Mihaela Banu

Era de-un alb sublim ...

Venit din cer spre-a săruta pământul,
Azi mi-a picat pe-o geană-ntâiul fulg,
Pe care l-a clintit din drumu-i vântul,
Cum valul vieţii mişcă-ntregul vulg.
Clipesc şi-mi sare-n palma îngheţată,-
Era de-un alb sublim, neîntinat.
O stea-n miniatură, scuturată
De cerul ce cu ea s-a ruşinat.
- Vroiam să vin să mă-ncălzesc la tine,
Aud un glas scâncit şi temător;
- Că mi-am pierdut puterile divine
Şi sunt pe-această lume trecător.
I-am zis atunci cu-o nesfârşită milă:
- Nu te-ntrista, nu suspina-n zadar!
Te-ntruchipai din vorbe-n a mea filă,
Cum n-am cântat niciun mărgăritar.
Un zâmbet i-a-nflorit în colţul gurii
Şi-şi puse capu-n palmă-mi istovit.
Luând pe el veşmântul picăturii,
Pierii-mpăcat cu clipa ce-a trăit.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceşti copii cu sufletul celest

Copii orfani, bieţi îngeri fără pată,
Te-ai întrebat vreodată de ce-s trişti?!
Cum ai putea să-i vezi şi să rezişti,
Plecând cu inima netulburată?!

Destinul le-a răpit copilăria.
Doar sufletul în lacrimi le-a lăsat
Şi-un zâmbet stins pe feţe aninat,
În lupta ce sfidează cerbicia.

Au înfruntat de mici vâltoarea vieţii
Din leagăn fost-au aruncaţi în glod
Şi n-ar părea ca-n drumul greu vreun pod
Să fie-ntins spre zorii dimineţii.

Vlăstarul fraged, neprimind iubirea
Ce spaimelor le-ar fi profund mormânt,
S-ar bucura ca un suav cuvânt
Să îi alunge de pe chip umbrirea.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În stupina din livadă...

În stupina din livadă,
În vârtej, ca-ntr-o tornadă,
Zbârnăie, brăzdând tot cerul
Gâze ca elicopterul,
Cu o gură cât o şură,
Elice-n miniatură,
Făcând mare tevatură.
Din flori de câmp, de tei, salcâm
Boabe, ca dintr-un alt tărâm,
Cară-albinele ca furii,
În guşă şi-n colţul gurii,
În desagi şi-n buzunare
Ziua, în amiaza mare.
Cât se scăldă-n strop de soare
În potirul larg de floare,
Îşi fardează iute tenul
Văduvind-o de polenul
Luat pe-aripi, pe pântece,
Grăbit cu descântece,
Trecut peste Valea Seacă

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când crivăţul ...

Când crivăţul, pe aripi, povara iernii duce
Şi lanuri de zăpadă peste pământ aşterne,
Mă mir cum zarea-albastră steluţe albe cerne
Şi cuget despre soarta-mi ajunsă la răscruce.

Din patul singuratic ascult firave vreascuri,
Ce-şi spun a lor istorii prin limbi de foc trecute,
Până în miez de noapte, când gerul se ascute
Şi liniştea m-apasă cum struguri-s în teascuri.

Un orologiu bate din limbile-ngheţate.
Măsoară cu paşi repezi a iernii reci zvâcnire,
Înfrigurat şi singur nu-i timp de poticnire,
Că este-al nopţii paznic, stăpân peste cetate.

Sub genele-mi închise încet se-abate tihna
Şi urma zilei scurse îndată se va şterge.
Prin visele senine îngerii prind s-alerge
Şi-n adieri de aripi îmi voi găsi odihna.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveam din poarta casei ...

Priveam din poarta casei fericirea,
Trecând pe strada noastră în galop.
Mi-a aruncat din plinul ei un strop,
Făcându-mă s-ating nemărginirea.

În urma ei venit-a bucuria,
Trecând pe sub fereastra mea, în noapte.
Avut-a timp doar de firave şoapte,
Urmându-şi drumul ei, ca vijelia.

În poarta mea bătut-a şi iubirea,
Cu tot alaiul ei de sentimente
Şi-am împărţit romantice momente,
Până când a fugit, pierzându-şi firea.

În urma lor, târându-se pe cale,
Veneau necazul, boala, neputinţa.
Le-am invitat cu toată cuviinţa
Şi au rămas cu mine, la taclale.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau iar poieni cu oaze de narcise!

Miroase a parfum de primăvară...
Când vântu-şi saltă trena mă-nfioară,
Iar eu la gura sobei nu mai stau,
Cu visele-mi ce-n gânduri pribegeau.
Vreau iar poieni cu oaze de narcise,
Spre care-alerg cu braţele deschise,
Dumbrava mea cu insule gălbui,
Ca mierea de salcâm, ori puf de pui!
La pieptu-mi strâng buchetul de narcise,
De-un auriu venind parcă din vise,
Ce-aşteaptă de un an, câteva clipe,
Din somnul mult prea lung să se-nfiripe.
În marea de narcise aş mai vrea,
Să-mi cânte-a dor, în tril, o rândunea
Şi răstignită-n lacul de smarald,
Din iarba verde-n care-am să mă scald,
În răsărit de soare şi-n amurg
S-aud narcisele, şiroi, cum curg
Cu unduiri, ca spicele din lan,
De-s prin poieni, dumbravă, ori tăpşan.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi

Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi,
Pe când prin beznă rătăceşti şi cazi.
Din sânu-i stele curg torenţial,
Până în zori, vestind transcendental,
Că-n noua zi în care te trezeşti
Cu gândul nerostit c-ai să răzbeşti,
Strunindu-ţi caii prin virginii munţi,
Trecând cu teamă şubredele punţi,
Doar cerul îţi arată cum s-apuci
Pe drumul bun, nepresărat cu cruci.
Cât chipul stele-şi oglindesc în lac,
Sorţii încerci şi azi să-i vii de hac.
Luna, pe-acelaşi drum neabătut,
Ţi-a pus pe creştet un timid sărut.
Stele, ce printre lacrimi le-ai zărit,
Prin întuneric te-au călăuzit.
Lapte de nori şi pulbere de cer,
Schiţează-n noapte ultimul reper.
Neţinând cont de piedici, ori de frici,
Ţi-e frig, ţi-e greu, alegi să te ridici!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inimă comoară ...

Stau tristă, lâng-un ochi de geam;
Tăcerea mă-npresoară.
Până mai ieri, un dor aveam,
În inimă comoară.
Iar ploaia bate-n geamul meu
Cu degetele ude,
Scăldând la mine-n heleşteu
Cârceii viţei crude.
Privindu-mi chipu-n ape reci
Rămân nepăsătoare,
Pe la fereastră-mi nu mai treci,
Decât din întâmplare.
Mă plimb prin ploaie fără rost,
Picurii mă-nfioară.
Fără să-mi caut adăpost,
Mai rătăcesc pe-afară.
Potirul florilor de câmp
E plin cu bob de rouă.
Eu stau, privesc cu chipul tâmp
Şi-aud, din cer, cum plouă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te ştiu, micuţă impostoare! ...

Mă mir de unde noaptea adună-atâţia aştri,
De şi-a brodat cu-argintul perdelele din cer.
Cât trec sclipiri răzleţe, mă văd în ochii-albaştri
Ai preaiubitei mele, ce plini sunt de mister.

Lumina ai furat-o din stele căzătoare
Şi din paleta toamnei ai înşfăcat culori.
Te ştiu, gingaşă fată, micuţă impostoare,
Cu buze senzuale şi ochi seducători!

Din cozi de la comete, pomezi pentru carnaţii,
Ai şterpelit ca furii şi ton de galben grâu.
Cum buclele ţi-s blonde, cu ele-atragi bărbaţii,
Ce sclavi ţi-s la picioare, dând firii liber frâu.

Din razele de lună, agrafe de lumină
Ai smuls şi împletite-s, cu şic, în părul tău.
Socot că mi-eşti sortită, tu înger mi-eşti, grădină
Şi-un cuib plin de dorinţe în piscuri de Rarău...

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sperietoare ...

Cu pălăria pe-o parte
Mânecile fluturate,
Proţăpită în prăjină
Are-n pază o ţarină.
Toată e cusută-n aţe,
Răstignită-n cruci, de braţe.
Stă legată în curmeie
Aruncând cu reteveie.
Parcă merge-n papainoage
Ca nebunul fără doage.
Când vântul în pale bate,
Ciorile fug speriate.
Fug şi vrăbii, zboară grauri,
Alungaţi sunt pe coclauri.
Paznicul e de ispravă;
Nu stă niciun bob zăbavă.
Nu vrea casă, nu vrea masă,
Stă şi-n noaptea-ntunecoasă,
Fără să ceară simbrie,
Pân' ce straiul se sfâşie.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!