Lista completă, pagina 74
Te rog, iubito, să nu plângi!
Te rog, iubito, să nu plângi!
Plânge tot cerul pentru noi
Și-al amintirilor strigoi,
Nu vei putea să îl înfrângi.
Te rog, iubito, să-nțelegi!
A spus-o ploaia lăcrimând,
Mii de pretexte invocând...
N-ai vrea iubirea să-mi dezlegi?!
Te rog, iubito, să nu plângi!
Iubirea-nvață s-o renegi.
Ea e făcută pentru regi,
Iar eu nu-s neam de nibelungi.
Te rog iubito, să-nțelegi!
Natura mi-a șoptit și ea:
Destinul nostru n-are stea
Și roade dulci n-ai să culegi.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?!
De ce ți-e gura vadul sărutării,
Iar coapsele rotunde dinadins?!
De ce ți-s ochii lacul necuprins,
Iar sânii-ți sunt ca fructul desfătării?!
De ce ți-e glezna zveltă și firavă,
Cu umblet sprinten, unduios, ștrengar?!
De ce ți-e părul cu luciri de jar,
Iar pântecul ca o nestinsă lavă?!
De ce ți-e șoapta miere de albină,
Iar mângâierile-mi reverși în val?!
De ce plutesc ca-n zbor transcendental,
Pe strunele ce-mi cântă în surdină?!
De ce răgaz nu ne mai lasă timpul,
Ca tu în veci pe nume să mă chemi?!
De ce stă supărat pe noi Olimpul,
Și toate pier în negura de vremi?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor! ...
Mi-e dor de veri cu lacuri nesfârșite
Ce-n flori de nuferi au sădit lumina,
De crinii ce-au înmiresmat grădina,
De flori de mac prin lanuri rătăcite!
Mi-e dor de trandafirii albi din glastră,
De tufele albastre de verbină,
Să văd ciorchinii grei de la glicină
Ce îmi aduc seninul la fereastră!
Mi-e dor de râurile de petunii
Care-au făcut risipă de culoare,
Pictând cu-o nuanță fiecare floare
Și împletind o punte-n noapte lunii!
Mi-e dor de veri cu zvelta lor lavandă,
De spicele ce freamătă-n câmpie,
Să gust din tihna răsărind din glie,
Pierdută-n balansoarul din verandă!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Români în țări străine ( după Bătrâni de Octavian Goga )
De ce-am plecat în lume noi,
De ce această-angoasă?!
Că am sperat ca măcar voi
Să vă simțiți acasă.
Dacă destinul ne-am schimbat
Prin țări de neam străine
Și v-am lăsat cu bunii-n sat,
Gândeam c-am făcut bine.
Pentru câțiva bănuți în plus,
Trudiți din zori în seară,
Din viața noastra v-am exclus,
Ca pe noi, mama-țară.
Noi plini de griji, voi întristați,
Pășim pe căi răzlețe;
Voi, viitoru-adulmecați,
Noi, către bătrânețe.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, laur ...
Tu, laur, dătător de glorii,
Ce pomenit ești în istorii,
Ce stai pe frunțile flămânde
Să știe multe și-s avide.
Și pomenit-ai cu mândrie,
Pe cei răniți la datorie
Și frunți deștepte de la pruncii,
Ce mintea și-au robit-o muncii.
Cununa cu frunze firave,
Zace pe țestele scârnave
Ale nebunilor din lume,
Ce gândul vor să îți sugrume.
Dar trădător cum ești din fire,
Nu ai nici gând de tresărire,
Când împletești cununi de glorii
Pe capul despoților țării.
Și te-ai unit în cârdășie
Cu toți tiranii, pe vecie,
Să stai pe capetele goale,
Binecuvântând munți de jale.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai pleca! ...
Vrei lânga mine să rămâi,
Să-mi faci din pieptu-ți căpătâi?!
Să uit de al tristeții gând,
Nu mai pleca nicicând, nicicând!
Să-mi fie sufletul senin,
Nu doar o cupă cu venin.
Să mă trezesc sperând, dorind,
Să ard, cu patimă iubind.
Să mă privesc în ochii tăi,
În care tremură văpăi.
Să uit trecutu-mi făcut scrum,
Nu mai pleca nicicum, nicicum!
Spre tine să mă-ntorc râzând
Când ți-aud glasul implorând:
Eu voi rămane! Tu rămâi,
Să-mi fi iubirea mea dintâi?!
Și-am să îți spun cu glas domol,
Fără s-amân, fără ocol,
Cu ochii larg deschiși visând:
Nu mai pleca nicicând, nicicând!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din visele-n cenușă ...
Din visele-n cenușă
Și din nădejdi deșarte,
În mintea-mi jucăușă
Pot încropi de-o carte.
Lăsând în vânt regretul
Tardiv, funest și sumbru,
M-a răvășit secretul,
Pe căi uitate umblu.
Dosit în vreo firidă
De prin mai vechi unghere,
Sub zgrunti de cărămidă,
În fald de lăicere,
Un cioclu-l înfășase
Din cap până-n călcâie,
În strai alb de mătase,
În sfori și căpătâie.
În lada mea de zestre
Sau în vreun fund de cufăr,
Ce zace sub ferestre,
Mă face-ades să sufăr.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș fi vrut!
Aș fi vrut să mă lași
să-ți dau mai mult
din sufletul meu,
risipit fără noimă.
Aș fi vrut să odihnească
pe umerii tăi,
sau să stea ascuns
în buzunarul
de lângă inima ta.
Aș fi vrut să călătoresc
cu ține în fiecare secundă,
să ascult ritmurile
inimii tale.
Aș fi vrut să-mi umpli
timpul flămând,
dintre două clipiri
cu zâmbetul tău,
cu licărul din privire.
Aș fi vrut să sărut cu
buze fierbinți
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din fraga gurii tale am mușcat
Privind cum viața în neant se pierde,
M-am cuibărit pe sânu-ți tremurat
Și cât mai dăinuiau urme de verde,
Din fraga gurii tale am mușcat.
S-a-ntredeschis cum face orice floare,
Din carnea buzei tale-un zâmbet cald.
Și-ntrezărind iubirea în splendoare,
M-am rătăcit în ochii-ți de smarald.
Când timpul azvârlea clipe-n genune,
Am rupt, din 'nalturi, pentru tine-o stea
Și-am prins-o-n păr bălai, să te-ncunune,
Zeița dragostei ce ne ardea.
Într-un târziu, la orizont, amurgul,
Culoarea chipului iubit mi-a șters,
Urmând destinul scris de demiurgul
Ce e stăpân pe-ntregul univers.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș fi ...
De-aș fi picur mic de ploaie
Să sărut iarba văpaie,
S-aduc înapoi la viață
Ce pândea arșița hoață.
De-aș fi bob firav de rouă,
Aș privi la luna nouă,
Cum își leapădă cămașa,
Dispărând în zori, trufașa.
De-as fi mugurul în floare
M-aș îmbăta de culoare,
Până când zefiru-n pale
M-ar troieni în petale.
De-aș fi munte, eu, reperul
Mi-aș lua înaltul, cerul
Și-apoi străpungând albastrul
Mi-aș bate-n zenit pilastrul.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Mihaela Banu, adresa este:
