Lista completă, pagina 71
Doar pentru-o zi ...
Fluturi ce-au doar o zi, trăindu-și clipa,
S-au întrupat în fâlfâiri gingașe,
Iar noi, venirea le-am vegheat, ca moașe,
Văzând prisosul nuanțelor, risipa.
La sfânta zi le-am fost voit părtașe,
Când roiul și-a săltat spre cer aripa,
Cromatica-mbrăcând de la tulipa
Pestriță și-ale ei surori trufașe.
Fluturi frumoși, beție de culoare,
Făpturi plăpânde, logodiți cu flori.
Doar pentru-o zi, cu-o ultimă suflare,
Prețuind timpul ca pe vechi comori,
Mai aveți drept la ultima cântare,
Lăudând viața-n imnu-i până-n zori.
sonet de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea-mi bate la fereastră ...
Noaptea-mi bate la fereastră
Amintind iubirea noastră,
Când simt, pentru-a câta oară,
Că tristețea mă-nfioară.
Cu singurătatea soră,
Număr oră după oră,
De mă apasă pereții
Până-n ceasul dimineții.
Noaptea, timpul se dilată,-
Ceasurile prind să bată
Sferturi, jumătăți și ore,
Zorii zilei să-i implore.
Noaptea lungă și pustie,
Îmi va ține companie
Stând cu mine la taclale,
Umplând ceasurile goale.
Printre florile din glastră
Noaptea-mi bate la fereastră
Alungând pe orișiunde,
Ore, minute, secunde...
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După Occident
Crapă pietrele de ger, în patru,
Într-o iarnă cum n-am mai văzut.
Cum cortina pică brusc, la teatru
Și guvernul țării a căzut.
Crapă pietrele de frig sub gerul
Aspru, nemilos, nestăvilit.
Țara simte-n tâmplă revolverul,
Cu un glonț mortal, de neoprit.
Crapă pietrele de ger, în patru,
Parcă de-un blestem afurisit.
Stau într-un fotoliu, ca la teatru,
Așteptând guvernul mult râvnit.
Crapă pietrele de frig sub gerul
Importat prin vama de la Huși.
Sper într-un guvern ce-și ia reperul
După Occident, nu după ruși!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât e el de soare
Un mănunchi de raze calde,
Proaspete, rupte din soare,
Coborât-au să se scalde,
Cerșind un strop de răcoare.
Lacul meu adânc, albastru,
Cu luciri ca de oglindă,
Le-a închis ca într-un castru,
Pe veci să nu se desprindă.
Soarele trimise alte
Blânde raze să le cate,
Poate le-o găsi încalte,
Dar sfârșit-au înecate.
Mâniosul, mândrul soare,
Văzând că vlăstarii-i mor,
Stă cuprins de întristare,
Cu obrazul dup-un nor.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aud vuind al toamnei vânt
Aud vuind al toamnei vânt.
Copaci din frunze-ngână-un cânt.
Nu-i vesel cântul, e-un jelit,
Iar eu ascult pătruns de dor,
Visând la anul viitor
Când iarna se va fi sfârșit.
Parcă mi-e gândul chinuit
Când văd frunzișul răvășit
Și-n noaptea cu năpraznic frig,
În care ore greu mai bat,
Mi-e glasul stins și sugrumat;
Nu pot tristețea să îmi strig.
În piept se zbate un suspin
Știind că timpul, asasin,
Crengi nude-mi va lăsa în loc,
Gonindu-mi frunzele-n pustiu,
Iar păsări pleacă-ntr-un târziu,
Cât timp mai curge apa-n scoc.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am venit pe pământ fără soartă
Am venit pe pământ fără soartă
Într-o lume nedreaptă, orfani.
Puși la index oricând de profani,
Ne rugăm pentru ei: Doamne-i iartă!
Pentru ei n-avem chip, n-avem nume,
Nici părinți nu avem și ni-e greu,
Îngrădiți în același clișeu,
Judecați după alte cutume.
Suntem oameni ca voi, știți prea bine!
Nici cămin nu avem și-i cumplit,
Dar destinul ne-a fost arvunit
Și trecut pe sub furci caudine.
Am venit pe pământ fără soartă
Într-o lume nedreaptă, orfani.
Puși la index oricând de profani,
Ne rugăm pentru ei: Doamne-i iartă!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a dus la cele veșnice ...
Stăteam pe-o bancă într-un parc
Când soarele e sus, pe cer.
Umbră îmi ținea un copac;
Era îmbrăcat cam lejer.
Pe când gândea mai apăsat
Să-și pună straie noi pe el,
A constatat înfrigurat,
C-a pus inel după inel.
Soarele îl pălise-n cap;
Prinsese insolație.
Coroana lui, cu frunze mii,
Picase în dizgrație.
Și altădat', umblând haihui
În parc, pe locul unde-am stat,
Copacul meu zăcea bolnav,
Pe-o parte, dezrădăcinat.
Era sărmanul răvășit,
Cu haina numai petice.
O frunză ici, una colea;
S-a dus la cele veșnice.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul băutorului pătimaș
Mi-am făcut plinul, pipota îmi crapă;
Mă culc beat criță, mă trezesc mahmur.
Aș bea orice, doar să nu fie apă...
Gândul mi-e, cum spirtoase să procur?!
La cârciumă, nimic lichid nu-mi scapă.
Pe cei ce-mi stau în cale îi înjur...
Mi-am făcut plinul, pipota îmi crapă;
Mă culc beat criță, mă trezesc mahmur.
Nevasta-mi spune că sunt o otreapă,
Dar sticle tot golesc fără-nconjur.
Până m-or duce popi, cu-alai, la groapă,
Îmi place viața mea în clar-obscur.
Mi-am făcut plinul, pipota îmi crapă;
Mă culc beat criță, mă trezesc mahmur.
rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeu ...
Din stropi de ploi și raze blonde
Și din lumini de nepătruns,
Un curcubeu cu forme ronde
Până pe pajiște-a ajuns.
Un pod din picuri și culoare
Stă răstignit pe cer senin.
Cine îl construise oare?!
Era zidit din ploi și soare?!
Cine-l vopsise-n graba mare?!
Astfel de întrebări îmi vin...
Dar nici n-am apucat prea bine
Să caut la-ntrebări răspuns,
Că podul meu, numai ruine,
În nori de spumă s-a ascuns.
Chiar ți-aș fi dat o întâlnire,
Iubita mea cu ochi căprui,
Dar podul meu e-o nălucire-
Mai ia-l acum de unde nu-i!...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Toamna s-a înfășurat
Într-o mantie de foc.
Norii, cerul l-au brăzdat,
Cu figuri l-au desenat,
Echivoc.
Parcă-ntregul univers,
Hârjonindu-se-n balans,
Pe avers, ori pe revers,
Lasă orișice demers
În suspans.
Cad tiptil în hău hapsân
Filele din calendar.
Timpul e al lor stăpân-
I se cuibăresc la sân,
N-au habar!
Soarele s-a micșorat
Și în jocu-i pueril,
După nori stă gheboșat,
Până vântul i-a luat
La cadril.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Mihaela Banu, adresa este:
