Lista completă, pagina 69
Sub blânda rază
Sub blânda rază, muguru-și desface
Petale străvezii, sorbind lumină,
În faldul unduios de crinolină,
Ce-i ocrotea staminele buimace.
Iar truda lui, s-a-nfiripat în floare.
Din icnetu-i, ploi de culori se varsă.
Visu-i peren presimte că-i o farsă,
A vieții aripă amăgitoare.
Frânturi de vis sărută lung pământul,
Pierzând pe drum nădejdea ce zidește.
Tresar din gânduri, deșirând veșmântul,
De care timpul tâmpla își izbește
Și-n geamăt surd se cască slut mormântul,
Ce-n fălci de lut destine ofilește.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă arde-al tău sărut cu gust de fragă
Frumoasă ești, iubita mea blajină
Și pe cât de blajină-atât de dragă.
Tu pentru mine ești o lume-ntreagă,
C-un strop de-azur pe straie de lumină.
Mă arde-al tău sărut cu gust de fragă.
Sub pleoape îmi sădește nehodină.
Mi-e inima un zbucium de sabină,
Rănită, ca o pasăre pribeagă.
Sfielnic de-mi era cândva cuvântul,
Se zbate-un glas neizbutind să spună,
Strivind sub neputință jurământul,
Că seri și zori ne vom iubi-mpreună.
Pierite-n van, le-ntemnițează vântul
Și-al lor ecou pierdut e în furtună.
sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi doi plutim pe marea de iubire
Noi doi plutim pe marea de iubire.
La barca vieții noi suntem vâslașii.
În mâna noastră și a sorții-s așii,
Ce-i vom juca făr vreo ponegrire.
Noi călători, de strajă ca ostașii,
Vom ține drept sfidând vreo rătăcire
Și-om acosta la țărmuri de-mplinire,
Unde ne-om pierde-n prunduri ude pașii.
Ca încercărilor să le-aflăm costul,
Vom arunca tot lestul peste bord.
Urmându-ne credința-n noi și rostul,
Vom îndrepta busola înspre nord
Și-om adăsta o vreme-n adăpostul
Pânzelor, ce strivesc vântu-n tribord.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă pierd în dulcea mea visare ...
Afară-i toamnă umedă și rece,
Cu frunze-abia ținându-se de ramuri,
Cu picuri prelingându-se pe geamuri
Și-un vânt năvalnic care-n goană trece.
În gura sobei jaru-ncet trozneste,
Iar eu mă pierd în dulcea mea visare,
Cum filele se pierd din calendare
Picând în noaptea care trainic crește.
Un foșnet pe podeaua din odaie,
Mă face capul să-l întorc agale.
Iubită mea, cu pletele-i bălaie,
Cu-al ei parfum ce-l risipește-n pale,
M-a sărutat cu buze de văpaie,
M-a răsfățat cu palma ei cea moale.
sonet de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș sfâșia noi zori ...
Te-aștept și azi în poarta casei mele.
Trăiri confuze prind să se deștepte,
Rupând corsetul vechilor precepte,
Nemernicia timpului să-nșele.
Uitând de cumpănirile-nțelepte,
Își saltă tălpile din clise grele,
Smulgând suspin din răni până-n prăsele,
Suie necontenit abrupte trepte.
Și de-am orbecăit târâș prin viață,
Prin vremi ostile, într-un port străin,
Aș sfâșia noi zori iviți prin ceață,
Ca pe o căptușeala de satin,
Să-nfrunt regret și chinuri, față-n față
Și-un rost ce-acum l-am înțeles deplin.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt mortul viu
M-afund în spaima zilelor ucise,
La ceas tăcut, sunt amăgit vremelnic.
Sunt mortul viu, înscris deja-n pomelnic,
Ce-abia-mi urnesc picioarele prin clise.
Doar lacrimi stinse curs-au șovăielnic
Pe chipu-mi palid, înșirând suspine,
Ce-n firul neștiutelor destine,
La pânza timpului țeseau temeinic.
Când umbra-i tot, iar cupa mi-este plină,
Privesc spre orizontu-nsângerat,
Lacom sorbind licoarea anodină,
La carul timpului stau înhămat,
Și-adulmec lung răstimpul de lumină,
Ce setea vieții mi-a astâmpărat.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aveam un șantier de vise
Aveam un șantier de vise-n gânduri.
Macheta o vedeam cu ochii minții.
Și aș fi asudat trăgând cu dinții,
Făcându-mi căpătâi din pat de scânduri.
Un rost aveam, care-mi părea esența,
Să-mi storc ființa pe altarul trudei,
Sfidând și timpul și trădadea iudei
Și vicii ce le-nfruntă existența.
Dar schelele s-au prăvălit in mine
Târând cu ele visele-mi deșarte,
Lăsându-mă cu răni printre suspine,
Lovindu-mă-n timpan cu note sparte,
Când boabe de nădejde din ciorchine,
Treceau prin ruptele năvoade-n moarte.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept să locuiești la mine-n gânduri
Se-nvârt stihii sălbatice pe cruguri.
Se-ntrec în dansuri umbre rătăcite.
Aleargă iele-n hore nesfârșite
Și-ațâță scânteierile din ruguri.
Descântece, în taină zămislite,
Alungă spaima morții, beteșuguri.
În leacul vieții, pun gingașii muguri,
Ai florilor pe-altarul ei jertfite.
Te-aștept să locuiești la mine-n gânduri,
Iubita mea, cu părul lung, bălai.
Să huzurești ca în atâtea rânduri,
Când vise dragi mi le însuflețeai.
De vine moartea să ne ia-ntre scânduri,
Eu voi fi Iad, tu, colțul meu de Rai...
sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept, iubito!
Te-aștept, iubito, ca pe primăvară,
În zori de zi și-n liniștit amurg,
Privind natura ce mă înconjoară,
Parcă aud secundele cum curg
Și cum respiră slab, ultima oară.
Te-aștept, iubito, ca pe-o caldă rază,
În fiecare zi cu-același dor,
Să ne-ncălzim la soarele de-amiază,
Bând împreună cupa de amor,
Ca însetatul ce-a găsit o oază.
Te-aștept, iubito, ca pe-o adiere
Ce-abia clintește frunzele din ram,
Să mă alinți cu-o tandră mângâiere
Și să îmi amintești cum mă simțeam,
Când savuram sărutu-ți ca de miere.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te strig ...
Te strig imensitate a sufletului meu,
În primeniri de ziuă să mă renaști din rouă.
Fă inimi rânduite să cânte amândouă,
Ca-ntr-un acord frenetic al lirei lui Orfeu!
Te strig intensitate a dorului nebun,
Deschide-ți larg fereastra spre limpezite ceruri
Și din seninul bolții înșiră-mi giuvaieruri,
Cu care-aș vrea destinul iubirii să îmbun!
Te strig nemărginire a timpului hapsân,
Întoarce iar clepsidra și slobod lasă ceasul
Și-n contopiri divine, când ni se-nalță glasul,
Așterne-mi infinitul sărutului pe sân.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Mihaela Banu, adresa este:
