Mihai Savin

Gândind

gândind prea mult infinitul
aş simţi că mă dezaxez de ţărână,
că stâlpul din vedere la sfârşitul străzii
e mereu rotitor
ş-o pasăre de stradă în geam plânge
scormonind îndoliate cuvinte.

cum infinitul negăsindu-ne loc precis-n el
unde într-adevăr să ne fim trăiţi,
de ruşine el preferă un detaliu de cenuşă
ascunsă sub talpă de lună tristă acum.
iar eu, chiar cu riscul de-mi pierd spectrele cărnii
aş da de pământ cu moarte,
pricină că din dantela meului sânge blând
mi-a smuls dragu-mi frate;
că mi-a rupt o dulce verigă,
cu care plecata-am în lume
pentru crearea sentimentului de trăire
şi a mă experimenta şi eu pe acest expirat pământ.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţii idilice

eu iubirea o văd desculţ-muzicală
orice şi oricât în lume s-ar spune.
e destituită şoaptelor stinse de amor,
e sub presarea speranţei ce apune.

e gând împerecheat-n îngerească dăruire;
o mână tremurândă ieşită sufletului chenar,
cu frumuseţea ei de fulger neastâmpăr;
ce rost mai e în faţă acum să-ţi mai apar!...

tu du-te nicăieri acu! iluziilor-n aşteptare...
printre himere cu gândurile-ţi siluete
prin toamna golită de ochiul absent,
ea cu moravurile frunzelor lovind ghete.

o, dar eu neprotejat de liricile dumbrăvi,
de îndemnul tristeţilor lungi şi fecunde,
cad în culori şi armonii, ispitelor de toamnă...
după alfabetul frunzelor rezonând în unde.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerdacul

gloria cuvintelor trecea
prin faţa cerdacului orb
şi toate astea se puteau vedea
dintr-o arie muzicală înteţită.
păsările de dragul lui mai făceau
un zbor suplimentar prin totala seară.
tu tot alergai prin sentimentele mele
ştiind că-n capătul lor se cheltuiau nuanţele
de o albastră mirare aduse
datorită unui cer ce te aştepta
cu autentică mână întinsă.

în sublimă aşteptare eu aşezat
cu-n spectru de intenţii albe şi păcatul trăirii
ritmul ţi-l voiam oprit.
eu, din zbaterea emoţiilor întinse
joc plutind pe lacrimi,
rezonanţele să ţi le ofer
invadând maldărul de mistere;
şi cu timpul negociind să mi te mai lase puţin,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştirea

în schiţele neuitării
am reuşit reîntoarcerea spre mine
şi am dat peste un anunţ încovoiat pe un stâlp;
astăzi a murit un artist
lângă statui.
lumânări urcate pe vârfuri parcă prea devreme
urlând spre infinitul ascuns
în peruci de nori.
abateri de gânduri, abateri neîndulcite...
lacrimi adunate pe prispe în muchii
şi-n ocniţe.
clopotul în desfrâu,
tot îşi sună în mintea pustie
lehamitea de moarte.
veselia încă mai aşteaptă pe la uşi...
cade gândul în sine -
se năruie materia,
urgiile chemării au reînceput.

a murit un artist;

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire ascunsă

aşezându-mă lângă gândul tău,
simţeam o rotativă plecare
spre o senzaţie de vide inelare...
într-un fel ciudat şi disciplinat eu,
până-n metafizicele înăsprite
şi chiar de nimic ele supravegheate.
treceam pe lângă o lună înstărită,
rotund electrificată,
atentă la articulaţiile oblice
ce spre neajunsuri scânceau.

mă întrebam unde mi-am lăsat în timp gardul
camuflat de răsuflările castanilor cu şanse
până-n talpa blocului ţipător,
într-o absenţă de îndârjită melancolie;

încă sufăr că statornicia orbitelor
nu mi-a îngăduit să-ţi spun,
de mansarda plecată
printr-o pădure de secrete

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuget de seară

e o delăsarea a cerului zăpăcit
de emoţia de început a unui violet
zbânţuit prin împrejur.
e o posibilă traumă
a ierbii ce urcă în poezii.
acuşi fug numai stele pe bălţi
şi un glas apsidal
născut doar pentru încercuit,
va îngriji foloasele gleznei
lenii dispuse radial.

bubuie însingurarea, vâjâie mireasma
e o hoinăreală de gând neaciuat
ce sigur se va întrerupe
în spiţa ochiului peregrin
acum el depărtării convingere plecat
pentru a se înfrupta din senin.

mai trebuiesc nişte realităţi date în iubiri acum
nişte lustruiri de candori abstracte

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până-n meridianul frunţii

port priviri profunde şi paralele
cu vinovăţia cerului de-a mă răpi
chiar de cerceii tăi reazemă infosfere
şi eu pentru a supravieţui melancolic
sunt delegat să adaug cabrări sonice
pe zborul înclinat al unui granit rarefiat.

de când timpul mângâie mormânt de marmoră
într-o curbură ambiţioasă
eu speriat n-am făcut decât să mă răspândesc
prin sufletul tău ca un foc prin goluri
şi m-am învăţat cu deprinderile alergării nebune
precum animalului prin prerie.

am început să şlefuiesc iluzia de seară
până ce subteranele cugetului lucesc
în altă vreme sub o neagră lună austeră
şi prin degetele tale să mă întind cauza adaosului
de poeme însorite până-n meridianul frunţii

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

în citoplasma cuvintelor
se aşterneau aluviuni de idei cu extazul lucind.
iluziile vântului s-au aciuat în oasele odăii mândrită
că muchiile ei liniştit plutesc
prin foamea unei închipuiri de lut înălţat
şi printr-un sublim abia sosit.

deasupra un cer în albastre permutări
cu chef pornit
de a bulgări cu stele acoperişuri definitorii.
sferele îndemânatic trec
prin răsturnatele păreri de oglinzi
ale apelor ce descompun
acţiunile netrăite plopului agăţat-n vise oarecare;
chiar dacă lustra nu se sperie
de reflexele feţei răscolită de gânduri întâmplătoare...
sub unghia odăii s-a ascuns o aşchie deja
de apus fosforos
ş-o atitudine de nestăpânit trage
de perfidia veşniciei.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgire dreaptă

cât de curând,
din iluzii se va înşira un vânt-n talent
care va face o solitară aplicaţie
cu gândurile mele, cosmice adieri...
apoi o ploaie nervoasă cu stropi de fildeş,
va ciupi din tencuiala cuvintelor
până la o dezamăgire dreaptă.

dar o imagine e la dispoziţia fiecăruia:
un strigăt uriaş umblă retrăind,
toată tristeţea acestei lumi;
şi-n timp ce strânge
rămăşiţele plecărilor în neştire
frunzele de nimic păzite
măsoară gingăşia
ce îngreunează omul suprautopic
prin ceaţă de speranţă el lunecos destul.

eu tot fugind în eclipsele realităţii,
n-am cum să mai simt muzica încarnată

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori

uneori se alungau de grădini fluturii în aripi
prin risipa emoţiilor mov reapărute-n seară.
suavitatea păpădii intra în obsedante datini
şi ningea anotimpul revenit şi înfipt-n vioară.

se fugea spre timpul de lângă perete
repede se albea mâna întinsă avangardă.
mofturile chemau de sub plopi şansonete
zării se întrevedea un sunet de ogradă.

apăreau elemente de romantism-n doi
apoi surplusuri de real fin întins-n coapse
şi cuvintele numai bune de rostogolit-n foi
plagiau rafala tremurului frunzei-n sinapse.

o muzică precisă îmbrâncită în detaliu
făcea ordine în minutele ce trebuiau trăite
sub salvări de amăgiri sinistre şi de travaliu,
victorioase atingeri vindecau iubiri rănite.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!