Mihaela Banu

Trăim într-o lume nebună

Trăim într-o lume nebună,-
Cuvântul la ordine-i bani.
Răzbatem prin clici de şnapani,
Ce vând noi minciuni la tribună.

Din porţia vieţii, săracul,
Fărâma de pâine rupând,
Învins, ignorat şi flămând,
Ascultă scârbit tot spanacul.

Cât kitschul triumfă în fală,
Cultura se zbate-n subsol,
Hoţia devine simbol,
Cuvântul rostit linguşeală.

Măsori strict justeţea-n carate.
Cutumele şubredei lumi,
Prea dure şi reci de le-nsumi,
Lovesc crunt a ta demnitate.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de gheaţă ...

Gerul nopţilor cu stele,
Albe flori îmi prinde-n geam;
Mărgărite şi betele
În zori de zi le zăream.
Gingaşe, ca o mimoză,
Atinse de raze pier.
Prin perdele spionează,
Bântuite de mister.
Le mângâi cu răsuflarea
Mirosind al lor parfum.
Evadează din strânsoarea
Geamului, croindu-şi drum.
Firave şi neperene
Se topesc cât ai clipi.
Plâng cu lacrimi diafane,
Din geam de le-oi dezlipi.
Reci, ca şi gheţarul nordic,
N-au culoare, n-au miros.
Din decorul lor feeric,
Dispărând miraculos.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când năzuieşti ...

Când năzuieşti spre stele şi zenit
Şi-ai vrea să-ti crească aripi pân' la cer,
Să nu mai fi în timp prizonier,
Ascultă tu de gându-ţi răzvrătit!

Din visul tău să-ţi faci stindard şi scop,
Pe drumul tău arid şi sincopat.
Cu-o umbră de speranţă aliat,
Să pui şi patimă în el, un strop.

Nu mai privi în spate-nfricoşat
Încremenit într-un prezent ostil,
În care te topeşti ca un fitil
De grija zilei greu împovărat.

Aleargă pe cărarea ta spre vis
Şi lasă-n urmă teama din trecut,
Când totul era tină, era lut,
Iar tu păşeai pe margini de abis.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe linia îngustă-a vieţii

Pe linia îngustă-a vieţii,
Pe drumul paşilor pierduţi,
Trecut-au anii tinereţii,
De amintiri rămân ştiuţi.

Un pas la stânga, sau la dreapta,
De nu îi faci cu ochiul treaz,
Te-or face să rătăceşti treapta
Şi să te-ntorci nu ai răgaz.

Din marotonul vieţii noastre
E şters cuvântul înapoi.
Destinul ce ni-i scris în astre,
Îl vom primi ca bravi eroi.

Vibrează liniştea adâncă,
Iar din penel de-abili zugravi,
Răsar ca flori de colţ, pe stâncă,
Urmele noi de paşi concavi.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea mea stă în condei

Afară-i noapte şi-i târziu;
Îmi iau condeiul, vreau să scriu,
Dar gândurile mi se-abat
Pe firu-n patru despicat.
N-am linişte, nici somn nu nu am,
Lipită stau de-un colţ de geam,
Scrutez în noaptea lungă, grea,-
Poate în zori te-aduce ea.
Târziu, pun mâna pe condei
Tot iscodind veun nou temei.
Vorbele-mi vin cu greu şi pier,
Îmi arunc ochii către cer
Şi-o muză mă sărută blând,
Trimiţând gânduri după gând
Şi nu-mi mai pasă nici de zei,
Puterea mea stă în condei!
Când vorbele se năpustesc
Le iau la rând, le iscodesc,
Într-un catren le-adun, în snop,
Chiar de vreun vers rămâne şchiop.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, iubita mea!...

Tu, iubita mea blajină,
Cu pornirea ta calina,
Lasă-mi ochii să se-mbete,
Să-ţi pun un sărut pecete!
Tu, cu faţa-ţi rubicondă,
Cu mişcări de anacondă,
Adorata mea zurlie,
Vers candid de poezie,
Spune-mi şoapta ta divină
Ce mă scoate la lumină!
Tu, suava mea sirenă,-
Dăruie-te fără jenă,
Să îmi torni nectar pe buze,
Vorbe de la nouă muze!
Tu, cu nurii-ţi la vedere
Mă ai în a ta putere,
Lasă-mi sfârcurile ude,
Dulci, precum mustoase dude!
Pune unduiri de coapse
Să se scurgă prin sinapse!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-s tălpile zdrelite şi gleznele plăpânde

Mi-s tălpile zdrelite de-atâta căutare,
Mergând pe presupusa cărare ce-ai urmat.
Visez cum calc pe iarba de dor izbăvitoare,
Când suflet lângă suflet, iubirii sens au dat.

Călcâiul drept mi-e rană şi schilodiţi mi-s paşii
De ascuţite pietre ce mi se-mpotrivesc
Şi-mi caută gâlceavă, pe drum, toţi cârcotaşii,
Când cântecele mele cu sârg te proslăvesc.

Mi-s gleznele plăpânde şi cât să mai îndure
Ca fără de crâcnire să sângereze-n lut,
Pe aşchii din cărare, pe spinii din pădure,
Asemeni şfichiuirii teribilului cnut?!

Mi-s tălpile zdrelite şi gleznele plăpânde.
Călcâiul drept mi-e rană şi sufletul suspin.
Picioarele mi-s grele şi-adesea tremurânde,
Dar merg cu tine-n gânduri spre oaza de senin.

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc orice picur ...

Iubesc orice picur, risipă de cer,
Ce curge spre mine cu pasul stingher.
Mănunchi de şiroaie-mpletite-n fuior
Stingând cu stopi tainici frântura de dor,
La care mai sper.

Prelins lin pe trupu-mi şi-n suflet ajuns,
Iubesc orice picur, al bolţii răspuns,
Ce cade de-a valma-ntre cer si pamânt,
Rostind parcă-n şoaptă un singur cuvânt,
Ce nu-i îndeajuns.

Şi ploaia zurlie răzbeşte prin nori,
Culege în drumu-i cântări de viori.
Iubesc orice picur pe umeri prelins,
Ce-n păr diademe de perle mi-a prins,
Ca roua din flori.

Calzi picuri de ploaie prin vânturi răzbat,
Săruturi aştern peste sâni, apăsat.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

A şoptit minciuna, printre dinţi: Mi-e frică!
Cred c-o să ne prindă cu ocaua mică.
Chiar de ne-am ascunde după măşti şi rame,
Suntem prea sfruntate, pururea infame.
Şi prin ce miracol să fim nevăzute,
Când cu aţă albă toate-am fost cusute?!...
O lume întreagă pe nume ne strigă,
Ca în ţepe-n văzul lumii să ne-nfigă.
N-am putea, nici vorbă, să scăpăm din curte,
C-am avut, din faşă, picioarele scurte
Şi nenumărate alte beteşuguri:
Ori prea gogonate, ori cu vicleşuguri.
Am urcat, in pripă, pe a noastră scară,
Strâmb încorsetate sub greaua povară.
Dar nici adevărul nu se simte bine-
Se teme, ca naiba, de voi şi de mine
Şi până-n răscruce, când drumuri se-mpart,
Umblă năuc, bietul şi cu capul spart.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş spune vrute şi nevrute ....

Iubita mea, e ger afară.
Răceala lui mă înfioară.
Aştept sub blânda lunii rază;
Iubirea mea la geam veghează.
Aştept s-apari în nopţi albastre
Privind cu gândul dus la astre.
Să-ţi văd iubitul chip de înger,
Privirea cu luciri de fulger.
Aştept, răcoarea mă pătrunde.
Aş vrea să mă-ncălzesc, dar unde?!
Doar în odaia ta mi-e bine,
Dar stai la geam, ca în vitrine.
Îndură-te, te rog, fii bună!
Înfrigurat de-o săptămână,
Mâine, când zorii reînvie,
La uşă m-oi găsi statuie.
Îndură-te, iubită dragă,
În odăiţa ta mă bagă!
Promit că lângă foc fierbinte
Voi fi cuminte, minte, minte...

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!