Mihaela Banu

În urma lor neşterse urme laşi

Cât de ghiduşi îţi sunt sfioşi-ţi paşi,
Ce merg aiurea, lunecând desculţi.
Nevrând auzul nopţii să-l insulţi,
În urma lor neşterse urme laşi.

De înger paşii-ţi, solii tăi oculţi,
La fericirea mea-s veşnic părtaşi.
Tăcerea ta îi face mai gingaşi...
Fiinţă scumpă, când te mişti, exulţi.

Aş vrea să mi te-alături la altar
Cu pasul lin, asemeni unui zbor.
În calea ta petale să presar,

Din coşul încărcat cu flori de dor.
Să sorb râvnitul buzelor nectar,
Fiind chezaşe şoaptele de-amor.

sonet de Mihaela Banu (1 octombrie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pragul sufletului meu

Stau pe pragul sufletului meu.
Să păşesc sau nu într-însul oare?!
Nu va fi motiv de întristare,
Rătăcind prin el ca Odiseu?!

Şi crezând că le ştiam pe toate:
Lacrimi, zâmbet, vaiet, bucurie,
Înţeles-am că străin mi-e mie
Cu durerile în el răbdate.

Aş fi sters tot ce a fost şi doare
Şi-aş păstra seninul liniştit,
Al iubirii fără de sfârşit,
Ce mă încălzea cu-a ei dogoare.

Să fie leac şi cine a adus
Ăst cânt de dulce alinare,
Ce râul clipelor amare
Între pământ şi cer a descompus?!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să împărţim lumea!...

Hai să împărţim lumea-ntre noi,
Ca pe-o uriaşă prăjitură!
Eu iau straturile ei din foi,
Ţie-ţi las faţada de glazură.
Ţie-ţi dau abisuri de ocean,
Eu păstrez doar piscurile 'nalte.
Ţie lumi de smoală şi catran,
Mie mi-or rămâne celelalte...
Eu iau oaze verzi, ca de smarald,
Ţie-ţi las nisipurile-ntinse.
Eu ţinuturile unde-i cald,
Ţie-ntinderile albe, ninse.
Şi de împărţeala nu-ţi dă ghes,
Socotind nedreaptă învoiala,
Vom schimba feliile din mers,
Risipind în zare îndoiala.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar vine clipa

Omul sărman e talpa unei naţii.
Biruri se pun pe spatele-i adus
Şi crucea vieţii-şi poartă ca Isus,
Să aibă-mbelşugare îmbuibaţii.

Truda-i marchează chipul descompus.
El şi ai lui sunt veşnic înşelaţii,
Pe-altaru-ntregii ţări sacrificaţii,
Ce au uitat c-au un cuvânt de spus.

Dar vine clipa când genunchiu-şi saltă
Şi din mocirla vremii se ridică
Unindu-şi toţi puterea laolaltă,

Iar când mânia trece peste frică,
Inima-n piept nestingherit tresaltă
Şi de la dreptul sfânt nu mai abdică.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând mă strigă

Un gând mă strigă şi tresar din vis,
Cătând să văd prin genele-mi uimite,
Speranţele-mi de fost-au îngrădite,
Sau fost-au alungate în abis.

În vârful degetelor calc tiptil
Şi scormonind în tainic întuneric
Prin care umbre se prefac himeric,
Trec de hotarul sterp, atât de-ostil.

Am izbândit pieptiş printre zăbrele
Cu-n sfâşiat veşmânt, lăsat ca pradă
Şi înşfăcată de-un vârtej de iele,

M-am prin în jocul lor ca-ntr-o tornadă
Şi năruind zidiri de citadele,
Am dezlegat a visului şaradă.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leac de mântuire

Să nu-ţi întorci privirea, blândă rază,
Pe pleoapa clipei să nu tragi oblonul!
În mersul vieţii să nu-nfigi pironul,
Ce paşilor elanul li-l retează!

Podoaba vorbei dulci, tu n-o ascunde,
Tandre şoptiri revarsă şi mă-mbată,
Transfigurând speranţa spulberată,
Uimirea ei simţirile-mi inunde!

Nu-ţi risipi miresmele divine
Şi fă-mi din gânduri straie de iubire,
Ce dorul meu de tine să-mi aline,

Iar mugurii firavi de răzvrătire,
În împletiri sfielnic sibiline,
Să îmi aducă leac de mântuire!

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă strigă-al cărţii glas mult prea devreme

Mă strigă-al cărţii glas mult prea devreme.
Lumina zilei pare temătoare,
Iar cerul prinde în obraji culoare,
Când de timpane i se sparg foneme.

Trec nopţile trezite din visare,
Cu stelele-n sclipiri de diademe.
Îndrăgostiţi, petrec clipe boeme,
Şi-şi dăruiesc iubirea, scumpă floare.

Tratez singurătatea-mi cu cuvinte.
Din inimă s-a revărsat iubire.
Spre 'nalt rostesc o simplă rugăminte:

Să mor aş vrea în plină strălucire,
Golind paharul de amor fierbinte,
Din unică, de neuitat sorbire.

sonet de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În poarta toamnei

În poarta toamnei tainic bate vântul,
Strângând în braţe frunze din hogaşe,
Iar ramurile pomilor, golaşe,
În peticit strai i-au vestit debutul.

Ea-şi numără nerăbdătoare rodul
Si turnând vinul dulce în potire,
Închină pentru-a frunzelor nuntire,
Ce-n ceas târziu şi-au acceptat exodul.

Ecoul rătăcind prin văi mai strigă,
Dar glasul lui se pierde în pustie,
Descătuşând şi ultima verigă

Ce păstra vara-n vârf de ierarhie,
Până pumnalul toamnei să se-nfigă
În pieptu-i crud, fără anestezie.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scurge timpul meu

Se scurge timpul meu. Dar unde oare?!
Mai prind din zbor secunde care cad,
Dar timpul merge-n drumu-i de nomad,
Scurtându-mi viaţa fără remuşcare.

Ornice, clipe preţioase-mi scad.
Pe zimţi le smulg, din carnea ce mă doare
Şi mi le mistuie cu-nverşunare,
Apoi le-aruncă-n al uitării vad.

Mă saltă valul şi la ţărm mă scoate,
Izbindu-mă de malul vieţii sfânt,
Făcându-mă să văd cu claritate

În calea mea, neexplorat pământ.
Şi mă agăţ cu mâinile-ncleştate
De-un astăzi, care încă-mi dă avânt.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirifică oglindă

Când mă privesc în ochii-ţi, ce mirare!
O îndoială mă cuprinde-ndată-
În ei parcă zăresc întâia dată
Fiinţa mea, cu-o faţă-ntrebătoare.

Privirea-mi stă umil să iscodească
Şi să pătrundă taina din adâncuri.
Sub zbateri de uitare caut tâlcuri,
Ce viaţa-n doi să nu ne-o adumbrească.

Dorinţele încep să mă cuprindă.
Să-ţi intru-n suflet, căutând răspuns,
La toate câte sunt şi mă colindă.

Vechi gânduri din cenuşă vor s-aprindă
Flacăra mea, sub care m-am ascuns
În ochii tăi, mirifică oglindă.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!