Mihaela Banu

Întâmplări de amor ...

Cel îndrăgit de-alte femei
Iubea în taină ochii ei;
Frumoşii ochi, de-agat, căprui,
Dar nu spusese nimănui.

Iar ea pe altu-l îndrăgea,
Cu ochii mari de peruzea.
Şi-ades, frumoşii ochi căprui,
Plângeau vădit de dorul lui.

Atâtea întâmplări de-amor
Sfârşesc în flacăra de dor;
Chiar dragul tinerei dudui,
Iubea o fată cu pistrui...

Şi fata de care vă zic
Iubea un ditamai voinic.
Privise-n ochii lui verzui,
Când poposise sub gutui.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu (25 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deja mi-e dor de fluturi ...

Din văzduh plouă cu fluturi.
Le-aş pune pe-aripi săruturi,
Dar îşi văd de drumul lor,
Înspre Raiul florilor.

De când cântă pitpalacii,
Ard de dor, în flăcări, macii,
Ce-i aşteaptă-n lanuri coapte,
De cu zori până în noapte.

Pe albastrul de cicoare
Poposesc pe timp cu soare,
Iar de-i cerul plin de nori,
Se iubesc cu mii de flori.

Pe răzorul cu lavandă
Aduc dragostei ofrandă,
După ce o noapte albă
S-au iubit cu flori de nalbă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picură lung şirag de primăvară...

Un vânt sprinţar adie printre ramuri,
Ca un hulub ce aripile-şi zbate
Şi-n urmă-i iz de înnoiri răzbate,
De primăvară-ncinsă-n a ei flamuri.

Noi, din visări pierdute în uitare
Şi mistuite în albastrul zării,
Cum valul înspumat în ţărmul mării,
Avem o ancestrală tresăltare.

Picură lung şirag de primăvară
În sufletele noastre amorţite
Şi-atâtea noi dorinţe-ncremenite,
Din temniţe de frig se liberară.

Cu bob de rouă, licăr de lumină
Şi cu corole-ntinse curcubee,
Pe-aripi de blânde vânturi alizee,
Ne vom preface-n fragedă tulpină.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am auzit iubite ceva, sau mi se pare?!

Am auzit iubite ceva, sau mi se pare?!
Parcă mi-ai pus sfielnic, şoptit, o întrebare,
Sau era o-ncercare de jinduit răspuns,
Ce-o vreme-ntre cuvinte nespuse s-a ascuns?!
Mi-a fost doar mie dată plăcerea să ascult,
Cum răscolea aievea al inimii tumult?!
Rostirea tăinuită este adevărată,
Sau dulcea miere-a gurii, în tihnă mă îmbată?!
Ne-am întâlnit acuma, sau poate şi-altădată,
Te-ntreb, zărind lumina, sub pleoapa-ţi tremurată?!
Şi-am înteles menirea unor nescrise legi,
Ce-n lunga pribegire rămasu-ne-au întregi.
Am dăltuit o treaptă în amintirea vie,
Din focul pasiunii şi roua din câmpie.
Şi în amiaza vieţii, noi clipe de extaz,
Mai pun o sărutare, pe-al inimii obraz.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucovină, dulce fată

Bucovină, dulce fată,
Tu, copilă-a ţării mele,
Cât mai eşti înstrăinată
Mi te-apasă lanţuri grele.
Trasă pe a vremii roată,
Lacrimi grele-ai strâns în barbă.
Înlemnind, chemata gloată,
A rămas de-a pururi oarbă.
Cât e bolta înstelată,
Gândul către tine zboară.
Parcă fost-ai blestemată,
Toţi râvnind a ta comoară.
Cât e cerul şi pământul
Ţi-oi purta în zări cuvântul,
Că inima n-are pace,
Nu mai rabdă, nici nu tace.
Sfânta noastră Bucovină
Smulsă-adânc din rădăcină,
Sufletul mi-e prins sub brume
Când rostesc falnicu-ţi nume,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să rămân nu pot!

Azi călătoresc prin cer,
Să văd ce mister
Şi mai ales pe unde
Se ascunde...
Calc pe urmele norilor
Şi cocorilor...
Toate stelele-au căzut.
Cineva le-a cernut
În râuri şi mare?!
Ce mirare!...
Luna se scaldă şi ea
Într-o vâlcea.
Aleargă cometele,
Cochetele,
despletite ca fetele...
Dintre ele, o stea cu coadă,
Ce neroadă!
S-a sărutat cu pământul,
Ca ploaia cu vântul.
Carul Mare s-a răsturnat

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tristă-i casa ...

Ce tristă-i casa unde iarna nu iese niciun fum pe horn;
Cei ce-au plecat pribegi prin lume, la vatră nu se mai întorn.
Ce trist e gardul ce-altădată, de strajă sta la vechiul drum,
Cu poarta lui de cari mâncată, ori în vreo altă sobă scrum.

Ce tristă-i casa-n care scara-i gata să se prăvale-n hău,
Cu trepte-aproape sfărâmate, unde stătea al meu dulău.
Ce tristă-i uşa descuiată, ce cheile le-a rătăcit,
Cu clanţa ce abia se ţine, de mult ce a mai ruginit.

Ce trist e geamul dinspre stradă, fără oblon, fără pervaz,
Pe care admiram apusul, când de la treabă-aveam răgaz.
Ce trist e foişorul nostru, unde adesea povesteam,
Când stropii ploilor de vară, ne alungau când ne plimbam.

poezie de Mihaela Banu (30 iulie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dăruit cu el un colţ de rai

Mi-aduc aminte când mi-ai dat în dar,
De ziua mea, c-aşa mă răsfăţai,
Un ultim trandafir; era brumar...
Mi-ai dăruit cu el un colţ de rai.

Stătea plecat cu capul în pământ,
Văzând cum flori aidoma-ntomnau.
Părea că aţi făcut un legământ,
Iar ochii tăi o pavăză-i erau.

Era de-un roşu nemaiîntâlnit.
Sărutu-ntre petale ascunzând,
Tăcerea-ţi povestea cât mai iubit;
Mi l-ai întins cu ochii surâzând.

De când ai îmbrăcat veşmânt de lut,
Al tufelor de trandafiri suspin,
Mi-aduce-aminte ultimul sărut,
Uitând pe buze roşii răni de spin.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu (30 septembrie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al verii ultim trandafir

Al verii ultim trandafir
Ce-aduce cu un fin potir,
Sfios, mi l-ai întins la geam,
Când nici în vise nu speram.

Ştiind că-ntre petale-ai pus
Şi gândul inimii nespus,
Zăresc pe gingaşe stamine,
Doi ochi îndrăgostiţi de mine.

Şi gura-ţi văd, ce-un sfert de veac,
Visând la şoapte dulci de leac,
Cuprinsă pare de-un delir,
Gustând din roşul elixir...

Cu gura mea pe buza ta,
Săruturi ne-om împrumuta.
Cât mai iubit acum o ştiu;
Să fie oare prea târziu?!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghinion

Astăzi mi-a ieşit în cale,
Cu găleţi de apă goale,
Draga fată de vecin
Ce mă-ntâmpina cu plin.
Şi cum parcă-s blestemat,
M-am mai şi împiedicat.
Când să o salut gentil,
Am căzut ca un copil.
Toate îmi merg azi pe dos...
Mă ridic de jos sfios
Şi mă-ntreb cum aş putea
Să repar purtarea mea.
Dau s-o ajut la fântână,
Dar scap cumpăna din mână
Şi cad de văd doar sticleţi,
Cât ea umple la găleţi.
Pân' de jos să mă ridic,
Mă uit lung şi mă oftic...
Vai de traiul meu amar!
Nu mi-am pus nici sacii-n car...

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!