Mihaela Banu

Mi-ai spus că-n toamna asta pleci

Când frunze-n dungă-ncep să cadă
Pe-abia-ntrematele poteci,
Mă simt ca prins în ambuscadă;
Mi-ai spus că-n toamna asta pleci.

Dând iama-n frunze ruginite,
Un vânt ce şuieră-a pustiu,
Cuvintele-mi răstălmăcite,
Le-mprăştie ca un diliu...

Când norii-şi scutură marama,
De stropii grei ai toamnei reci,
Şi-n plânsul lor se simte teama
Că-n toamna asta ai să pleci.

Sărmane păsări călătoare
Brăzdează cerul nesfârşit,
Ca escadrile-nşelătoare,
Sperând că nu m-ai părăsit.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine mi-e când dorm în gând la tine

Ce bine mi-e când dorm în gând la tine.
Nu port povara gândurilor mele.
Umblu pe poante moi, de balerine,
Până-mi zâmbesc frumoasele zorele.

Păşesc prin vise rătăcind agale.
Mă pierd în dorul tău şi cat spre stele,
Să îmi arate cea mai dreaptă cale,
Spre dimineţi cu ghiers de turturele.

Ce bine mi-e când dorm în gând la tine.
Cu şoapte dulci, auzul mi-l mângâie
Şi treaz fiind, să te sărut îmi vine,
Cu foc, din creştet până în călcâie.

Să-ţi spun iubite, bună dimineaţa,
Ca glas de-arcuş pe strune de vioară.
Atât de drag îmi eşti, cum mi-este viaţa;
Mai stau la tine-n gând, că-i primavară...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub ploi de săruturi ...

Sfidând orice lege ce ţine în frâu
Porniri pătimaşe ascunse-ndelung,
Furtunile vieţii din urmă ne-ajung
Păşind din izvoare în prundul de râu.

Tăcerile tale de mine s-au frânt
În pieptul meu sparte, sub sânul meu stâng.
Eu sunt prea sfioasă, iar tu pari nătâng,
Dar numai iubirea te ţine ne-nfrânt.

Puhoi de cuvinte dau buzna pe loc
Sub ploi de săruturi ne-având adăpost.
Mai toate-au fost spuse, mai toate n-au rost
Pe buze-amuţite, ca la ventriloc.

Răspunsuri stăteau tăinuite-n priviri.
Prin vene torente de lavă curgeau.
Doar florile unei dorinţi răsăreau,
Sub soarele blând al târziei iubiri.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce cauţi tu la mine-n suflet?!

Ce cauţi tu la mine-n suflet
Călcând pe răni nevindecate,
Peste minciunile sfruntate,
Pândind al meu adânc răsuflet?!

Şi dinadins iuţindu-ţi pasul,
Mai scormoni plăgile-mi profunde
A amintirilor imunde,
Ce tind a-şi înăbuşi glasul.

Mi-e sufletul oglindă spartă.
Mi-e gândul tulburat de jale.
Vechi simţăminte-mi dau târcoale,
Vroind fiinţa să-mi împartă.

De dragul vremilor trecute
Te-aş asculta, dar mi-este greu,
Că te-oi purta cum faci mereu:
O lacrimă de-mi ştergi, curg sute.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egiptul antic

Faraonii falnici, cu domnii mai vaste
Şi-au găsit odihna în morminte caste.
Piramide-n piatră, se-ntorc după soare,
Pomenind apusuri cât mai legendare.
Trudit-au cu toţii, fost-au ca-n sclavie,
Săltând cu sudoare, leagăn de mumie.
A Regilor Vale-nchide-n hipogee,
Morminte săpate în stânci, ca-n tranşee.
Iţit printre dune, Sfinxul stă la pândă
Soarele îl arde, parcă-i la osândă.
Animal himeric cu priviri candide,
Străjuieşte lumea dintre piramide.
Temple uriaşe, slăvind Zeul Soare,
Sprijin în coloane au dintr-o suflare.
Şi s-au scris istorii din blocuri de piatră,
În Egiptul antic, a Nilului vatră...

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu pânzele-ntinse

Răzbind marea vieţii, mereu în furtună,
Noi doi, ca o barcă ce-i dusă de vânt,
Vom trece de valuri mergând împreună,
Cu pânzele-ntinse, cu zel neînfrânt.
Iubito, la cârmă eu sta-voi de veghe,
Tu pânzele-ndreaptă, croind drum spre larg!
Amurgul trăirii şi-o ultimă leghe,
Ne-or duce spre ţărm, unde valuri se sparg.
Şi păsări se-avântă, iubito, cu tine,
Pe pânzele-ntinse mai vesel cântând
Şi peştii se zbenguie-n apele line,
Cu undele mării-n pereche dansând.
De-om pierde-n furtună busola, compasul,
Vei fi lângă mine când clipele gem.
Mai iute veni-va răgazul, popasul.
Cu tine alături, nicicând nu mă tem

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am scuturat deasupră-ţi ...

Am scuturat deasupră-ţi tot cerul plin de îngeri,
Cu aripi de lumină dorind să te-nveşmânt.
Când toată frumuseţea pe tine şi-a răsfrânt,
Sărac îmi pare cerul tivit cu crengi de sângeri.

Rostind cu-nfrigurare formule de descânt,
Am rătăcit bezmetic prin văi de dor şi plângeri,
Cu inima zdrobită, cu gustul de înfrângeri,
Strigând spre zări albastre supremul legământ.

Cuvinte încă mute am dăltuit în humă,
Cu-atâta-nfrigurare, cu nesecat tumult,
Uitând de vremea aspră, acoperit de brumă

Tresalt de bucurie, de dragul tău exult,
Ştiind că răsări-vei şi din a mării spumă,
Îmi încordez auzul, vorbe de dor s-ascult.

sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa mea iubită

Frumoasa mea iubită, atât mă-ncearcă dorul,
Iar inima-mi captivă, aşa de tare bate
La uşa casei tale, ca ceasul din cetate,
Redeşteptând în suflet, neprihănit, fiorul.

Nu pot să dorm o clipă, cu gândul la idilă,
Tăcerea ta de piatră mai mult mă înfioară.
O şoaptă de iubire îţi cânt pe-a mea vioară,
Din inima-mi nebună, frumoasa mea copilă.

Dă-mi mâna ta, iubito, şi să fugim de toate,
Să evadăm din lumea în legi încorsetată!
N-avem nevoie-n viaţă, de case sau palate,

Doar de un loc al nostru, unde n-am fost vreodată,
Ca urma să ne-o pierdem, prin locuri neumblate,
Să alungăm de-a pururi, sfiala ta de fată.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul se scurge ...

Ştiu că timpul se scurge mereu ca nisipu-n clepsidră,
Înghiţind fără milă şi lacom secunde şi ceasuri.
Cântă-n cor pretudindeni, viori, ale lor parastasuri.
Otrăvite săgeţi le omoară cu sânge de hidră.
Răscolind temător printre clipe pierdute-n uitare,
Izgonind amintiri ce în lacrimi fierbinţi m-au scăldat,
Înalţând sfânt altar clipei dulci ce s-a scurs în păcat,
Alerg către moartea mârşavă ce m-aşteptă-n cărare.
Încerc să opresc o fărâmă de timp pentru mine,
Uitată s-o fac într-un colţ de sertar, ori de gânduri,
Dar timpul mi-o ia înapoi, îngrădind-o-ntre scânduri,
Lăsându-mi secundele goale, dar visele pline.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum n-am găsit răgazul să întrevăd temeiul?!

Mi-am amintit, Ovidiu, de tine-ntr-un târziu,
De vorba-ţi înţeleaptă, de spiritu-ţi fertil.
Tu, ce-ai cântat iubirea la Roma şi-n exil,
Milenii două după, te ştiu şi nu te ştiu...

Din gândul nepereche, desăvârşit, subtil,
Ce te-a urmat ca umbra pe ţărm străin, pustiu,
Încălecând pe Pegas, năstruşnic bidiviu,
Ai împletit poeme-n inconfundabil stil.

Ţi-e amintirea ştearsă, regrete mă pătrund,
Că muza poeziei mi-a smuls din mâini condeiul
Şi la-ntrebări profunde azi n-am cum să-ţi răspund.

Cum n-am găsit răgazul să întrevăd temeiul,
Ca-n taina slovei tale ades să mă cufund,
S-ating în treacăt cerul, pe când sărută steiul?!

sonet de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!