Mihaela Banu

Sunt singur spectator

Sunt singur spectator pe primul rând,
Privindu-mi viaţa ca pe-un simplu rol,
Cu ochi stăini, cu suflet trist şi gol
Şi-mi pare că se duce ca un gând.

Nici nu am terminat ce-aveam de spus.
Joc în acelaşi monoton decor.
De osteneală oasele mă dor,
Iar la final, aplauzele nu-s.

N-am pauză, dar glasuri din foaier,
Îmi judecă prestaţia glumind.
L-ascult vexat, noi critici încropind,
Pe-un terchea-berchea fără caracter.

Eu ştiu că rolul mi-este greu şi trist.
El, nonşalant, mă ia în zeflemea,
Ne-nţelegând că asta-i viaţa mea-
Şi spectator şi singurul artist.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe simeză

Contemplând simeza cu suflet preaplin,
Pictura-n efluviu e un dar divin:
Bătălii faimoase, cu cai nărăvaşi,
Imortalizate, lupte cu ostaşi.
Armate cu arcuri, cu săgeţi şi scut,
În natura moartă, ulcele din lut.
Flori îmbrăţişate în imens buchet.
Pictor în oglindă, autoportret...
Un colţ de natură, stele, lună, sori,
Zarea necuprinsă, munţii cu ninsori.
Nimfe-n goliciune, ce se scaldă-n larg,
Vele-nvolburate în vârf de catarg.
Nuduri voluptoase cu feţe de crin,
Coapsele cărnoase şi călcâiul fin.
Suverani, regine, în veşmânt luxos,
Curtezane blonde cu păr mătăsos.
Plete zulufate, chip de copilaşi;
Cu-arcurile-ntinse, tandri amoraşi.
Ampla simfonie de nuanţe şi ton,
Este seva vieţii, nesecat filon.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am întrebat ...

M-am întrebat ades dom' senator
Dac-ai uitat, plecând dintre popor,
Stând la tribuna plenului, băţos,
De votul meu e unul de prisos.
Ades m-am întrebat dom'le ministru,
De om eşti, sau un orator sinistru,
Trecând abil prin multele guverne,
Stând mândru, plin de ifose, pe perne.
M-am întrebat ades dom' deputat
Dacă ai fost sau eşti bărbat de stat,
Neruşinat, când dormi în parlament,
Nevrând sau nefiind preopinent.
M-am întrebat d-le guvernator,
De ce în buzunare n-am un chior,
În timp ce grangurii din parlament,
Învârt la miliarde cu talent.
Ades m-am întrebat dom' preşedinte:
Încremenit-ai între jurăminte?!
Nu mai mă-ntreb deloc, că văd eu bine,
Politica de stat nu-i pentru mine.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept în fiecare seară

Te-aştept în fiecare seară,
Cu sufletul mocnind de dor.
Pe-acel peron, din mica gară,
Te văd în orice călător.

Doar amintirile ca-n ceaţă,
M-aduc împinsă de-un miraj
Şi în obraji simt o roşeaţă,
Când vreun tren şuieră-n triaj.

Oriunde-n lume te-oi ascunde,
Eu te aştept ca-n alte dăţi.
Cât timpul macină secunde,
Încă mai sper să te arăţi.

Şi toamna şi-a întins covorul
Pândind al revenirii ceas.
Mi-e primenit de mult pridvorul,
Aştept şi-acult fiece pas.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eram când tu strigai la viaţă?!

Unde eram când tu strigai la viaţă
Ţinându-te de margini de sicriu,
Când monstrul cu o inimă de gheaţă
Te-nfăşura în giulgiul siniliu?!

Să ne spălăm cu toţii de păcate,
Spune-mi, te rog, cum dăm o zi 'napoi?!
Privirile ne-au îngheţat holbate,
Ori rătăcim aiurea cu ochi goi...

Când te zbăteai între lumini şi umbră,
Unde eram, neprihănit copil?!
Ce gol căscat ne laşi, sub fruntea sumbră,
În timp ce bunul mers e inabil?!

Cu chinul tău, durerea mea sporeşte
Şi neputinţa mă sugrumă-ncet,
Iar ultima bătaie ce zvâcneşte,
Din pieptu-ţi trece-n sufletu-mi, stilet.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu (27 iulie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de el ...

Mi-e dor de el cum pietrei din albia secată,
Îi este dor de râul ce-o-nvolbura odată.
Mi-e dor de el cum florii din ram de primăvară,
Îi este dor de soare ce-n braţe--i se strecoară.
Mi-e dor de el cum gliei de apă văduvită,
Îi este dor de cerul cu ploaia-i liniştită.
Mi-e dor de el cum morii sricate de un veac,
Îi este dor de bobul dintr-un nevrednic sac.
Mi-e dor de el cum cojii din învelişul crud,
Îi este dor de miezul crescând în pântec nud.
Mi-e dor de el cum nopţii cu stele care cad,
Îi este dor de astrul ce rătăcea nomad.
Mi-e dor de el cum flamei din jar, arând mocnit,
Îi este dor de lemnul ajuns demult chibrit.
Mi-e dor de el cum mării şi zeii de se-opun,
Îi este dor de-oceanul, bătut şi de taifun.

poezie de Mihaela Banu (9 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este singur pod - Gazel

Viaţa este peste-o apă curgătoare, singur pod

Peste care trece-n fugă, o mulţime de norod.

Zbor înalt, pentru-o clipită, către visul îndrăzneţ,

Pe care-al speranţei suflu crede să-l prindă-n năvod.

Suflet împlinit şi vesel ce-a umplut casa de flori:

Roadele iubirii, şoapte, zâmbet inocent de plod

Bucuria tinereţii, zbucium peste care calci,

Cu paşi mici şi singuratici, pe-un vremelnic calapod.

Salt grăbit printre capcane, când la trap când la galop,

Ahtiat de-mbogăţire, caraghios ca un irod.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uităm copiii! ...

Să nu uităm copiii cu suflete de îngeri,
Cu inima un zbucium şi gândul zbor înfrânt,
Ce n-au văzut izbânda, dar gustul de înfrângeri
În labirintul vieţii, adesea s-a răsfrânt!

Să nu uităm copiii cu inimi întristate,
Ce-au înfruntat tot greul pe umerii lor goi!
Ei vor repere-n viaţă şi căi adevărate
Şi stă-n puterea noastră să prindă bun altoi.

Să nu uităm copiii cu doruri ne-mplinite,
Să-i scoatem din nedreptul, potrivnicul destin!
Treziţi din amorţirea de vise ofilite,
Cu toţii să se-nfrupte din al vieţii festin.

Să nu uităm copiii cu suflete de îngeri,
Ce-i poartă pe cei dragi lor, în inimi şi în minţi!
Ce rătăcesc aiurea prin văi de dor şi plângeri,
Cu gândul că nu fost-au uitaţi de-ai lor parinţi...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tristă ...

Ce tristă-i seara în odaia goală,
Cu umbre stranii întinând pereţii.
Văd chipuri ca întunecata smoală,
Jucând un ultim act în piesa vieţii.

Ce tristă este noaptea în odaie
Cu somnul ce nu poposeşte-n gene,
Când gânduri negre se încing văpaie,
Luptându-se ca fiarele-n arene.

Ce tristă-i dimineaţa în lumină
Cu amintiri ce le credeam pierdute,
Strivite între munţi de chin şi vină,
Vrând roata timpului din loc să mute.

Ce tristă-i ziua când odaia-i goală,
De glasuri şi de râsete golită.
Când liniştea e crudă, infernală,
Şi la singurătate-s osândită.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când noaptea...

Când noaptea-şi trage straiul cu trena lui de stele,
Pe zbaterea alene a genei ostenite,
Tu te strecori în trupul şi-n gândurile mele
Şi curgi între părere şi vise nesfârşite.

N-ai să-nţelegi vreodată ce-adânc îmi e pustiul,
Sau în ce grea răscruce mi-e-a sufletului rugă,
Cum între două clipe născute din târziul
Ceas, bântuit de soartă, vorbe de dor îndrugă.

Te-ai cuibărit în mine şi te prelingi prin vine.
Mi-ai sfredelit în pieptu-mi o oază de iubire.
Ard între foc de jale şi albii de destine
Şi rătăcesc prin ele fără vreo osebire.

Înmugurind divine din împietrite ramuri
Printre-amintiri se 'nalţă năucitoare vise,
Ce se-mpletesc sălbatic din sfâşiate flamuri
Şi-n dans de primăvară răsar mereu ne-nvinse.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!