Lista completă, pagina 2
Pastel elegiac
bătrâni plecați sub țărâne;
cu degetele articulate morții
încrustând harpe bătrâne,
violentelor tăceri în datina sorții.
la căpătâi tot strigăt de arbori,
strigăt vegetal-n eclipsă de auz.
liniile vieții rămân fără de candori,
tristeți colțuroase atacă luna abuz.
peste gânduri, goluri lunecă
cer delirant și niciun răspuns;
lunecă îndeajuns și-n mânecă,
nicio schimbare, nici în ascuns.
o, și frigul fuge auzit pe ferești...
ochiul se convertește-n oglindă
și norul de nord pe frunți omenești
trage toamna în metalică colindă.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-o vreme
de-o vreme pe lângă timp trec,
de frică să nu dau de mine.
serii spinării-n roz, mă aplec...
adierii supus fără a mă abține.
de ani, aproape nicio singurătate
ființei mele nu se vrea paralelă;
de la nord la sud, pe neașteptate,
sunt trecut și legănat ca o velă.
prin marmură-milă înoată efigii
cu ecouri zvelte de uitată pruncă.
simt cum mi se prind de emoțiile gri
fără motiv, așteptările de luncă.
cuvântul în margine de carte
e-n primejdia vântului, al răsfoi.
muchiile odăii-n lumini așezate
reușind alăturat cais a priponi.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul vals
mă mișc prin intimidările suave ale odăii...
cotesc bibelouri neumblate
și ultima absență.
cu degetele desproprietărite de vise
pipăi generos boii din tablou
cei învățați să respire prin refuzul meu.
hemoragia tăcerii ofensată
gleznele scaunului inundă
pe care grămezi de cuvinte albe și naive
pozând, stau la becul pleșuv.
uitarea-și structurează spre nimic
liniștea dezmățată și încărunțită
dealtfel ca și mine.
pe când,
sub axa pasului arde
o văpaie visând la un cer decojit de stele
și la îngerii îmbuteliați
în lacrimile ultimului vals.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăream iubirea
zăream iubirea
ca pe o rezonanță trăgând de clipa blocată
în anonimat și-n celebra odaie
cu extazul cocostârcilor deasupra
zăream iubirea prin peisaje și toane
ca pe un jupon de înserare ferfenițit
de furtuna infidelității dezertată de acasă
sau ca pe un decupaj monumental
prin simțul fiecăruia regăsit
cu fața spre poezie
ca pe o reparație a aerului spart
de pasul prelins-n ultima mișcare subtilă
lângă patul clătinat de mormanul de pasiuni
și de foarfecul trecut prin lucruri
bufonic încercând să taie și dimensiunea
tăvălită-n tumultul lenjerii
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Acolo
de curbura glasului tău încercuit
mi se pare că aud turma mugurilor
de primăvară spre ființă-mi tropăind.
și din respect pentru însingurare
îmi răsfir păr spre marele plâns
și sărut umbrele din față contrare.
și voi striga ca de obicei spre cenușiu
și spre cele câteva stări de lună atacate
chiar spre conturul tău alint de târziu.
lângă tine simt o absență de moarte
gândul din catedrală mi-l alung,
sărutul ți-l aștept zală răcorită de dud.
dar acolo iubito, în închipuirea mea
freamătul tău îl găsesc loc îngeresc,
năvălirile toate acolo mi le întregesc.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afirmarea
purtam un surâs omnilateral
când pe sub conducte-n strigăt de rugină,
de imprevizibil escortat,
dădeam peste aroganții șobolani cu eșarfe la gât.
îndesit-n gânduri nichelate și răsfirate
până-n cerului înclinată poală
eu, corijat de adierile noi,
pas închipuit spre tine îndreptam.
acum nu știu dacă mai e sens
de a-mi menține stele mărșăluind,
pe ochiu-mi metaforă de lumină
și grabnic deschis
cu un anumit gen în pripă
trezindu-mi și nesomnul,
purtătorul mirosului de lemn...
tu să-mi mângâi până-n excepție,
solitudinea nefastă
și afirmarea că-mi ești
gândirea ce înșeală.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degeaba
degeaba repar cuvintele ologite
de vântul oval aventurat-n canicula iubirii
ori reorientez sentimentul spre întâiul strigăt,
când suavele gânduri cu paniere în mână
culeg bunătăți din flora metafizicii.
de prisos voi cercei și voi nimburi,
căderi din matinalul zbor al stelei târzii,
călătorită prin intrinseci...
degeaba plonjonul păsării în zarea tălpii
redesenând dimensiunea zborului,
fără garduri și delicvent prin hăul negației...
degeaba tu și eu,
neîntrebați întâmplării sosiți
și prin crăpăturile gravitației căzuți
în brațele celuilalt,
când un fatal cântă dintr-un caval!
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai să-mi vii
astea ce simți tu pe încordarea nopții
sunt schițele pasului
unde soarta ar vrea să ne întâlnim.
locul fără formă chiar,
recomandat de uitarea noastră
contorsionată-n nepăsare.
dincoace,... gardul de tăcere e,
care trebuie sărit cu credință ascunsă;
iubirea să ne-o înverzim
până când deznădejdile or să bea
trilurile secrete
din coarnele arborilor nedezmeteciți.
știu, că pe lângă trup, brațele noastre
trebuie să aibă întinderea iubirii,
ce vrei să mi-o înveți.
urlă catedrala cu vocale stricate,
bănuiește și ea ceva acum;
că tu ai să-mi vii în așteptarea fluidă
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Re major
doamne șoptește-mi măcar
cum să interpretez viața...
pe unde trebuie să mai alerg neoprit
cu filozofia-n brațe?
spune-mi, ce mi-a mai rămas de atins
prin adierea infinită de suspine
sau cum să abordez ciutele
pentru îndelunga lunecare prin nefrică?
cum să depășesc expertiza toamnei trupești
fără să vărs lacrimi-n aripile suspendate
pe colțul sfâșiat al cubului aruncat într-o râlă?
cum să candidez și eu la amăgirea ta albastră,
hai, spune-mi odată!
m-am încâlcit în rezervele de viață acum
și tot depășind tăcerilor instincte
hai, învață-mă!
cum să dezertez din echinocțiul pianului
rămas blocat în Re major...
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâng cocorii
auz istovit sub dezamăgiri de entuziasm.
fug sentimentele pe lângă lună...
se sparg cuvinte de granit
în răbdarea achiziționată
de tâmpla unui colos.
aflați, că prezența mi se divulgă
când privighetoarea vitejește cântă,
când frunza e peste frunză exaltată
și asfaltul, tocul femeii ascultă.
sau când de viață îmi vine o despărțire,
între mine și rest
fiind o cădere nudă de gest.
mai încolo în dimensiuni
plâng cocorii în proprii pumni,
au uitat cum se zboară.
în năduf de clipe ei se ghemuiesc
surprinși de un liric chemat
să țese cuiburi din mele gânduri
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Mihai Savin, adresa este:
