Mihai Savin

Să lungim adevărurile

în palmă scrâşnesc gânduri...
pielea mătăsoasă a erorii înfăşoară lumea.
pe sub axiomă înfometată eu trec adesea
cu grijă să nu mă împiedic de vreun cuvânt ţuguiat.
tentaculele singurătăţii să nu-şi facă datoria asupra-mi
înfăşurându-mă.

amintirile merg pe jos prin amănunte nemângâiate
şi tot mai de aproape inconştientele raze le urmăresc.
o aureolă de atins, rostogolită atât de imediat
de poate fi suflată şi-n ochi
bârfeşte stelele mutate de vânturi pe ape.
dar eu nu hotărăsc soarta lumii niciodată;
ea e hotărâtă de şfâşietorul început.

cred că ai aflat că de-a lungul vremii
nu s-a găsit nicio muzică înţepenită
să nu mi se lege de gleznă.
numai aşa am putut mă retrage treptat din mine
şi să-mi fug uitarea prin infinitul tău...

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tot e toamnă

dacă tot e toamnă,
voi plânge în versiunea pumnului tău mărunt
umplut cu amintiri definitive
şi-mi imaginez că tu îţi vei prelungi o claviculă anume,
pe care buza mea flămândă de tinereţe
trebuie s-o atingă până ce ea speriată,
s-o trezi între stele.

s-a aflat deja că sunt naufragiatul ochiului tău
aşteptând să-mi trimiţi din coapsă o emoţie,
pe care să mă pot căţăra văzut adevăr
de toate cuvintele ce stau la rând
să-mi survoleze poemele care se întind la viaţă.

apăsând clanţa speranţei torturată de obsesiile vechiului,
aproape distruşi vom năpădi odaia prin uşa nordică
nevăzuţi de luna întomnată,
nici de tabloul atârnat de singurătate...
şi învălmăşindu-ne sentimentele până la epuizarea ispitelor
ne vom salva atomii lutului nesigur

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu, iubito, scriu

e o vreme cam ciudată!...
stranie, consistentă, deplasată
şi pe zgomotul efemerului lunecând înapoi,
mereu pe variaţii de apus...
chiar am devenit un spectator ideal
sumbrului concert prin instincte trecut.

gânduri de rasă la fereşti tot urc
şi când nu mai am ce face,
mă îmbrâncesc în mine
şi izgonesc veghea emoţiei
spre o verde excitare.

scriu iubito, scriu!
de prezenţă prins pierdut.
suflarea mi-e dată în dans încet
parcă aşa mi l-ai simţit şi tu,
dans ce-n hora păcatelor la rându-i cuprins.

de aici până-n vitrina ochiului tău

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

depăşesc limitele viscolite
de tăceri-n probe cu gesturi speriate
pentru o existenţă de alături.
apele îşi lungesc tonurile înalte
în filozofia stâncii înapoi
de unde plecaseră scâncind.

razele recurg la nişte incursiuni electrice
şi gustative de vide.
în amarul frunzei se întâlnesc repausuri verzi
cu bucăţi de cer laolaltă
şi vise siluete se împrăştie destul
în regia de zbor a libelulei
accelerată.

goană de miresme prezentă
se agaţă real şi inconştient
de trecutul aerului azvârlit
în scoarţa unui mesteacăn schilod şi-n surâs,
pe care amintiri arcuite l-au scrijelat în treacăt.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantică

gânduri macroscopice fug
trăgând epitete
sub aprinse stele ascunse în noapte.
melancolia nereuşită se camuflează sub gard
vântul îşi aduce pânza pe un catarg de plop
şi nechemata cerneală inundă hârtie
sperând că lângă tine
o să răsară idei măcar siluete.

eu oi ajunge la tine
pe calea unei spirale încurcat dinadins.
mai aşteaptă,
mai ai grijă puţin de timp
apasă-l în unghi rotund să respire.
oricum voi ajunge să-ţi văd
surâsul tău exil spre cer
gravat de zboruri în cros
şi linii trăite fără desen.

şi vom păşi unul spre altul

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mine aproape

intangibil tot fug prin nefoloasele vieţii-n stil
ori prin multele frunze date în exagerări
sub un cer scufundat într-un nimic
cu bolborosiri de stele.
eu, autentic translucid şi-n roz subtilizat,
încât nicio adiere, nici măcar a suspansului,
nu este în stare a-mi deranja alcătuirea
prin oraşul acesta cu margini subiective.

ştiu că atestatul de fugară fugă
mi-l vopseam prin dreptul surâsului străin
sub o apăsare de naivă închipuire.
destul, mă bucur de bocancii extraşi
din nervosul calm parcă
al dimineţii absurde
ce tot cântă pe lângă fiecare
de nimic temându-se,
nici măcar de triumful unui impas.

am înţeles lacrimilor trebuinţă

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, ce bine

mă încoronai ca de obicei iubito cu ochiul tău
şi grabnic mă mai duceai în grădina dată-n coline,
prin esenţele serii să mă pot salva, lumii să mă reîncep...
o, şi ce bine mai era în murmurul fericirii depline!

şi la lumina zâmbetului tău vedeam
cerbi încătuşaţi în nemişcate sfere.
vedeam precum şi clipe neaciuate
cum prin triluri de crengi aninate
aduceau gânduri în profil
pe când prin ameninţarea tăişului alb
noi miresmei de salcâm riscam
şi dâră lăsam şi un suspin tactil.

remarcabil, geana ta îmi grebla sentimentul întruna
pregătindu-l lucrării de primăvară.
prin defileul degetelor tale se decantau
stări de amurguri şi alte înfăţişări divine
şi de gleznă ta alintătură, mă înfăşuram şi tu mă târai
ierburilor acele în valsuri aproximative

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o zi

e o zi mai lentă pare-mi-se decât lenea
încerc să mă deconectez de la starea înnodată
cu spaime şi suspine
trec pe lângă timpul urcat în tramvai
aşezându-mă lângă un bătrân la un metru distanţă
fără să-l ating,
fatal mi-ar fi fost ş-o privire intersectată,
credeam.

festivalul cerului neîngândurat
se precipita ca o fugă în cerc
tangenţial atingând apele ochiului meu
supravegheat de conturul unui necaz
şi răstignit pe o coajă de acidă speranţă.

secvenţial de după o linie frântă
mai priveam şi ceasul de la înfricata mână
să văd dacă quarţul îşi mută arătătoarele
şi-n ce datină deşartă anume...
dacă mai păstrează ceva compatibil

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi era ceva

razant am trecut pe lângă o închipuire
şi tare aş fi crezut că eşti chiar tu.
arăta aşa a o destrămare de amurguri inteligente
pe sub sentimentale streşini de case.
parcă zăream un zid aciuat în rană de tăcere
sau... ceva a nişte captive aripi cu creşteri spre afunzimi de sine;
aproape o dezmierdare de lut în suflarea lirică a cuvântului
arăta cred.

totuşi era ceva:
poate o metaforă a ezitării de-a fi.
o reaşezare a simbolurilor în unduirea chemărilor...
pare -mi-se, un imprecis şiret de bocanc lăsat
să biciuiască umbra dată în gustul
a mă cunoaşte de îndată.

sau sunt nişte obsesii de ale mele
cum ale mişcărilor de crengi divorţate de senin,
ce imediat încropesc hărţi etnografice
peste joaca fluturilor,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sosire-ţi

în jurul tău am plantat o lizieră de palmieri
spre tine să nu mai treacă toate şi ceilalţi;
în margine de lume tu să-mi fi cea de ieri
cu murmurul fiorilor gri în aşteptare aşezaţi.

am suflat în umbră prilej cale să-mi deschid,
urechea am curăţat-o de neaciuatele miresme,
să aud gemătul timpului cu tălăzuirea de arid
de la naştere el pururea înzorzonat cu aiurisme.

negrul gând mi l-am poleit cu dos de scoică
din lumină de oglinzi spre lume tot împins,
în spate tot mă lovea frunza-n valuri şi eufonică,
din ţipătul ochiului ridicam un cer destul convins.

şi înaintea mea vedeam părerile fuginde,
era primăvară, cam aşa ceva, era aprilie
ce divorţa de zăpezile vlăguite în lichide
şi presărând pe gând curaj, voiam sosire ţie.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!