Mihaela Banu

Văd un intens spectacol

Din frunzele pălite, covoare policrome
Îmi împleteşte toamna, pe glie să le-aştearnă.
În ţarini şi-n grădină, noi brazde plugu-ntoarnă
Şi-al toamnei rod mă scaldă-n efluvii de arome.

Văd un intens spectacol, prin mica mea lucarnă;
Copaci stingheri şi stranii par palide fantome
Şi-n curtea năucită de-a toamnelor simptome,
Copii trag cu urechea la zarva din povarnă.

Natura-n veci fecundă, neasemuită-artistă,
Ieri nesperat de vie, azi calcă amputată,
Pe ştearsa urmă-a verii ce-abia de mai rezistă.

Lovind golaşe ramuri, o ploaie sacadată,
Mai cântă-o partitură, cu har de pianistă,
Trecutei veri ce-şi pune hlamida întomnată.

sonet de Mihaela Banu (18 octombrie 2018)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt şi eu oala bătrână ...

Străchinile aburinde,
Blide pline cu merinde,
Am umplut din al meu pântec...
Nimeni nu mi-a scris un cântec,
Ori crâmpei de poezie
Să-mi aştearnă pe hârtie...
Pe foc, plită, pirostrie,
Flăcări carnea îmi sfâşie.
Cu leşie şi burete,
Şapte piei de pe perete
Şi din degete-n călcâie
Mi-au luat, parc-aveam râie...
Fără smalţ, ştirbă şi bearcă,
Să mă folosească-ncearcă.
Să le gătesc bătătura,
Cu pământ mi-au umplut gura
Şi pe mine o muscată
S-a întins cât e de lată.
De la flacări, foc şi jaruri,
Trec prin alte avataruri.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primeşte-mă-n suflet, iubito!

Primeşte-mă-n suflet, iubito, mi-eşti dragă!
Promit să m-aşez lângă tine cuminte.
Noian de trăiri strâns de tine mă leagă.
Mă lasă, atât, să te-mbăt în cuvinte.

Ascultă, iubito, cum spun câte-n lună
Şi-n stele, nespuse şi vechi simţăminte.
Priveşte-mă-n ochi şi-un sărut dă-mi arvună,
Când dragostea mea-ţi voi jura pe morminte.

Pe strunele tale, femeie vioară,
Iubirea cea veche-n acorduri revarsă.
Tu blândă, frumoasă şi dulce povară,
Păstrează-mi dorinţa-n visare neştearsă.

Te-oi ţine în braţe, pân' zorii s-or naşte,
Pe tine, reversul bătrânei Xantipe.
Tăcerea mă-mbie şireată-a cunoaşte,
Parfumul suav al trecutelor clipe.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-o altă întrebare ...

Cât te iubesc? Nu mă-ntreba, iubite,
Nu pot numi măsuri ce-s nesfârşite!
Aş vrea să nu ai pic de îndoială,
Iubirea mea-i smerită, nu e fală.
Cum te iubesc? E-o altă întrebare:
Ca valul ce mângâie ţarm de mare,
Ca munţii ce pe braţe saltă cerul,
Ca inima iubindu-şi temnicerul,
Ca zarea unde cerul şi pământul
Cu un sărut semnat-au legământul,
Ca zorii zilei după-o lungă noapte,
Ca dezmierdări printre grăbite şoapte.
Iubirea mea-i sfioasă şi tăcută,
De nepătruns, de neclintit redută.
În pieptul meu, doar patima se zbate,
Cu sufletul în chingi de timp uitate.
Şi te-oi iubi-n credinţă, cu tărie,
Până ne-om pierde urma-n veşnicie...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cu toate astea ...

Doamne, înc-o toamnă răsări din vară!
Iarba mea cea verde palidă-i şi trasă,
Închinându-şi steagul sub greaua-i povară,
Pare că-şi acceptă soarta-i nemiloasă.
Toţi copacii lumii şi-au pierdut vesmântul.
Ramuri speriate tremură golaşe.
Şi-au văzut tot straiul sărutând pământul,
Frunză după frunză, în culori gingaşe.
Păsările zboară-n locuri primitoare,
Până-n primăvară când fac cale-ntoarsă,
Pe aripi de vânturi, pe plutiri de boare,
Când din larga zare, stoluri se revarsă.
Doamne, înc-o toamnă număra-vom iară!
Frunzele sunt stoarse de culori şi vlagă,
Înşfăcate vajnic de a morţii gheară.
Şi cu toate astea, toamna mi-este dragă!...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ntoarce, tu, făptură!

Un fluture se pierde încet spre 'naltul cer,
Păşind timid pe urme de nevăzute fire,
Ce toate-ntrepătrunse ţes slavei împletire,
Ca un năvod pe luciul bătrânului eter.

Nu am în piept puterea să-i strig ce rău mă tem,
Că viaţa lui plăpândă se numără în clipe,
Iar zborul lui spre ceruri în zbateri de aripe,
O să îi împlinească al vieţii lui blestem.

Te-ntoarce, tu, făptură, de unde ţi-ai luat zborul!
Sau poate la-nălţime vrei visele să-ţi stâmperi,
Să faci întoarsă calea până nu-i tras zăvorul

Şi-n timp, ireversibil, să n-ai cum să răscumperi
Al vieţii fir, ce stingher, se-agaţă în fuiorul
De vise nemplinite, ce-oriunde poţi să-ţi cumperi.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecuse cu bolidul

E vai şi-amar la margine de drum!
Din lumânări şi candele greu fum,
Se zbuciumă săltându-se stingher,
Ca bietul suflet ce-a plecat la cer.
Bocesc încet, plecate peste cruci,
Doua femei firave, ca năluci.
O mamă ce privea cu ochi pustii
Ne-nţelegând ce-a fost, ori ce va fi,
Lângă-o bunică ce se aştepta,
Să o ia moartea mai întai pe ea.
O gheată scâlciată, la un pas
Şi o păpuşă-i tot ce-a mai rămas...
Un tânăr omorâse, în fuga mare, fata.
Trecuse cu bolidul făcut cadou de tata,
Când fata, fără vină, ieşise din potecă,
El se grăbea, se-aude, s-ajungă-n discotecă.
Şi era, Doamne dragă, atâta de grăbit,
Că nici măcar să-şi vadă isprava n-a oprit...

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine o vârstă...

Vine o vârstă la care
mi-e mai uşor să socotesc.
Deja am multe din
datele problemei
şi doar câteva necunoscute.
A fost cât pe ce să mă îndragostesc
De cine nu trebuia
(Am aflat asta mai târziu)...
Cât pe ce să traiesc
şi nu să supravieţuiesc,-
Cât pe ce să fiu fericită,
dar nu era de mine.
Aşa că mi-a rămas numai
singurătatea ridicată la pătrat,
Tristeţea ridicată la cub,
Rădăcina pătrată din
cât mi-a mai rămas de trăit,
( oare cât să-mi dea?!)
Mai bine ridicam
dragostea la cub,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietene drag ...

Prietene drag, stau în preajmă-ţi mereu,
Să fiu lângă tine atunci când ţi-e greu.
De eşti la strâmtoare, ori eşti suferind,
Cu braţele-ntinse-am să stau să te prind!
Povara din spate, ce-o duci, îi prea grea?!
Îmi fac mâna pumn şi-o sfărâm doar pe ea!
De-a vieţii tristeţe să scapi nu mai poţi?!
Îmi fac ochiul spadă şi-o sfârtec bucăţi!
Pe umărul meu, care crezi că-i firav,
Necazul tău lasă-l şi-l fac pe veci sclav!
Întinde spre mine un braţ, nu mai mult
Şi lasă-te-n voie, să scapi din tumult!
Prietene drag, stau în preajmă-ţi mereu
Să fiu lângă tine atunci când ţi-e greu.
De-oi vrea clipe dulci tot cu mine să treci,
Vom fi mână-n mână pe-aceleaşi poteci.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dorinţă de copil

Singur trecând prin lumea asta tristă,
Am şi eu o dorinţă de copil:
Mama şi tata undeva există,
Ori m-a născut o floare de april?!

Cu suflet blând, îmbobocind cuminte,
Zilnic trăiesc acelaşi avatar.
De chipuri dragi nu-mi mai aduc aminte
Şi zbuciumul mi-e fără de hotar.

An dupa an, aceeaşi întrebare,
Îmi pustieşte gândul răvăşit:
Pe lume am venit din întâmplare?!
De cineva am fost şi eu iubit?!

Cuvântul dor refuză să se stingă.
Speranţa dulce încă n-a murit.
Noi orizonturi visul vrea s-atingă,
Iar aşteptarea mea n-a ostenit.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!