Lista completă, pagina 72
Eu știu ...
În noaptea grea, când ceasul răsună în cetate,
Eu știu că-mi plâng iluzii pierdute în neant,
Că mi-am hrănit orgoliul cu sterpe surogate,
Vândute la grămadă de câte-un traficant.
Când clopotele sună pe limba lor de moarte,
Eu știu că-n van se scurge fărâma ce-a rămas
Din drumul meu pe Terra, trecut în pașapoarte
Și-n timpul care mușcă din ultimul popas.
Când o ciuvică sparge tăcerea întronată,
Eu știu că mă așteaptă strămoșii mei la sfat,
Să le dau socoteală, cu vorba strâmtorată,
Ce am făcut în viață și-n lume ce-am schimbat?!
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învățat din asta ...
Când mi-arătase viața drum drept și cale lină
Și eu, încrezatoare, mi-am pus speranța-n ea,
M-a doborât cu pumnii, m-a smuls din rădăcină,
De-ntreaga mea menire în chin se zvârcolea.
Dacă mi-au șters destinul și calea mi-este frântă
Și universul însuși a asmuțit stihia,
Cu gheare ca de vultur voi apuca frânghia
Temutelor tenebre ce nu mă mai spăimântă.
Am învățat din asta să mă încred în mine,
Că stă-n puterea minții ca să răzbesc prin viață,
Prin viscolul durerii, cu-n rânjet de paiață,
S-ajung in piscul lumii pe căi diamantine.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E vremea de-o gingașă primenire - Pantum
E vremea de-o gingașă primenire.
Întreaga viață-mi pare mai frumoasă.
Când mi se zbate fără contenire,
O inimă zvâcnind tumultuoasă.
Întreaga viață-mi pare mai frumoasă
Când rătăcesc cu mintea în neștire.
O inimă zvâcnind tumultuoasă,
S-a îmbătat din plinul de iubire.
Când rătăcesc cu mintea în neștire,
Inima mea, o pasăre sfioasă,
S-a îmbătat din plinul de iubire,
Nemaigăsindu-și drumul către casă.
Inima mea, o pasăre sfioasă,
Nu cere sfaturi, pilde, lecuire.
Nemaigăsindu-și drumul către casă,
E vremea de-o gingașă primenire.
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dispută
Zise pomul:
- Eu-s ca omul-
Un reproș, un apropou
Să îmi faci și un ecou
Duce vorba-ți mai departe,
Ți-o despică, ți-o împarte,
Printre crengi, în mii de șoapte
Răspândindu-se în noapte.
Zise vântul:
- Eu, cuvântul
Când îl șuier printre dinți,
Îți scot frunzele din minți
Și îți pleacă-n lume toate
De zici că sunt apucate.
Zise pomul:
- Eu te port pe crengi în zbor,
Tu adie mai ușor!
Zise vântul:
- Eu o să zbor mai încet
Și mă mut înspre brădet!
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu-al tău sărut, ce-avea gust de iubire
Mă-mbrac mereu cu-o mantie de teamă,
Peste cămăși țesute din visare
Și mă incing c-un brâu de supărare,
În timp ce viața-ncet mi se destramă.
Îmi scutur clipele de frământare,
Cum de pe haină-ndepărtez o scamă.
Din vechi frustrări croit-am o maramă,
Cu care-acopăr lacrimi de-ntristare.
[...] Citește tot
sonet de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a spus iubirea ...
Mi-a spus iubirea: bună dimineața!
Și inima-mi, plăpândă căprioară,
Iuțindu-și pașii, a fugit pe scară,
Iar în obraji i-a apărut roșeața.
Sfioasa-i umbră-n taină se-nfășoară,
Tot rătăcind potecile mirată,
Aleargă tristă și îndurerată,
Nădăjduind ca frica să îi piară.
Oprindu-se sub pleoapa înserării,
Sub stele mii, își trase răsuflarea
Și o cuprinse-n brațe disperarea
Că-n veci va pierde gustul sărutării.
Făcând în fuga mare-ntoarsă cale,
Zvârli cernitul val de-nsingurare
Și alungând perfida ei blazare,
S-a dăruit pornirii ancestrale.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mine-n pod ...
La mine-n pod, în două geamantane,
Ce stau uitate sub o grindă-n scoabă,
Sub colb, așteaptă două trei romane
Mai jerpelite, scrise-n mare grabă.
O carte veche de astrologie,
Fotografii rămase-ntr-o cutie
Și din copilărie, jucării,
Păpușa mea cu ochii viorii.
Alături, gramofonul desuet
Stricat de vremuri, un mai vechi portret.
O râșniță, un putinei și-o tolbă
Și fierul ce călca cu jar din sobă.
Sunt doar frânturi din viața mea în pod,
În balansoarul nostru-acum schilod.
Scrânciobul ce mă legăna-n copac
Și amintirile ce-n prafuri zac.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să socotesc iubirea mea?!
Să socotesc iubirea mea în clipe,
Iubita mea cu trupul diafan,
Când umbra ta, ca pe-un solar cadran,
A prins în trupul meu să se-nfiripe?!
Să socotesc iubirea mea în ore,
Iubita mea cu plete de copt lan,
Cu chip nepământean, de porțelan,
Ce risipești parfum de pasiflore?!
Să socotesc iubirea mea în zile,
Iubita mea cu șold rubensian,
Dar să-mi înec dorințele, profan,
La pieptul desfrânatelor dalile?!
Să socotesc iubirea mea în ani,
Iubita mea cu glezne de cancan,
Pășind la brațu-ți ca un narcoman,
Când ne-om plimba sub desfrunziți castani?!
poezie de Mihaela Banu din In cartea Eu râul tău, tu matca mea (iulie 2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt toate la un loc și fiecare ...
Sunt pulbere de stele căzătoare
Sunt scama unui nor pierdut pe cer
Sunt roua dimineților cu soare
Sunt un ecou gonind fără reper
Sunt vântul ce adie dimineața
Sunt ramul încărcat de flori și rod
Sunt seva din care se-nfruptă viața
Sunt gândul vesel alergând slobod
Sunt apa de izvor ce se prăvale
Sunt matca râului cu susur lin
Sunt faldul aurorei boreale
Sunt zborul către steiul acvilin
Sunt toate la un loc și fiecare
Sunt doar grăuntele dintr-un deșert
Sunt raza soarelui ce-n veci răsare
Sunt doar un cânt, dintr-un mai vechi concert...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cerul nopților albastre ...
Pe cerul nopților albastre
Eu rătăcesc din stea în stea,
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea.
Doar luna mă privea mirată
Și-n palme tâmpla-mi legăna.
Pe fruntea mea, de gând brăzdată,
Cu-al ei sărut mă alina.
Și cum stăteam a dezmierdare,
Pe Calea Laptelui sclipea
O stea cu-aripi strălucitoare,
Care cu ochiul îmi făcea
Și-am priceput că-i steaua mea...
Pe cerul nopților albastre
Nu mai alerg din stea în stea
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea,
Căci toate drumurile noastre
Vor duce către-aceeași stea...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Mihaela Banu, adresa este:
