ceramicii aciuată-n roşia-ţi buză.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

primăvara eclozează
din transcendenţe de albastru
şi deodată scoate capul
spre toate distanţele dinspre tot
mângâind zilele din aşteptările noastre
ce ne-au ridiculizat de-a valma.

peste tot e un nerost în perpetuare
cerul se agravează-n esenţa distanţelor
să asigure mai bine nutriţia ochiului.
copacul a înverzit pentru supravieţuire
şi visează pe intravilanul târziului
agitând poeme
şi încercând o abordabilă vieţuire
cu a noastră...
a stabilit o alianţă cu tăcerea semiotică.

orătăniile fug şi se ascund
în furtuni de buruiană
vibraţia mieilor disecă cer zurliu

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumplita vreme

e cumplită vreme...
o vreme cu rânduieli ce eliberează dureri
şi se ocupă mai mult şi mai nefiresc
cu geneza plânsului.
cum să ştii până când?

se aud extaziatele mitraliere
cum îşi încâlcesc ucigătoarele glasuri.
bietele celelalte vieţuitoare s-au ascuns
toate parcă urlând pe sub pământ.
învăluiri de monstruoase focuri
aşa încât se înfricoşează şi spaţiile dintre tancuri...
carnagiu deşirat în cale
umbrele le mângâie oglinzile de sânge.
deja cangrene în zidurile blocurilor
ce şi-au riscat trupurile apărând
copiii şi bătrânii.

obuze în cenuşit cântec şuierat
sfârtecă aerul până la miloasa ţintă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-ţi rochia albă jos

ţi-am auzit pasul gol călcându-mi atenţia...
ţi-am priceput temerea ce te-a însăilat
de înserarea prea prelinsă-n roz
şi libertatea buzelor ajunsă de zor
în desăvârşirea sărutului.

dă-ţi rochia albă jos să văd dacă miroşi
a magmă spirituală sau a vuit de crin...
tu prescurtează cerul acum
lăsat un răsărit de sărbătoare
în adâncu-ţi captiv
de mine încă netulburat.

îmi vreau ritmul gustului ascuns
în exigenţele tale rotund mângâietoare
altfel în icoana efemerului am să apar
puţin mai în pantă uşoară,
cu uimirea legănată de gât;

dă-ţi rochia albă jos

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!