Lista completă, pagina 70
În neguri, toamna asta
În neguri, toamna asta, stă să piară.
Se-nclină firul ierbii către glie
Și mâini de lut, îl trag spre veșnicie,
Sub brazde reci în care plugul ară.
Capitulat-au frunze veștejite,
Lăsând toți pomii palide fantome,
Ce văduviți de-a fructelor arome,
Ramas-au sterpi și cu puteri sleite.
Mâna și-au dat, în teasc, ciorchini de struguri,
Născând licori din pârguitul bob,
Înfiripat din prea firavii muguri
Ai primăverii ce zâmbea-n scrânciob,
Și contemplând a cerurilor cruguri,
S-au adăpat isteț, dar și neghiob.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scatiul
Afară-i vânt, toamnă târzie.
- Scatiu nebun, fă-ți trainic cuib,
Până când iarna nu sfâșie,
Straiul din pomi pe-ntregul uib!
El însă-mi cântă fără-oprire,
Deasupra ușii, triluri lungi.
- Fă-ți cuib și-ndată-mi dă de știre,
Cu lucrul gata când ajungi!
Toamna-i târzie, muge vântul.
- Scatiu nebun, dă zor îți spun!
Vreau să-ți aud și-n iarnă cântul,
Când frigul bântuie-n cătun.
Scatiul meu îmi zise-n față:
- De vremea rea să nu te temi!
Cât timp mai am un strop de viață
Îți cânt, chiar dacă nu mă chemi...
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aveam un vis că pot să zbor ...
Aveam un vis că pot să zbor,
Să mă înalț pe-un colț de nor
Și-n palme, strâns, să țin o stea,
Ca pe un pui de rândunea.
Să stau cu luna la taifas,
Să depănăm tot ce-a rămas
Nespus, până în zori când pier
Toate sclipirile din cer,
Când în străfund de orizont
Doar zori de zi mai sunt în cont.
Aveam un vis că pot să zbor,
Dar astăzi nu e niciun nor
Pe-al cărui colț să mă ridic,
Așa că de la vis abdic
Și cu aripi de vis înfrânt
Ce se vor zbate pe pământ,
Mă voi trezi din dor de zbor
Doar încă-o dată ca să mor...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă n-a sosit ceasul ...
Încă n-a sosit ceasul iubirii de granit.
Grăuntele iubirii, încă n-a încolțit.
Mai doarme încă-n lutul dorințelor din noi,
Pe brațul lui puternic, pe umerii mei goi.
O rază de lumina ar fi de-ajuns, ca-n zbor,
Să-ntindă-a ei aripă, să sfarme-al ei zăvor,
S-aprindă, dintr-un licăr, nemuritoarea-i stea,
Ce stând în amorțire nu se mai răzvrătea.
Încă n-a sosit ceasul iubirii de granit.
Vlăstarul de iubire încă n-a-nmugurit.
Speranța-i este leagăn și-n brațele-i de fier,
Îl poartă spre izbândă, urcându-l pân' la cer.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-a dezbrăcat, zurlia, pân' la piele ...
Sunt pomul ce în toamnă se înclină;
M-a dezbrăcat, zurlia, pân' la piele,
De am rămas doar scoarță și inele,
Iar viața mea atârnă de morfină.
Mi-a frânt greu rod, firavele smicele,
Iar frunzele-s mâncate de rugină.
Un ram golaș se teme de rutină,
Sperând să nu sfârșească-n foc, surcele.
Pe-obrazul spelb al toamnei ce se-abate,
Zăresc șiroi de lacrimi de-ntristare.
În ochiu-mi stâng o clipă-a rău se zbate,
Gândind cu-o infinită-ngrijorare,
Cum crengile-mi în plină nuditate
Răzbi-vor viscole ne-ndurătoare...
sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fandositei - Parodie după "Primăverii" de Șt.O.Iosif
O, tu, cea mai fițoasă dintre dame,
Ce-ți fluturi mândră, formele nurlii,
Pe toți bărbații lumii-i vezi zurlii
Și mult prea boi, la caru-ți să se-nhame!
Cam des îi schimbi, de parcă-s pălării,
Te risipești, sărind din floare-n floare,
Dar anii trec, vei fi în renovare
Și o să zaci cu dosu-n bălării!
Prea mult hormonii tăi se ambalară
Și-ajuns-ai doar o damă de consum,
În timp ce toți iubiți-ți se-nsurară.
Și cănd vei fi curând sexagenară,
Cu plasmă și cămin în livingrum,
Nici Scaraoțchi n-o să te mai ceară!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E lumea într-un haos ...
E lumea într-un haos, nimic nu-i de-nțeles.
Mă-ntreb cu-ngrijorare, vreo ordine a fost?!
Cât timp plăti-vom oare nemăsuratul cost,
Al legilor injuste, scoase din interes?!
E lumea într-un haos. Sămânța lui s-a pus
În brazdele trecute și-n zbuciumul de ieri,
Ieșind din cruzii germeni ai noi primăveri,
Lăstarii gata veștezi ai lumii la apus.
E lumea într-un haos... Ne zbatem fără rost?!
La moartea omenirii ne vom uita absenți,
Lăsând nepedepsite vechi clici de prepotenți,
Riscând în mod nevrednic al firii adăpost?!
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când prima oară ...
Când prima oară am sorbit sărutul,
De pe-ale tale buze dulci ca mierea,
Mi-ai fost izvorul meu și învierea
Și seva vieții ce trezește lutul.
Din cupa fericirii-am prins puterea.
Lăsând în urma mea, uitat, trecutul,
Mi-a luminat sărutu-ți azimutul,
Redeșteptând în sufletul meu vrerea.
Aripi mi-ai dat, beția mi-e profundă...
În piscul 'nalt ne-nlănțuie iubirea.
Simțiri tresar și trupul mi-l inundă.
În praf de stele se preschimbă firea.
Din timp am smuls de nesperat secundă
Și-atins-am ca din treacăt nemurirea.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Quod erat demonstrandum ...
Pe coapsa timpului grăbit
Un fluture e doar popas,
Firavă tresăltare este
Rămasă fără de compas.
Și prins în cleștele nebun
Strivit între secunde geme.
Rotirea lui a trasformat
Setea de zbor în teoreme.
Din crisalidă s-a născut
Și-omida, palidă fantomă,
Din lanț de timp s-a liberat
Fundamentând o axiomă.
Croit din umbre și lumini,
Cu-aripi muiate-n irizații,
Fărâme-a timpului nascut
Le-a contopit în ecuații.
N-are trecut, nici viitor
Trăind aici, atât și-acum.
Trăiește clipa, omule!
Quod erat demonstrandum...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine?!
Cine despre sine toate știe,
Când îi pare viața-i veșnicie?!
Cine după insomnii stridente,
Gustă-n tihnă clipele prezente?!
Cine-adună roua din câmpie,
Fără sub tălpi goale spini să fie?!
Cine-n zile-ploi, sau nopți cu lună,
Din nori negri raze nu adună?!
Cine sufletul la trup de-mparte,
Poate scrie-n tihnă a lui carte?!
Cine-i gata pregătit de moarte,
Când să mori înseamnă-a fi departe?!
Cine copleșit de nostalgie,
N-ar mai vrea o zi tânăr să fie?!
Cine-n ceasul din amurgul vieții,
N-ar râvni sărutul dimineții?!
poezie de Mihaela Banu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Mihaela Banu, adresa este:
